Cercetarea cerurilor
de Jonathan Sarfati şi Michael
Tiggs
Michael Tigges este un inginer senior consacrat al spaţiului aerian la Centrul
Johnson Space.1 El a primit medalia
NASA pentru Realizări Excepţionale şi premiul Inginerul Lunii. A
publicat lucrări despre aterizarea navelor spaţiale pe Lună şi
pe Marte şi despre întoarcerea în siguranţă a oamenilor pe Pământ.
Născut în Augsburg, Germania, a absolvit cum laude (cu onoruri) Universitatea
Georgia, specializarea fizică şi a obţinut un master în fizică
la Institutul Tehnic de Tehnologie din Georgia. Este căsătorit cu Brenda
şi au o fată, Tiffany, şi un fiu, Joshua. Cel mai important este
faptul că Michael este creştin (Filipeni 3:8). A avut binecuvântarea de
a fi crescut într-un cămin creştin.
Inutilitatea evoluţiei
Imagine de la NASA
Asemenea multor creştini, Michael a învăţat la universitate biologia,
chimia şi fizica, discipline care erau pline de concepte evoluţioniste.
Şi, într-adevăr, mulţi pretind că evoluţia este esenţială
pentru lumea ştiinţifică. Dar Michael respinge cu fermitate acest
lucru. De fapt, el crede „că o perspectivă evoluţionistă neînlănţuită
este dăunătoare pentru înţelegerea adevărurilor fundamentale
ale universului nostru.”
Oricum, el atrage atenţia că „dacă un om de ştiinţă
sau un inginer este evoluţionist sau creaţionist, lucrul acesta nu va
afecta proiectul sau siguranţa unei misiune spaţiale.” Aceasta se
datorează faptului că dezbaterea creaţie-evoluţie este o problemă
a ştiinţelor începuturilor, care urmăreşte reconstituirea trecutului.
Dar misiunea spaţială depinde de o ştiinţă operaţională.
Acesta este motivul principal pentru care evoluţionismul este irelevant pentru
ştiinţă. Michael explică:
„Prin ştiinţă operaţională înţeleg ştiinţa
care se ocupă cu rezultatul experimentelor ştiinţifice repetabile.
De exemplu, dacă eu trasez o traiectorie care aduce înapoi oamenii de pe Lună
folosind atmosfera Pământului ca mecanism de frânare, atunci ea poate fi repetată,
testată şi verificată fără să se ţină seama
de „credinţa” mea cu privire la vârsta pământului sau de mecanismul
creării vieţii de pe acest pământ.
Dacă eu continuu pe acest fir de gândire, doar o mică parte din ştiinţa
operaţională este afectată de disputa creaţie - evoluţie.
Dacă nu se va ajunge la nici o decizie în această chestiune, computerele
tot vor funcţiona, stelele şi planetele îşi vor menţine orbitele
lor, iar avioanele şi rachetele vor continua să zboare.”
Evoluţia - o provocare pentru credinţă
NASA images
Îndoctrinarea evoluţionistă l-a provocat pe Michael să citească
în întregime Genesa. Oricum, el a spus că „întotdeauna a avut o sămânţă
de credinţă în inspiraţia divină a Sfintei Scripturi şi
în adevărul literal simplu al tabloului din Genesa.” Dar, ca mulţi
creştini, a păstrat „tăcerea” cu privire la acest subiect deoarece
„literatura ştiinţifică a fost şi este, în mod copleşitor,
în favoarea scalei de timp evoluţioniste.” Însă a ajuns la concluzia
că perspectiva creaţionistă nu era o chestiune lipsită de importanţă,
iar amestecarea Genesei cu evoluţionismul avea într-adevăr efecte nocive
asupra unei relaţii personale cu Isus Hristos.
Michael subliniază că Pilat din Pont L-a întrebat sarcastic pe Isus „Ce
este adevărul?” (Ioan 18:38) Totuşi, Pilat se afla în prezenţa
Celui care a demonstrat că: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Dar, dacă Biblia nu afirmă adevărul cu privire la un Pământ
tânăr şi o creaţie de 6 zile, atunci afirmaţia lui Isus „poate
fi socotită ca o pălăvrăgeală a unui om citat de un document
fals din punct de vedere ştiinţific.” Într-adevăr, el crede
că acesta este motivul ascuns al îndoctrinării evoluţioniste - „să
submineze pe furiş stâlpii adevărului biblic care se aplică mântuirii
veşnice.”
Respingerea evoluţiei
Imagine de la NASA
Militanţii evoluţionişti pretind uneori că, de fapt, neîncrederea în evoluţie exprimă
faptul că toată ştiinţa este neîntemeiată. Dar rachetele şi sistemele tehnologice
funcţionează indiferent dacă proiectanţii lor cred sau nu cred în evoluţie sau creaţie.
Michael este „foarte întristat să afirme că curentul ştiinţific
principal a atins un punct în care nu se oferă nici o credibilitate Bibliei.
Există o acceptare unanimă cu privire la separarea dintre ştiinţă
şi Scriptură. Această tendinţă a fost atât de extinsă,
încât oamenii de ştiinţă care afirmă credibilitatea ştiinţifică
a Scripturii sunt îndepărtaţi de la dezbaterea curentului ştiinţific
principal din zonă.”
Dar Michael a studiat problematica originilor şi a găsit că evoluţia
este deficitară. El mărturiseşte:
„Folosind toată deprinderea mea ştiinţifică şi profunzimea
înţelegerii, am încercat să găsesc o raţiune pentru care să
accept postulatele evoluţioniste ale creării vieţii; şi n-am
reuşit.”
„În mod similar, am găsit că este ştiinţific plauzibil şi
se susţine experimental să extrapolăm situaţia geologică
actuală la o perioadă de timp scurtă de-a lungul evenimentelor cataclismice
pentru ca să susţinem un Pământ tânăr. (Faptul că baza
pentru aceste descoperiri este oferită de un text al unui document vechi de
3000 de ani întăreşte credinţa mea în veridicitatea ştiinţifică
a Scripturii.)
„La sfârşit va exista doar un singur adevăr. Şi ca om de ştiinţă
onest şi credibil, trebuie să accept descoperirile cercetării mele,
chiar dacă ele mă îndrumă către existenţa unei inteligenţe
care a creat condiţiile actuale universale ale vieţii şi fizicii.
Imagine de la NASA
Racheta masivă Saturn V, care i-a dus pe primii astronauţi pe lună, s-a desprins
de pământ de la Centrul Spaţial Kennedy (9:32 a.m. EDT, 16 iulie 1969). La acel
timp, aceasta a fost cea mai puternică maşinărie care s-a construit vreodată. Racheta
avea 111 m (363 picioare) în înălţime - mai înaltă decât un zgârie-nori de 36 de
etaje. Misiunea pe lună, denumită Apollo, a fost coordonată de pionierul în rachete,
creştin, Wernher von Braun.
Însă sunt încurajat de aceste descoperiri. Sunt încântat să învăţ
despre deosebirea dintre viaţa umană şi cea animală; sunt încântat
că ştiinţa susţine învăţătura Scripturii, că
cerurile au fost create de către un Dumnezeu iubitor, care nu de mult a hotărât
să iniţieze relaţia cu creaturile Sale care sunt făcute după
chipul Său; şi sunt încântat că, în ciuda pierderii creaţiei
originare desăvârşite din cauza păcatului lui Adam, mie, unuia dintre
urmaşii săi căzuţi, mi se permite să iau o hotărâre
personală în timpul scurtei mele vieţi, hotărâre ce va avea consecinţe
veşnice.
De asemenea, sunt încântat că am oportunitatea să scriu acest articol
şi, poate, într-o măsură mică să încurajez pe alţii
să investigheze credibilitatea ştiinţifică a adevărului
bazat pe Biblie, departe de alternativa actuală şi de dezamăgirile
curentului ştiinţific principal.”
Explorarea spaţiului
Michael afirmă că de mic a visat să devină un astronaut. Dar,
„datorită vederii deficitare şi problemelor de sănătate, m-am
concentrat asupra atingerii acestui scop prin aventurarea în spaţiu pe calea
matematicii şi ştiinţei.” Totuşi, el spune:
„Mi-am amintit de prima dată când am privit fascinat întâia aterizare pe Lună;
şi îmi dau acum seama că acel eveniment m-a motivat să urmez o carieră
în investigarea spaţiului. Cariera mea la NASA a început chiar înainte de prima
lansare a unei navete spaţiale, astfel că prima mea amintire despre veacul
Apollo a fost prin intermediul televiziunii şi radioului.”
Credinţa lui creştină este, de asemenea, o inspiraţie pentru
munca sa:
„Cerurile declară slava lui Dumnezeu în toate! În toate! Din
momentul în care am apărut în spaţiu, am simţit prezenţa lui
Dumnezeu. Când văd imaginea unui telescop spaţial rudimentar sunt cuprins
de frică şi uimire. Fiecare ecuaţie matematică pe care o scriu
ca să prezic calea navelor spaţiale aruncă lumină asupra preciziei
stabilite pentru lumea noastră. Cu fiecare lansare a unei navete spaţiale,
rămân uimit de ingeniozitatea oferită de Dumnezeu omului ca să ducă
la îndeplinire această ispravă.
Imagine de la NASA
Neil Armstrong calcă primul pe pământ, de pe un modul lunar, devenind astfel primul
astronaut care a zburat pe lună (10:56 p.m. EDT, 20 iulie 1969). ,,Acesta este un
pas mic pentru om, dar o săritură gigantică pentru omenire", a spus el în timp ce
o lume întreagă îl privea la televizor. De fapt, el a vrut să pună ,,omul...", în
contrast cu ,,omenirea".
Sunt înmărmurit de uimire în faţa multitudinii de nepătruns a galaxiilor
şi de puterea lui Dumnezeu de a le crea şi apoi sunt smerit de valoarea
pe care o am înaintea lui Dumnezeu, care Şi-a dat fiul Său să moară
pentru păcatul meu.”
Michael îşi ia zilnic Biblia cu el la lucru. El spune:
„Este Biblia pe care am primit-o de la mama şi tatăl meu la vârsta de
17 ani. Nu trece nici o zi în care să nu meditez la Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu
şi să simt ocrotirea divină a Tatălui Ceresc în toate aspectele
vieţii mele profesionale şi personale.
Am fost binecuvântat cu o slujbă bună. Responsabilitatea mea este să
hotărăsc căi sigure de a transporta oameni prin spaţiu. Înţeleg
marile pericole ce îi pândesc pe cei care se aventurează în spaţiu. Mă
folosesc de sanctitatea vieţii pe care o reclamă Dumnezeul lui Avraam,
Isaac şi Iacov ca să mă încurajez singur să lucrez din răsputeri
la obligaţiile mele.”
L-am întrebat ce sfat ar avea pentru tinerii care sunt interesaţi de cercetare
la NASA. El a răspuns: „Le-aş spune să caute întotdeauna adevărul
departe de orice prejudecăţi, intimidări, beneficii profesionale
sau financiare. Mă rog ca ei să caute călăuzire prin studierea
Bibliei şi să permită adevărului Scripturii să li se descopere.
I-aş ruga să-L pună pe Isus pe primul loc în viaţa lor şi
să lase ca adevărul Lui să facă lumină şi ordine în
piesele împrăştiate din puzzle-ul vieţii lor.”
A aterizat cu adevărat omul pe lună?
Imagine de la NASA
Din când în când, posturile de televiziune arată ,,filme documentare" care demonstrează,
prin presupoziţii, că aterizările pe lună au fost de fapt farse. Creation Ministries
International îi sfătuieşte pe creştini că ei trebuie să fie pro-Biblici, şi nu
anti-organizare de dragul ei. Aşa că l-am întrebat pe Michael despre această afirmaţie.
El mi-a răspuns:
,,Şi eu am citit şi am auzit afirmaţii făcute de cei care cred că toată misiunea
Apollo ar fi fost o farsă generată de NASA pentru a ,,câştiga" în mod artificial
cursa spre lună - pentru acest motiv, cât şi pentru alte motive mai puţin specifice.1
Răspunsul meu la această atitudine este unul similar răspunsului meu dat oamenilor
care se îndoiesc de veridicitatea Bibliei şi a vieţii Domnului Isus - evenimente
care au avut loc în trecutul îndepărtat, dar care sunt înregistrate în scris. Să
presupunem că adevărul unui eveniment este măsurat mai exact de numărul de mărturii
ale unor martori oculari sau de cel al participanţilor la un eveniment, care în
ambele cazuri - atât aterizarea pe lună, cât şi viaţa lui Hristos a fost foarte
mare. Unul dintre martorii de necontestat este şi James Irwin, care a fost un creaţionist
biblic de nădejde şi a păşit pe lună.
Au fost şi alte consecinţe durabile ale acestor evenimente în viaţa celor cărora
moştenirea le-a fost transmisă. Michael spune: ,,Aterizarea pe lună a avut un mare
impact asupra civilizaţiei moderne care se continuă până astăzi prin minunile ştiinţei
fizicii, computere, sateliţi şi ale altor 'rezultate secundare' ale tehnologiei".
La final, Michael stabileşte o perspectivă:
,,Oricum, oricât de măreţ ar fi fost evenimentul Apollo şi oricât de mare ar fi
fost impactul Apollo asupra umanităţii astăzi, el păleşte în comparaţie cu adevărul
impactului unui singur om asupra nenumăratelor milioane de vieţi - omul pe care
îl cunoaştem ca fiind Isus Hristos, care a trăit, a murit şi a înviat cu aproximativ
2000 de ani în urmă.
Cred că cei care se îndoiesc de realizările Apollo sunt uneori doar prostuţi; sau
poate sunt batjocoritori înrăiţi care nu ştiu să facă nimic altceva. Dar ca o ultimă
analiză, nu mi-e teamă de suspicioşii Apollo, pentru că suspiciunile lor sunt de
factură lumească. De cine mi-e frică cu adevărat, şi care aduc cea mai mare pagubă,
cu consecinţe eterne, sunt cei care, în mod deliberat, pun sub semnul îndoielii
certitudinea cu privire la Hristos, şi care încearcă să-i convingă şi pe alţii şi
să-i devieze de pe cale. Eu nu doar că îi condamn pe aceşti batjocoritori şi ,,călăuze
oarbe", acuzându-i de doctrină falsă, dar îi şi mustru şi voi continua să-i mustru
până în ziua morţii mele, acuzând perspectiva lor deformată cu privire la unul dintre
cele mai mari evenimente istorice - viaţa, moartea şi învierea Domnului Isus Hristos.”
Referinţe
- See a point-by-point rebuttal, Fox TV and the Apollo Moon Hoax, 13 February 2001.
Notă
- Punctele de vedere exprimate aici sunt personale şi nu
neapărat ale NASA Enter.
| Did you notice that there weren’t any ads or annoying pop ups on our site? Consider undergirding our efforts with a small donation today!  | | |
|
