Dovezi din aur în favoarea potopului

de Jack Lange

Cei mai mulţi oameni ar fi surprinşi să afle că pietricele fine de aur, şlefuite de apă, se găsesc frecvent nu doar în râuri şi pârâuri, ci şi pe dealuri şi chiar pe vârfurile munţilor. De exemplu, când prospectam peninsula Cape York din Queensland de Nord, acum câţiva ani în urmă, eu şi fratele meu am găsit circa 30 de pietricele pe un deal, tocmai pe vârful lui. Ele aveau de la 2 grame până la 30 grame şi toate erau cel puţin pe alocuri şlefuite. Pietricelele netezite de apă erau amestecate cu roci parţial şlefuite de mărimi variate (de la mărimea unei bile până la cea a dovleacului).¹ Mulţi dintre prospectori se întrebau de ce aceste pietre de pe deal au devenit aşa de netede, însă pentru mine răspunsul se găsea în potopul descris în Biblie, care a cuprins întreaga lume.

Geologii seculari ar putea explica acest fapt prin modificarea albiei unui râu străvechi. Problema cu această teorie este că rocile şi prundişul găsit în albiile râurilor de azi sunt în totalitate netede.

Aşadar, ne-am aştepta ca rocile găsite în presupusa „albie a râului antic” să fie, de asemenea, foarte netede. Oricum, cele mai multe sunt doar parţial netede sau şlefuite de apă ca şi cum au fost rostogolite de mişcările apei doar o scurtă perioadă de timp. Fenomenul se explică mai bine prin acţiunea potopului.

Photo by Jack Lange

Aurul se găseşte în straturile de cuarţ care s-a format la sfărâmarea rocii gazdă. Prospectorii experimentaţi ştiu că cea mai mare parte din aurul extras astăzi, la un anumit nivel, provine din locurile unde aceste straturi de cuarţ aurifer au ieşit la suprafaţă – din acele filoane de cuarţ aurifer. De fapt, cele mai multe pietricele pe care le-am găsit (şi acestea au fost de ordinul miilor în toată Australia), aveau cuarţ pe ele când erau scoase din pământ.

Pe măsură ce apele se retrăgeau, filoanele de cuarţ aurifer sufereau turbulenţe şi erodări, iar bucăţi mari de cuarţ aurifer se sfărâmau.² O parte din aur a rămas încă prins în aceste tipuri de cuarţ şi este localizat deseori cu ajutorul detectoarelor de metal.

Pietricelele s-au format când aurul s-a desfăcut de cuarţ şi a fost rostogolit. Dacă aceste pietricele erau mişcate destul pentru a deveni măcar parţial netede, atunci ele intră în categoria aurului aluvional. Dacă pietricelele sunt găsite lângă filonul sursă, ele sunt de obicei zimţate şi ascuţite şi intră în categoria aurului eluvional.

Aurul care s-a fărâmiţat în vremea potopului s-a rostogolit timp de luni întregi şi a devenit neted. Aurul care este mai puţin neted la capete s-a sfărâmat în timpul ultimelor perioade ale potopului sau a fost rostogolit de mişcările sedimentelor de la suprafaţă din timpul potopului.

Faptul că am înţeles potopul biblic şi felul în care aceste forţe măreţe au împrăştiat pietricelele de aur departe de sursa lor de filon m-a ajutat să devin un prospector de succes. Este o experienţă fascinantă să extragi o pietricică netedă de aur din locaşul ei străvechi şi să meditezi la istoria sa.

Cum s-a format aurul în timpul potopului

de Tas Walker

Aurul era cunoscut înainte de potop. Biblia descrie ţara Havila ca pe un loc unde „se găseşte aur” şi „aurul din ţara aceasta este bun” (Genesa 2:11-12). Probabil că cea mai mare parte a aurului creat la început a fost îngropat în timpul potopului.

De asemenea, aurul s-a format în timpul potopului lui Noe.

1. În prima etapă a potopului, apele au crescut pe pământ şi au adus un strat gros de sediment. Apa care a fost prinsă în sediment era sub presiune, conţinea multe chimicale agresive şi dizolva multe minerale.
2. Mişcări puternice ale pământului din timpul potopului au tasat sedimentele, producând deseori rocă metamorfică.
3. Apa presa crăpăturile rocilor, depozitând cuarţ şi alte minerale, cum ar fi aur, argint, cupru, zinc şi plumb. Aceste straturi de cuarţ bogate în minerale poartă numele de „filoane de cuarţ aurifer”.
4. În a doua etapă a potopului, apele ce se retrăgeau au erodat pământul. Aurul din aceste filoane s-a concentrat în depozite aluvionare.