Ateismul are nevoie de evoluție

Evoluția „cade” in fata realitații?

de Calvin Smith
tradus de Ramona Buciuman

Publicat: 01 Ianuarie 2015 (GMT + 10)

freeimages.com

Intrebarea originii (de unde vine totul) are doar două răspunsuri posibile. Ori universul a apărut de la sine sau nu a făcut-o. În cazul în care a făcut-o atunci un fel de evoluție cosmică trebuie să fi avut loc pentru a explica realitatea. În cazul în care nu a făcut-o, atunci trebuie să existe un Creator. Nu există o a treia opțiune.¹

Mulți oameni par convinși că teoria evoluției se bazează pe o analiză a faptelor reale, care dovedesc în mod clar că evoluția a fost un adevărat proces de-a lungul istoriei. Așa cum un evoluționist abil, Richard Dawkins a spus:

Tu ai milioane și milioane de probe pe care nici o persoană rezonabilă nu o poate contesta.² 

Cu toate acestea, fiecare persoană are un punct de plecare definitiv de credință cu privire la chestiunea originilor, presupoziții, care sunt pur și simplu acceptate ca fiind adevărate, fără dovezi, sau o axiomă. Chiar dacă cineva spune că credința lor este rezultatul analizei unei colecții de fapte care îi conduc la acea poziție de plecare , rămâne faptul că la baza sistemului lor de credință ei vor avea întotdeauna un punct de pornire, care nu poate fi sprijinit mai departe.

Evoluționistul Michael Ruse a recunoscut astfel atunci când a afirmat:

Evolutia, înrudită cu religia, presupune elaborarea unor anumite ipoteze teoretice sau metafizice, care la un anumit nivel nu pot fi dovedite prin incercare și eroare.³

Ca un exemplu abstract, în cazul în care cineva spune „Eu cred ca „A””, iar altcineva întreabă „De ce?” Și spune răspunsul „Din cauza „B””, ei nu pot continua să facă acest lucru pentru totdeauna (regres la infinit). Se poate rula lungimea completă a alfabetului ca să zicem așa (din cauza „C”, din cauza „D”, etc.), dar mai devreme sau mai târziu, va trebui să se oprească și să spună „Eu cred că pentru că eu cred”. Vei ajunge în cele din urmă într-un loc unde nu poate justifica această credință cu orice altă credință, altfel, această altă credință devine convingerea „finală”.

Odată ce cineva a adoptat un punct de plecare specific, toate celelalte date vor fi prelucrate, de obicei, prin acest „filtru”, oferindu-le viziunea lor asupra lumii.⁴

Evoluția ateismului „cade”

Pentru un ateu punctul de plecare este o credință activă în propoziția „Nu există Dumnezeu” (atheos), în ciuda unor erezii susținând că este pur și simplu o absență a credinței în Dumnezeu. Dacă cineva începe cu această premisă, care ar fi interpretarea logică și explicarea faptelor generale pe care le observăm (universul, pământul, diversitatea vieții, experiența umană, etc.)?

5 puncte de credinta atee:

1. (Naturalismul) Evident că cineva ar trebui să creadă că totul a apărut prin procese naturaliste, deoarece ipoteza finală este că nu există nici o minte, nici un proiectant inteligent sau „mîna conducătoare” pentru a justifica existența.
2. (Simplu la complex) A crede că universul nostru cu o astfel de complexitate vastă ar fi pe deplin format nu este pur și simplu viabilă. Prin urmare, ar fi trebuit să fi fost, și probabil sunt, nenumărate schimbări care au loc în materie-a lungul timpului. Procedeele implicate trebuie să fi cauzat materia pentru a se transforma de la simplu la complex.
3. (Timp lung) Pentru a ține cont de marea diversitate a lucrurilor din universul nostru, toate aceste procese trebuie să fi avut loc peste o enormă măsură de timp „lung”.
4. (Oamenii sunt accidente autonome) Ființele umane trebuie să provină prin procese naturale nedirijate deci, prin urmare, nu suntem speciale în nici un sens, altul decât că suntem la „ultima treaptă a lanțului alimentar”. Orice sentiment de moralitate sau etică este doar o parte a dezvoltării noastre naturaliste și, prin urmare, nu este sigur în nici un fel.
5. (Evoluție) Concluzia finală este că tot ceea ce experientăm este rezultatul unui proces ce se poate numi „creație de sine”.⁵ (Observați că, chiar dacă „creația de sine”, în sensul său cel mai adevărat este o idee incoerentă [deoarece ceva nu poate face nimic înainte de a exista], atei i novice, cum ar fi Lawrence Krauss de fapt propun astfel de absurdități neștiințifice.)

Astfel încât toate elementele de bază ale marelui teoria evoluției (cosmologice, geologice, chimice, biologice și evoluția umană) sunt pur și simplu o lucrare filosofică epuizată a conceptului de bază al ateismului clasic aplicat lumii în care trăim. Toate aceste concluzii ar putea fi derivate dintr-o simplă credință generală că Dumnezeu nu există (ateismul), înainte de a avea dovezi fizice specifice de orice fel. Din acel moment fiecare fenomen poate fi interpretat în conformitate cu acest punct de vedere. Acestea vor fi apoi corelate pentru a crea o istorie despre univers care acceptă acele credințe.

Aceste axiome fundamentale de pornire au fost la fel de-a lungul istoriei. Ideea de evoluție nu este un concept modern. Vechii egipteni, babilonieni, hinduși, grecii si romanii au avut aceste idei de milioane de ani și / sau evoluția biologică în credințele lor, toate fără a avea acces la date folosite în prezent, ca dovadă a evoluției (coloana geologică, ADN-ul, selecția naturală, datare radioizotop, fosile hominide etc).

Ca un exemplu mai modern, bunicul ateu a lui Charles Darwin, Erasmus Darwin, a conceput și a publicat o explicație naturalistă a lumii (în cartea lui Zoonomia [1794]), în jur de 65 de ani înaintea lui Charles. Aceasta a inclus ideile că pământul a fost format dintr-o explozie cosmică, viața a început în mare, a devenit progresiv mai complexă și în cele din urmă au devenit oameni, și că toate acestea s-aa întâmplat peste milioane de ani. Din nou, observați că toate aceste ipoteze au fost încheiate fără „dovezile” pe care evoluționiștii le indică astăzi.

De ce ar începe cineva cu conceptul de ateism?

Biblia spune că oamenii care nu sunt născuți din nou sunt în rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Respingerea finală a oricărei persoane ar fi de a nega existența lor (de aici vorba „Tu ești mort pentru mine”). În cele din urmă, unii oameni resping pe Dumnezeu până acolo că ei neagă existența Lui. Negarea lui Dumnezeu este adesea rezumată de faimosul ateu Nietzsche care declară „Dumnezeu este mort.”

Cu toate ca unii oameni de-a lungul istoriei au declarat că sunt atei, conceptul a fost întotdeauna considerat discutabil de cei cu mintea ascutita (probabil din cauza lipsei de logică științifică și filosofică, precum și indicațiile evidente morale ale acestui sistem). De exemplu, Sir Isaac Newton (fără îndoială, cel mai mare om de știință care a trăit vreodată) a spus odată;

Opoziția față de evlavie este ateism în profesie și idolatrie în practică. Ateismul este atât de lipsit de sens și de detestabil omenirii că nu a avut niciodată mai mulți profesori.⁶

Unii au impresia greșită că evoluția în sine este „științifică”. Dar nu a fost pur și simplu că oamenii de știință au îmbrățișat imediat teorii ale evoluției lui Charles Darwin. Mai degrabă a fost acelea (fie ele științifice sau nu), care au fost naturalisti și sceptici ai Bibliei care l-au sprijinit pe Darwin inițial.

Opoziția față de Darwinism a venit imediat din partea multor oameni de știință geniali. Printre aceștia se numără fizicianul James Clerk Maxwell (fondatorul electromagnetismului),⁷ Louis Pasteur (pionierul imunizării și dezvoltator al legii fundamentale a biologiei [Biogeneza]),⁸ Lord Kelvin (pionier al termodinamicii și telegraf trans-atlantic),⁹ și Louis Agassiz (fondatorul geologiei glaciare moderne) l-au respins pe Darwin.

Matematicianul celebru, astronom și membru al Societății Regale, Sir John Herschel a respins-o ca fiind „legea talmeș-balmeș”.¹⁰ Richard Owen, inspectorul de istorie al Departamentului Natural al Muzeului Britanic, astfel l-a supărat pe Darwin cu obiecțiile sale la teoria sa că Darwin în cele din urmă a recunoscut că l-a urât!¹¹ William Whewell, filosof renumit al științei (autor al „Istoria de Științe Inductive”), a interzis „Originea” de la biblioteca Cambridge. Și acolo au fost o mulțime de geologi credincioși, care, de asemenea, au respins darwinismul și „milioane de ani” ale istoriei pământului.

Mulți au crezut într-adevăr că Darwinismul a fost foarte neștiințific. Profesorul Johann H. Blasius, director al Muzeului de Istorie Naturală Ducal din Braunschweig (Brunswick), Germania, într-un interviu, a declarat: „De asemenea, am citit rareori o carte științifică care face astfel de concluzii ample cu atât de puține dovezi care să le susțină. … Darwin vrea sa arate că rase provin de la alte rase.”^12,13

Pe de altă parte, au fost indivizi care s-au considerat singuri „ginditori liberi”, cum ar fi Charles Lyell care au dorit să „elibereze știința de Moise”, agnosticul Thomas Huxley, falsificatorul notoriu Ernst Haeckel,¹⁴ (care deja au așezat adânc ideia anti-biblică cu privire la origini și au urât opoziția Bibliei la rasism), care a sprijinit cu nerăbdare cartea lui Darwin. Chiar și adoptatorii inițiali care provin dintr-o perspectivă teologică (cum ar fi teist evoluționistul Asa Gray si teologul rasist Charles Kingsley) păreau predispuși la explicații naturaliste pentru creare înainte de a accepta Darwinismul.

De la începutul roditor din punct de vedere științific al Evului Mediu până în urmă cu aproximativ doar 200 de ani viziunea lumii occidentale asupra lumii s-a bazat în mod deschis pe creștinism și pe o Biblie narativă cit și concepte de drept și moralitate care iese din Biblie. Astăzi este foarte diferit, cu creștinismul și Biblia aproape aruncate afară din viața publică. Învățătură din Biblie, și chiar promovarea moralității biblice, este literalmente scos în afara legii în multe locuri și doar o singură vedere al originii (evoluție) este predată în majoritatea școlilor de stat.

Astfel încât este ușor de înțeles de ce atât de mulți oameni cred în teoria evoluției astăzi, pentru că sistemele școlare administrate de stat și mass-media din toată lumea occidentală predă ca „fapt” și „știință” pentru copii impresionabili pretutindeni. Atât de mult încât acum că învățătura evolutivă este un concept care se perpetuază de la sine. Pentru că ideile evolutive susțin o viziune asupra lumii naturalistă, mai degrabă decât o viziune asupra lumii teistă, acest lucru înseamnă că mulți (chiar și cei care au crescut într-o casă care mărturiseau credința în Dumnezeu) ajung la concluzia că ateismul este adevărat și că adoptă aceasta ca punct de plecare.

Totuși, evoluția nu se încadrează în afara „dovezilor”. Oamenii ar face bine să re-examineze punctul de plecare al ateismului. Pretinsul „fragmente de probă” utilizate pentru a sprijini evoluția pur și simplu nu stau în picioare (cum noua noastră carte, „Evolution’s Achilles’ Heels” (Călcîiul lui Ahile pentru evolutie) demonstrează. Pornind de la o vedere biblică, ceea ce vedem în lumea lui Dumnezeu se potrivește cu ceea ce vedem în Cuvântul Său cu puțină nevoie de „factori inventațiatât de comuni în explicația evolutivă a originilor.