Explore
Also Available in:

Muşuroaiele de termite, oraşe în miniatură

de 
tradus de Sămânţa Adevărului (Seed of Truth, May 2013, pages 10–12)

©istockphoto.com/matt_scherff

Termitele pot fi o adevărată pacoste. Ele rod lemnul din casele noastre şi pot distruge o locuinţă din interior spre exterior, făcând-o nelocuibilă. Poate părea ironic, dar termitele pot construi nu doar case, ci veritabile oraşe. Aceste „oraşe” le oferă adăpost, hrană şi protecţie eficientă cu minim de investiţie. Muşuroaiele de termite pot atinge până la nouă metri înălţime. Dacă ar fi să măsurăm acest lucru în termeni umani, ar fi ca şi cum am construi o structură de doi kilometri înălţime! Şi nu ar fi orice fel de structură, ci una care să includă o creşă, gospodării şi un sistem de aerisire sofisticat, care să permită o bună ventilaţie întregii clădiri.

Controlul temperaturii

Muşuroaiele de termite se găsesc în climate cu temperaturi extreme unde pot apărea variaţii de termperatură de până la 30°.1 Şi totuşi, termitele găsesc diferite modalităţi de a face faţă acestor diferenţe extreme de termperatură.

În regiunile uscate, termitele urmează un principiu similar cu cel al comunităţii din Coober Pedy din Australia, unde marea majoritate a populaţiei locuieşte sub pământ. Termitele îşi sapă adăpostul dedesubtul muşuroiului, mult sub nivelul solului. În ciuda fluctuaţilor de căldură de la suprafaţă, solul acţionează ca o enormă trapă prin care se scurge căldura.

©istockphoto.com/WebSubstance

Datorită acestei uriaşe mase termale formate din pământul înconjurător, abia dacă există schimbări sesizabile de termperatură în timpul zilei. Mai mult decât atât, vârfurile muşuroaielor sunt orientate spre poziţia soarelui la amiază. Această poziţionare diminuează orice expunere la razele solare în cea mai fierbinte parte a zilei, lucru ce ajută la păstrarea unei temperaturi constante în muşuroi pe tot parcursul zilei.

Traiul sub pământ nu reprezintă o opţiune pentru unele specii de termite, cum ar fi termitele magnetice din Australia de Nord. Acestea trăiesc în climate umede, iar un adăpost subteran ar fi inundat în anotimpul ploios.2 Pentru a evita să fie inundate, termitele îşi duc existenţa în muşuroaie construite la suprafaţă. Acest fapt aduce colonia mult mai aproape de temperaturile extreme din timpul zilei, cu precădere în anotimpul secetos.

Această specie de termite îşi orientează pereţii cei mai laţi ai muşuroiului în poziţie est-vestică cu scopul de a controla temperatura adăpostului.3 Totodată, colonia se poziţionează spre partea estică a muşuroiului în timpul zilei pentru a beneficia de o temperatură constantă.

Multe dintre speciile de termite au ferme de fungi care asigură hrana coloniei. Muncitorii caută scoarţă de copac şi o aduc în adăpost, iar fungii trăiesc hrănindu-se din aceasta. Şi o fac mai digerabilă şi mai plină de nutrimente pentru termite.4 Pentru termitele iubitoare de climat uscat, acest aspect ridică o altă problemă. Cum este oare posibil ca ele să respire sub pământ şi mai ales dacă ţinem cont de creşterea continuă a coloniei?

Plămâni pentru colonie

Cercetările au arătat că muşuroaiele se comportă ca nişte plămâni, pemiţând coloniei să respire.5 Muşuroiul este proiectat cu scopul de a capta mici curenţi de aer şi rafale de vânt care vibrează cu frecvenţă joasă, în vreme ce aerului ce vibrează cu o frecvenţă mai înaltă nu îi este permis să pătrundă în colonie.6 Această frecvenţă joasă de aer este împinsă în interiorul muşuroiului datorită forţei vântului care loveşte muşuroiul. De asemenea, aerul stătut este pompat afară din muşuroi datorită diferenţei de presiune cauzate de fluxul direcţionat de vânt împotriva muşuroiului. Acest fenomen se combină cu un curent de aer ascendent dinăuntrul adăpostului, cauzat de activitatea insectelor şi fungilor cu scopul de a crea un nou tip de suflu, similar plămânului uman, permiţând astfel schimbul de aer cu exteriorul.

Controlul umidităţii

„Oraşele” de termite situate în climate aride rămân umede în adăpostul subteran tot timpul anului.7 Insectele au nevoie de o atmosferă umedă, nu doar pentru existenţa lor, ci şi pentru existenţa „fermelor” de fungi. Termitele construiesc tunele lungi până la zece metri lungime, de-a lungul şanţurilor, pentru a avea acces la apă. În timpul sezonului umed termitele reglează temperatura muşuroiului, cât şi a adăpostului subteran prim mutarea movilelor de pământ îmbibate cu apă din apropiere. În sezonul uscat ar fi mult mai greu să se păstreze atât adăpostul, cât şi muşuroiul la o umiditate potrivită, drept urmare, termitele se ocupă doar de adăpost. Muşuroaiele construite în umbră, acolo unde evaporarea este diminuată, sunt mai mici decât cele construite în câmp deschis, pentru că este mai puţină nevoie ca termitele să transfere granulele de pământ umed din subteran şi să le adauge pentru a păstra muşuroiul şi adăpostul umede. Aşadar, mărimea muşuroiului arată gradul de reglare a umidităţii care a avut loc.

Inteligenţa de grup

Întrebarea este cum reuşesc termitele să construiască astfel de capodopere arhitecturale. Până în prezent, oamenii nu au reuşit să construiască ceva care să depăşească eficienţa muşuroaielor de termite şi cu toate acestea, termitele nu posedă inteligenţă. Ele doar oferă exemple de auto-organizare.8 Avem de-a face cu apariţia unei structuri complexe, care apare în interiorul unui sistem ce nu este guvernat de o autoritate centrală sau de vreun plan. Apariţia unui model coerent în totalitatea sa se datorează acţiunilor şi interacţiunilor locale combinate dintre grupurile de indivizi (de exemplu insectele), totuşi fără ca un grup să fie mai presus de celălalt.

Un prim exemplu este reparaţia sau reconstruirea muşuroiului după ce a fost avariat sau înlăturat.9 

©iStockphoto/AndrewHalsall

Nu este nevoie de mult timp pentru colonie să constate că ceva este în neregulă cu echilibrul temperaturii, cu umezeala sau cu sistemul de ventilaţie. După câteva minute de la producerea vreunui accident în muşuroi, termitele se prezintă la locul faptei şi investighează situaţia.

În mai puţin de o oră, acestea înlocuiesc pământul din zona avariată. În mod instinctiv, termitele plasează granule de pământ ce conţin chimicale numite feromoni (hormoni ai mirosului), menite să atragă şi alte termite care să facă acelaşi lucru, asemeni efectului bulgărului de zăpadă. Ţelul principal (şi rezultatul, în cele mai multe cazuri) este acela de a opri curentul de aer cauzat de deschizătura existentă. De obicei, pentru a repara zona afectată sunt suficiente o zi sau două de construcţie prin formarea de baricade.

Dar baricadele rezultate dintr-o activitate lipsită de coordonare întrerup curentul de aer. Din raţiuni încă necunoscute, termitele trec apoi într-o fază de remodelare, în care pământul este mutat în mod progresiv din tunelurile blocate, în afara muşuroiului. Rezultatul final al acestei activităţi neplanificate constă în refacerea formei muşuroiului, care redevine un plămân funcţional pentru colonie. Termitele pot chiar să reconstruiască întregul muşuroi din nimic în trei luni de zile.

Toate acestea se realizează fără anticipare sau comenzi vocale – nici o insectă nu lucrează din proprie iniţiativă pentru binele comunităţii. Cu toate acestea, ea are nevoie de algoritmul potrivit pentru ca rezultatul final să fie vizibil. Este nevoie, astfel, de o programare caracteristică a ADN-ului, iar acest tip de programe necesită în primul rând inteligenţă ca să fie implementate.10

Constructorii înţelepţi ai lui Dumnezeu

Termitele, ca şi furnicile, nu depind de conducători.11 Şi totuşi ele pot construi nişte structuri absolut uimitoare, structuri care le ajută să respire, le oferă căldură şi umiditate; cu alte cuvinte, condiţii optime pentru ca „fermele” lor să se dezvolte într-o manieră productivă. Din timpuri străvechi, Biblia a subliniat sârguinţa furnicilor. Cuvântul biblic este valabil şi pentru termite sau alte insecte sociabile. „Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici privighetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului” (Proverbe 6:6–8). Termitele şi capodoperele construite de ele sunt în esenţă mărturia unui Creator înţelept. Acesta le-a oferit programarea necesară, pentru ca astfel, fără inteligenţă proprie, ele au reuşit să producă „în mod spontan” minunăţii atât de complexe.

Referinţe şi note

  1. Această variaţie de temperatură nu trebuie confundată cu temperatura actuală de 30 °, care ar însemna 86°F. (0 pe scara gradelor Celsius, înseamnă 32 pe scala gradelor Fahrenheit, astfel 32+54=86). Întoarceți-vă la text.
  2. Schmidt, A.M. and Korb, J., The biological significance of Magnetic Termite mounds, The IUSSI 2006 Congress, Washington, DC, iussi.confex.com/iussi/2006/techprogram/P1435.HTM, accessed 30 September 2010. Întoarceți-vă la text.
  3. Turner, J.S., Termite mounds as organs of extended physiology, www.esf.edu/efb/turner/termite/termhome.htm, accessed 23 August 2010. Întoarceți-vă la text.
  4. Aanen, D.K., As you reap, so shall you sow: coupling of harvesting and inoculating stabilizes the mutualism between termites and fungi, Biology Letters 2(2):209–212, 22 June 2006. Întoarceți-vă la text.
  5. Turner, J.S., On the mound of Macrotermes michaelseni as an organ of respiratory gas exchange, Physiological and Biochemical Zoology 74(6):798–822, 2001. Întoarceți-vă la text.
  6. Ball, P., For sustainable architecture, think bug, New Scientist 2748:35–37, 20 February 2010. Întoarceți-vă la text.
  7. Turner, J.S., Marais, E., Vinte, M., Mudengi, A. and Park, W.L., Termites, water and soils, Agricola 16:40–45, 2006. Întoarceți-vă la text.
  8. Theraulaz, G., Bonabeau, E. and Deneubourg, J.-L., The origin of nest complexity in social insects, Complexity 3(6):15–25, 1998. Întoarceți-vă la text.
  9. A se vedea Turner, J.S., Mound repair and mound structural homeostasis, www.esf.edu/efb/turner/termite/structural homeostasis.html, accessed 27 September 2010. Întoarceți-vă la text.
  10. Mulți evoluționiști, inclusive Richard Dawkins, invocă exemple de auto-guvernare pentru a justifica evoluția. Pentru contraargumente, a se consulta Sarfati, J., The Greatest Hoax on Earth? Ch. 5: Embryos and self-assembly, CBP, 2010. Întoarceți-vă la text.
  11. Rolul mătcii este unul aproape exclusiv legat de reproducere, ea nu supraveghează în niciun fel activitatea coloniei. Întoarceți-vă la text.