Acuzatorii osuarului - reduşi la tăcere
de Jonathan Sarfati
Anul trecut, am relatat despre o descoperire extraordinară - o cutie cu oase
(un osuar) pe care scria, în aramaică, „Iacov [Jacob/Yaakob], fiul lui Iosif,
fratele lui Isus.”1 Era ceva nemaipomenit, deoarece, dacă
numele tatălui se mai găsea ocazional adăugat pe osuare, de menţionarea
unui frate nu se mai auzise. Aceasta înseamnă că fratele a fost o persoană
de o importanţă cu totul şi cu totul deosebită.
Profesorul André Lemaire din Paris, un specialist în inscripţii străvechi,
a afirmat că scrierea este autentică. Dovezile puternice includeau patina
(depunere care se formează în timp pe suprafaţa unor obiecte - de piatră,
de lemn - sub influenţa factorilor atmosferici - n.t.), deoarece aceasta s-a
aflat şi în inscripţie, eliminând astfel o teorie modernă falsă.
Cu toate acestea, noi ne-am ridicat împotriva încercării de a proba autenticitatea
Bibliei cu ajutorul arheologiei de „ultimă generaţie”2
deoarece, ca şi ştiinţa, ea este o întreprindere umană supusă
erorii.1 Nu putem avea niciodată la îndemână toate datele.
Şi, previzibil, în momentul când am raportat aceasta, două ediţii
mai târziu, Autoritatea Israeliană de Antichităţi (IAA) a catalogat
revendicările drept un fals.3 De exemplu, ei pretindeau că
inscripţia taie din patină. De asemenea, la sfârşitul lui iulie,
poliţia israeliană l-a arestat pe proprietarul osuarului, colecţionarul
de antichităţi Oded Golan, sub „suspiciunea” de fals.
Dar iată, criticii erau criticaţi! Necunoscut ca fiind de un conservatorism
teologic, Dr. Lemaire a admonestat sever raportul IAA în Biblical Archaeology Review.4
Printre altele, el a notat tendinţa anticreştină făţişă
în comitetul IAA şi lipsa în componenţa acestuia a oricărui savant
creştin sau a oricăror experţi de Noul Testament de orice
credinţă. De asemenea, unul din experţii de bază ai comitetului,
Dr. Tal Ilan, nu era calificată în inscripţii sculptate sau în paleontologie,
după cum ea însăşi a recunoscut, spre deosebire de Dr. Lemaire. Mai
mult, membrul comitetului IAA care era un expert, profesor Ronny Reich, a concluzionat:
„Se pare că fiecare din caracteristicile inscripţiei, după cum au
fost detaliate mai sus, toate împreună, fără excepţie, indică
o perioadă autentică de la sfârşitul Celui de-al Doilea Templu (în
principiu o inscripţie din primul secol d.Hr.).
Totuşi, Dr. Reich a ales să respingă dovada din propriul domeniu
în favoarea unei revendicări cum că patina a fost străpunsă
ulterior de gravură. Însă Dr. Lemaire evidenţiază faptul că
aşa-zisa patină în discuţie era de fapt rezultatul curăţării
osuarului, în timp ce patina autentică se încrustase peste litere. Aceasta
părea a fi problema comitetului - îndoiala lor provenea din afara domeniilor
lor de expertiză.
Un alt savant notoriu ce susţine autenticitatea inscripţiei este Dr. Ben
Witherington, profesor de Noul Testament la Seminarul Teologic Asbury.5
El apără revendicările Dr. Lemaire şi totodată evidenţiază
faptul că poliţia israeliană l-a eliberat imediat pe Golan, neputându-i
aduce acuzaţii serioase. Dr. Witherington mai subliniază că testele
cu ultraviolete demonstrează că inscripţia se potriveşte perfect
în suprafaţa cutiei, sugerând că este la fel de veche precum osuarul.
De asemenea, crăpăturile apărute de-a lungul secolelor şi umplute
cu sedimente au afectat şi unele litere. Şi culmea, raportul IAA admitea
că numele „Isus” ar putea fi autentic (când, dacă era vorba de o
falsitate, ne-am fi aşteptat ca ea să fie tocmai în privinţa acestui
nume), pe când numele persoanei ale căror oase au fost îngropate (Iacov) n-ar
fi.
În concluzie, dovezile indică o autenticitate a inscripţiei. Astfel, ea
reprezintă un sprijin puternic pentru existenţa lui Isus din punct de
vedere istoric şi al faptului că El a fost de o importanţă atât
de mare, încât a trebuit menţionat ca frate pe un osuar. Din nou însă,
noi subliniem că credinţa cuiva nu trebuie întemeiată pe vestigii
arheologice, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu.
- Down, D., The James claims: Sensational ‘new’
find suggests a relic of incredible historical significance [Revendicările
James: „Noua” descoperire senzaţională sugerează o relicvă
de o importanţă istorică incredibilă], Creation
25(2):16–18, 2003.
- Ham, K., Searching for the ‘magic bullet’: Why do creation-defenders
often seem to be too quick to jump onto the latest ‘evidences’? [Căutând
senzaţionalul: De ce apărătorii creaţiei par să sară
adeseori prea repede direct la cele mai recente „dovezi”?] Creation
25(2):34–37, 2003.
- ‘James’ bone box controversy [Controversa
osuarului lui Iacov], Creation 25(4):7, 2003.
- Lemaire, A.,
Ossuary update, Israel Antiquities Authority’s report deeply flawed [Update
referitor la osuar: Raportul IAA profund deficitar], Biblical Archaeology Review,
noiembrie-decembrie 2003.
- Witherington, B.,
Bones of contention: Why I still think the James bone box is likely to be authentic
[Oase ale disputei: De ce cred totuşi că cutia cu oasele lui Iacov e probabil
să fie autentică], Christianity Today, octombrie 2003.
|
