Explore
Also Available in:

A fost cu adevarat viata creata intr-o eprubeta? Si contrazice asta creatia biblica?

de Jonathan Sarfati

Titlurile orei se invart in jurul stirii conform careia, Dr. Craig Venter, in mod senzational “a creat in mod sintetic o forma de viata”. Natural, un vizitator al paginii de Facebook a CMI s-a bucurat:

iStockphoto/Kangah

“Acum poti crea viata din nimic in propriul tau laborator, nu este nevoie de Dumnezeu, doar de un Om. Asa ca presupun ca va veti schimba discursul din “nu poate fi realizat” intr-unul referitor la morala. Aceasta stire da viata unor adanci idei filozofice. Ma indoiesc ca multi creationisti care sustin ideea unui pamant tanar vor percepe semnificatia acestui fapt pentru ceva vreme.”

Dar ce s-a reusit de fapt si ce inseamna?

In 2002, am scris despre planurile Dr. Venter de a crea viata in laborator, in Vor crea oamenii de stiinta noi forme de viata si ce va demonstra asta?, acoperind nu numai subiectul abordat mai sus ci si altele ca “joaca de-a Dumnezeu”, pericolele biologice si despre informatii. Cititorii ar putea sa citeasca acest articol inainte de a merge mai departe cu prezentul articol. Colegul meu, Dr. Carl Wieland a scris si el un articol pentru revista Creation 26(3):16–17 in 2004, Crearea vietii intr-o eprubeta?, care deasemenea merita studiat pentru suprapunerea realizata pe mai multe puncte.

Ce s-a reusit de fapt?

Ziarul britanic de stanga, The Guardian, a publicat un articol cu titlul “Craig Venter a creat o forma de viata sintetica”. Dar subtitlul afirma: “Craig Venter si echipa sa au construit de la zero genomul unei bacterii si l-au incorporat intr-o celula pentru a crea ceea ce ei numesc prima forma de viata sintetica din lume”. Acesta este punctul culminant a 15 ani de cercetare.

Este nevoie de un mecanism celular existent

Cititi cu mare atentie afirmatia din subtitlu: ADN-ul a fost compus de la zero, apoi pus intr-o celula deja existenta inainte de a putea functiona. Acest lucru arata ca nu este suficient sa poti sa faci ADN; ai nevoie de mecanismele celulare inainte de a putea functiona. Acesta este de multa vreme un cerc vicios pentru evolutia chimica, sau pentru originea vietii: ADN-ul nu are nici un folos fara mecanismul de decodare, dar acest mecanism este el insusi codat in ADN. Vezi Enzimele auto-replicante? O critica a modelelor actuale despre aparitia vietii.

Secventa ADN este software

Intr-un videoclip online, Dr Venter explica munca sa:

“Este uimitor ca atunci cand doar inlocuiesti software-ul ADN dintr-o celula, celula instantaneu incepe sa citeasca acest nou software, incepe sa produca un set complet diferit de proteine si in scurt timp, toate caracteristicile primei specii dispar si o noua specie apare, din acest software care controleaza celula in continuare. …

“Viata, este in esenta, rezultatul unui proces informational, un proces software. Codul nostru genetic este software-ul nostru si celulele noastre, in mod dinamic, citest in permanenta codul genetic, producand noi proteine, care la randul lor produc alte componente celulare. …

“Este prima data cand am inceput cu informatia intr-un computer, am construit acea molecula informationala, peste un milion de litere de cod genetic, am plasat-o intr-o celula receptoare si am inceput acest proces din punctul in care informatia converteste celula intr-o alta specie.”

Aceasta sustine afirmatiile evolutionistului Paul Davies. El este anti-creationist si chiar anti-crestin, dar sustine ca o celula vie este asemenea unui super-computer, incredibil de puternic. Aceasta deoarece secretul vietii nu sta in ingredientele chimice ale ADN-ului, ci in aranjamentul lor organizational. Ele comanda producerea de proteine, prin intermediul mecanismului mentionat mai sus.1 Davies numeste celula vie “un sistem uimitor de complex de prelucrare si replicare a informatiei”.2 Davies continua:

“ADN-ul nu este molecula speciala datatoare de viata, ci o baza de date genetica care transmite informatia folosind un cod matematic. Mare parte din functionarea unei celule se poate descrie nu in termeni materiali—hardware-ci in termeni informationali—software. A incerca sa faci viata in eprubeta, amestecand diverse chimicale este ca si cum ai lipi impreuna niste butoane si fire in incercarea de a produce Windows 98. Nu va functiona pentru ca abordeaza problema gresit, la nivel conceptual.”

Dar aceasta il pune pe Davies in fata altei probleme, sa explice cum viata ar fi putut aparea din substante chimice inerte:

“Cum a fabricat natura primul procesor de informatie digitala al lumii—celula vie primara—din haosul total de molecule? Cum partea hardware a moleculei a fost in stare sa isi scrie propriul software?”

Intr-adevar, interactiunile chimice intre literele ADN-ului nu pot explica ordinea lor. De fapt, literele nici macar nu sunt combinate chimic unele cu altele; mai degraba, ele formeaza treptele unei scari continand deoxiriboza si fosfati. Michael Polanyi (1891–1976), fost presedinte al catedrei de chimie fizica de la Universitatea din Manchester, devenit filozof, a declarat acum cateva decade:

“Asa cum aranjamentul unei pagini tiparite este total separat de chimia paginii, asa si secventa ADN de baza este total irelevanta fata de fortele chimice care actioneaza intr-o molecula ADN. Nedeterminarea fizica a secventei este cea care produce improbabilitatea oricarei secvente particulare si prin aceasta ii ofera posibilitatea de a avea un sens—inteles care are un continut informational determinat matematic.”3

In plus, Venter si-a modelat software-ul pe aranjamentul cunoscut al cele mai simple celule auto-replicante, o Mycoplasma. In partea teoretica a lucrarii sale “Crearea unei celule bacteriene controlata de un genom sintetizat chimic”, publicata in revista Science, el si colaboratorii sai afirma:

“Raportam design-ul, sinteza si asamblarea genomului 1.08-Mbp Mycoplasma mycoides JCVI-syn1.0 genome pornind de la o secventa informationala digitala a genomului si transplantarea sa intr-o celula receptoare, Mycoplasma capricolum, pentru a crea noua celula Mycoplasma mycoides, controlata doar de cromozomul sintetic. Singurul ADN continut in aceste celule este secventa ADN creata sintetic, incluzand secventele “distinctive” si alte stergeri si polimorfisme ale genelor, precum si mutatii acumulate in timpul procesului. Noile celule au proprietatile fenotipice asteptate si sunt capabile de auto-replicare continua.”

Adica, el a decodat secventa unui organism, apoi a folosit informatia pentru a sintetiza ADN in acea secventa. A facut cateva modificari: adaugand patru substante “distinctive” si cod suplimentar care se vor colora in albastru, in prezenta unei anumite substante contrastante. Apoi a fost implantata intr-o bacterie de acelasi fel.

8761-science-lab-cartoon-romanian

ADN-ul este dificil de produs chimic

Lasand la o parte continutul informational, care reprezinta ordinea chimicalelor, si nevoia masinariei de decodare, exista o problema uriasa in obtinerea oricarei molecule mari de ADN. Venter a explicat ca sintetizatoarele chimice obisnuite pot asambla ADN de maxim 50–80 de litere, asa ca este un salt major sa faci ceva ce depaseste cateva milioane de litere. Mai mult, aceste sintetizatoare folosesc materiale foarte complicate, deoxiribonucleotide, care nu puteau fi produse in supa primordiala (vezi cateva din dificultatile imense implicate in producerea ribonucleotidelor, necesare pentru ideile Lumea RNA, si Originea vietii: instabilitatea pietrelor de fundatie). In plus, ele sunt activate chimic, asa ca au energia necesara pentru a se uni in molecule mari (vezi Originea vietii: problema polimerizarii), si toate sunt “de dreapta” asa cum este nevoie, pe cand in supa primordiala s-ar fi produs un amestec de 50/50 de molecule “de stanga” si “de dreapta” (vezi Originea vietii: problema chiralitatii).

De fapt, Venter a folosit proteine prezente in drojdie pentru a uni largi portiuni de ADN.

ADN-ul este cu siguranta cel mai compact sistem de stocare si recupare a informatiei, cunoscut la ora actuala (vezi ADN: mesaje minunate sau dezordine?), dar este instabil chimic si chiar dificil de controlat fizic. Se stie ca virusii au un mini-motoras special care le permite sa ruleze acest fir molecular extrem de lung si subtire.

Sumar

Munca lui Venter este o realizare stiintifica extraordinara, rezultatul a ani de cercetare si multa ingeniozitate. Sunt cel putin trei probleme pe care el trebuia sa le rezolve pentru a obtine viata sintetica; aceste sunt prezentate mai jos, alaturi de solutiile sale:

  1. Masina de decodare: a folosit o celula deja existenta
  2. Software: a obtinut informatia dintr-o celula existenta, a modificat-o, si a sintetizat ADN-ul cu aceasta informatie.
  3. Unirea acestei molecule in ciuda problemelor chimice si fizice. Venter a folosit proteine din drojdie.

A creat Venter viata cu adevarat?

Nu e de mirare ca afirmatia “viata sintetica” are criticii ei. Cand a prezentat articolul Genom dintr-o sticla, revista Science News a citat cativa:

Totusi, pentru unii, acest genom creat de om nu este din punct de vedere tehnic artificial. “Este o mare realizare, dar nu as numi-o organism artificial”, afirma Collins (bio-inginerul James Collins, un cercetator de la Howard Hughes Medical Institute al Boston University, neimplicat in acest studiu). Sintetic, argumenteaza el, implica pornirea de la zero, nu plagiatul unui genom natural. In plus, experimentul a avut nevoie de o celula receptor pentru a oferi citoplasma necesara genomului transplantat. “Este un amanunt mic, dar unul important”, afirma el.

Pentru a sustine crearea vietii sintetice, crede Glenn McGee de la Centrul pentru Bioetica Practica din Kansas City, Mo., intregul organism trebuie creat cu succes din materiale primare.

“Revelatia de senzatie nu a avut loc inca”, afirma McGee. “Ceea ce ei au reusit este sa transplanteze cu succes ADN de la o celula la alta, fara sa deterioreze notabil functionarea vechiului ADN, asa cum o inteleg ei, prin definitia lor functionala. Cand o vezi asa, este cu mult mai putin semnificativa.”

Geneticianul anti-creationist Steve Jones este un alt critic, citat de The Guardian in articolul despre Venter:

Jones este sceptic fata de hiperbola senzationalelor titluri. “Ideea ca aceasta reprezinta “joaca de-a Dumnezeu” este pur si simplu tampita. Ceea ce a realizat el, in termeni genetici, este similar transformarii unui program pentru Macintosh, intr-un unul care poate rula pe un PC Windows si apoi ai pretinde ca ai creat un computer. Nu este trivial, dar afirmatiile care se fac despre asta sunt pur si simplu absurde.”

Concluzie

In articolul din 2002 citat mai sus, am scris despre propunerea lui Venter urmatoarele:

Aproape imediat ce stirea a fost publicata, am primit un email in care ni se spunea ca ar trebui sa fim inspaimantati si ca CMI ar putea la fel de bine sa fie dizolvat:

“Noi forme de viata pot fi produse acum intr-o farfurie. Cam atat despre afirmatia ca omul nu poate produce viata. Continuati sa va aparati ideile invechite totusi, unii oameni depind de voi.”

… CMI nu a sustinut niciodata ca omul nu poate crea viata. Mai degraba, noi sustinem ca este nevoie de inteligenta pentru a genera viata, mai specific cantitatea enciclopedica de informatie necesara vietii. Asa ca, dupa cum ilustreaza desenul din dreapta, daca Venter si Smith ar avea succes, nu ar face decat sa intareasca afirmatia noastra! Ei se bazeaza pe o planificare meticuloasa, nu doar arunca cateva “materii prime” in ceva asemanator unei ipotetice supe primordiale.

Intr-adevar, departe de a demonstra ca evolutia chimica e plauzibila, realizarea lui Venter arata multe motive pentru care nu este. Secventa de software ADN a fost planificata dupa analizarea unui microb deja existent, componentele au fost unite folosind procedee chimice complicate bazate in mare parte pe organisme vii si produsul a fost citit cu un mecanism celular deja existent. In concluzie, criticii de mai sus au un punct de vedere valid: aceasta nu este cu adevarat o forma de viata sintetica.

Dar daca ei ar fi reusit nu numai sa produca ADN-ul, dar sa faca si proteinele din componenta sa functioneze ca cele din drojdie, si ar fi reusit sa faca si mecanismul de decodificare si citoplasma? Venter afirma ca o asemenea realizare este posibila in urmatorii ani. Atunci ar putea pretinde ca au creat viata artificiala. Ar fi aceasta o dovada impotriva nevoii unui Creator al vietii? Nicidecum. Articolul nostru din 2004, citat mai sus scotea in evidenta:

Daca s-ar intampla, intr-un fel, crestinii ar trebui sa se bucure, folosind asta ca dovada pentru creatie. … Daca cineva ar pretinde ca sintetizarea vietii in eprubeta ar dizolva ideea unui Creator, ei de fapt ar spune, “Sintentizarea vietii in eprubeta dovedeste ca a evoluat”. Acum inlocuiti cuvintele scrise cu caractere italice din fraza, cu sinonimele lor si absurditatea ei devine clara: “Folosind inteligenta pentru a crea viata intr-o eprubeta dovedeste ca viata a aparut de la sine si nu prin inteligenta.”…

Sa presupunem ca cineva, esuat pe o insula pustie, gaseste un televizor portabil, alimentat de baterii. Fara a fi vazut vreodata un televizor inainte, il porneste si constata cu uimire ce se intampla. Intrebandu-se de unde a aparut acest dispozitiv, descoperitorul se decide sa il demonteze. Petrece ani examinandu-l si invatand despre el. Dupa mii de ore de efort si gandire, persoana afla cum sa reproduca fiecare parte4 si cum sa asambleze partile, exact ca originalul. In final, momentul a sosit—este pornit—functioneaza. Daca o astfel de realizare extraordinara are loc, ar fi in mod evident culmea prostiei ca aceasta persoana sa afirme “Wow, acum stiu cu siguranta ca dispozitivul gasit de mine, s-a creat singur!”

Asa cum am spus cu ani in urma, astfel de vesti sunt departe de a fi o amenintare pentru creatia biblica, ba din contra, sunt o confirmare suplimentara.

Articole conexe

Alte lecturi

Referinte

  1. In organismele eucariote (ale caror celule contin nuclei) se gasesc coduri suplimentare, suprapuse unele peste altele: acestea controleaza infasurarea ADN-ului pe proteine, deactivarea via metilatiune—un cod epigenetic care controleaza activarea genelor (vezi Papusarul Genetic). Si chiar luna aceasta, un alt cod ascuns in cod a fost descoperit, codul separarii, care controleaza felul in care diverse bucati de ADN sunt separate. Aceasta permite unei singure gene sa codifice mai multe proteine, si explica de ce oamenii sunt capabili sa aiba aproape 20 000 de gene si sa produca totusi peste 100 000 de proteine, fapt care i-a surprins pe cei care au incercat sa decodeze genomul uman (inclusiv pe Venter, The Sequence of the human genome, Science 291(550):1304–1351, 2001). Dar multumita informatiilor decodate de codul separarii, “trei gene neuerxine pot genera peste 3000 de mesaje genetice care controleaza legaturile neuronale:, potrivit co-descoperitorului Brendan Frey. Înapoi
  2. Davies, P., How we could create lige—Cheia existentei nu va fi descoperita in supa primordiala, ci in nanotehnologia celulei vii, The Guardian, 11 Dec 2002, www.guardian.co.uk/education/2002/dec/11/highereducation.uk. Înapoi
  3. Polanyi, M., Structura ireductibila a vietii, Science 160:1308, 1968. Înapoi
  4. Pentru a face o analogie mai stransa, aceasta ar putea include descoperirea procedeelor de minterit si extractie a cuprului, turnarea plasticelor, producerea tranzistoarelor, etc. Înapoi

Helpful Resources

Refuting Evolution
by Jonathan Sarfati
US $8.00
Soft cover