Povestea pastei de dinţi străvechi
de David Catchpoole
O formulă a pastei de dinţi egiptene din secolul al IV-lea d.Hr. a fost
descoperită într-o colecţie de papirusuri la Biblioteca Naţională
din Viena, Austria.1,2 Cu cerneală neagră (acum, după
1500 de ani, mai ştearsă), făcută din funingine şi gumă
arabică amestecată cu apă, un scrib egiptean antic a scris cu atenţie
o reţetă „pentru dinţi albi perfecţi”3. Aceasta
reprezintă cea mai veche reţetă de pastă de dinţi din întreaga
lume.
Floarea de iris reprezintă ingredientul principal într-o formulă dentară antică descoperită recent de cercetători.
Formula, prezentată la un recent congres stomatologic internaţional, conţinea
mentă, sare, granule de piper şi - probabil componenta cea mai activă
- floare uscată de iris. Se spune că vestea despre formula străveche
a „provocat senzaţie” printre dentiştii de la congres.2
Cercetătorii în domeniu au descoperit abia recent proprietăţile benefice
ale irisului - un agent eficient împotriva inflamării gingiilor - ce a fost
introdus acum în uz comercial.
Această străveche pastă de dinţi egipteană este descrisă
ca fiind „cu un pas înaintea vremii sale”1. Până în 1873,
când compania Colgate a lansat prima pastă de dinţi comercială, cei
mai mulţi oameni foloseau un amestec de săpun şi apă sărată
- un preparat mult mai puţin eficient.
Un dentist ce a participat la acel congres internaţional şi a testat efectiv
acea pastă de dinţi iute spunea: „Nu mi s-a părut ceva neplăcut”
şi „ulterior, mi-am simţit gura proaspătă şi curată”.
Reţeta din secolul al IV-lea pentru pastă de dinţi se afla printre
mai multe documente de papirus cumpărate în 1878, după ce fuseseră
descoperite într-o grămadă de vechituri la marginea oraşului egiptean
Crocodilopolis. Dr. Hermann Harrauer, ce are grijă de colecţia de papirusuri
la Biblioteca Naţională Austriacă4 şi care a descoperit
reţeta străveche, a mai explicat: „Cum papirusul era greu de obţinut,
el era adesea refolosit, iar acest document avea pe spate detalii ale corespondenţei
între mănăstiri, ceea ce duce la concluzia că persoana care a scris-o
avea legătură cu acestea într-un fel anume.”
Dr. Harrauer a continuat: „Poate că era călugăr. Cam prin secolul
al IV-lea d.Hr., Egiptul a fost creştinat, iar călugării creştini
erau şi doctori, iar aceasta s-ar potrivi cu ceea ce ştim.” Timpul
în care a fost scrisă coincide cu perioada marelui teolog creştin (şi
creaţionist) Bazil cel Mare5, arhiepiscop de Cezarea, recunoscut
pentru accentuarea ideii că îngrijirea medicală de ultimă oră
poate fi practicată în comunităţile monastice. Dr. Harrauer afirma
că formula pastei de dinţi a fost „scrisă de cineva care avea în
mod evident anumite cunoştinţe medicale, el folosind abrevieri pentru
termeni din acest domeniu.”2
Pentru cei ce sunt obişnuiţi a gândi în termeni evoluţionişti,
de exemplu cei care-l consideră pe omul străvechi drept „primitiv”,
astfel de descoperiri de un nivel tehnologic avansat în culturile de demult pot
fi adeseori ştiri care le deschid ochii. Aşa cum preciza un dentist ce
a participat la întâlnirea în care reţeta a fost dezvăluită: „Nimeni
din domeniul stomatologic nu s-a gândit vreodată că o formulă atât
de avansată a pastei de dinţi a putut exista în antichitate.”
În contrast, veştile că egiptenii şi alte popoare străvechi
erau la fel de inventive ca oamenii de azi, n-ar trebui să-i surprindă
pe creştini - Biblia spune că omul a fost creat „om complet” din
ziua a şasea a Creaţiei, cu doar 6.000 de ani în urmă.6
Nu e de mirare că ingeniozitatea omului străvechi continuă să-i
încânte pe creaţionişti şi să-i surprindă pe evoluţionişti!
References and notes
- Viegas, J., Oldest Toothpaste Formula Used Iris [Cea mai veche formulă a pastei
de dinţi conţinea iris], Discovery Channel, <dsc.discovery.com/news/briefs/20030120/toothpaste_print.html>,
11 februarie 2003.
- Zoech, I., The ancient Egyptian recipe for toothpaste [Reţetă egipteană
străveche pentru pasta de dinţi], The Telegraph (UK), <www.telegraph.co.uk/news/main.
jhtml?xmi=/news/2003/01/19/wtoothl9.xml>, 4 august 2003.
- Formula a fost scrisă în greacă, limba oficială a Egiptului timp
de circa 1000 de ani, până ce ultimele temple au fost închise în secolul al
VI-lea d. Hr. Ref. 2.
- Reţeta a fost descoperită în cea mai mare colecţie de documente egiptene
străvechi din lume - 180.000 de obiecte, cu o vechime de până la 3500
de ani, incluzând tăbliţe de piatră şi lut - adunate de habsburgi,
conducătorii Imperiului Austro-Ungar. Ref. 2
- Unii îi acuză pe creaţionişti că iau Genesa prea literal şi
presupun că acesta este un curent recent (că adică creştinii
din biserica primară priveau Genesa dintr-o perspectivă alegorică).
Scrierile lui Bazil demonstrează contrariul. Vezi
Batten, D., Genesis means what it says according to great
Church Father, Basil of Caesarea (AD 329‑379) [Genesa înseamnă
exact ce scrie în ea, potrivit marelui Părinte al Bisericii, Bazil din Cezarea
(329–379 d.Hr.)], publicat pentru prima dată în Creation 16(4):23,1994.
- Implicaţia evidentă este că omul a fost foarte inteligent încă
de la început, dezvoltând tehnologia odată cu trecerea timpului. Biblia ne
spune că, înainte chiar ca primul bărbat şi prima femeie să
fi încetat a mai avea copii, fiii lor mai în vârstă erau deja agricultori şi
crescători de animale (Gen. 4:2, 25). Omul antic avea muzică, instrumente muzicale
şi putea făuri tot felul de „unelte din aramă
şi din fier” (Gen. 4:21–22).
|
