Share
A- A A+

Article from:

Creation  Volume 22Issue 3 Cover

Creation 22(3):40–44
June 2000

Creation magazine print - 1 yr new subn


US $25.00
View Item
The Creation Answers Book
by Various

US $14.00
View Item

Gravitatia: forta misterioasa

by

Photo iStockphoto

gravity

Gravitatia ne tine ferm pe pamant si face ca Pamantul sa se invarta in jurul soarelui. Aceasta forta invizibila1 de asemenea atrage ploaia din cer si este cea care cauza valurile oceanice de zi cu zi. Ea pastreaza forma sferica a pamantului si impiedica ca atmosfera sa se imprastie in spatiu. S-ar parea ca aceasta forta gravitationala, de zi cu zi, ar trebui sa fie una dintre cele mai bine intelese concepte din stiinta. Cu toate acestea, exact opusul este valabil. In multe aspecte, forta gravitationala ramane un mister profund. Gravitatia furnizeaza un exemplu uimitor de limitare a cunoasterii stiintifice actuale.

Ce este gravitatia?

Isaac Newton si-a pus aceasta intrebare in 1686 si a conchis ca gravitatia este o forta de atractie intre toate obiectele. El a realizat ca aceeasi forta care face un mar sa cada pe pamant tine de asemenea luna pe orbita ei. Forta gravitationala a Pamantului face de fapt ca luna sa cada cu aproximativ 1 mm de la o cale in linie dreapta, in fiecare secunda, in timp ce inconjoara Pamantul (Figura 1). Legea Gravitationala universala a lui Newton este una dintre cele mai mari descoperiri stiintifice din toate timpurile.

Gravitatia – “coarda” care tine lucrurile pe orbita

moon's orbit

Figura 1. O ilustrare a orbitei lunii, netrasata la scala. In fiecare secunda luna strabate aproximativ 1 km. La aceasta distanta ea este deviata cu aproape 1 mm de la o linie dreapta, datorita atractiei gravitationale a Pamantului (linia punctata). Luna vine in mod continuu mai aproape de Pamant, la fel ca si planetele in jurul Soarelui.

Forta gravitationala este una dintre cele patru forte fundamentale ale naturii (Tabelul 1). Observati ca forta gravitationala este de departe cea mai slaba dintre cele patru, si cu toate acestea domina pe scara obiectelor din spatiile mari. Asa cum a aratat Newton, atractia gravitationala intre doua mase devine din ce in ce mai mica pe masura ce distanta dintre cele doua devine mai mare, dar niciodata nu are valoarea 0 (vezi nota de pa margine “Proiectarea gravitatiei”).

De aceea fiecare particula din intregul univers atrage de fapt alte particule. Gravitatia este o forta cu raza lunga de actiune in contrast cu fortele tari si cele slabe (Tabelul 1).2 Fortele magnetice si cele electrice au de asemenea raza lunga de actiune, dar gravitatia este unica pentru ca are si raza lunga de actiune si atrage in permanenta, prin urmare niciodata nu respinge (spre deosebire de electromagnetism, unde fortele fie atrag, fie resping).

Numele fortei Puterea relativa Responsabila pentru
Tare 1 Stabilitatea nucleilor atomici
Electromagnetica 10-2 Unirea atomica, moleculara
Slaba 10-6 Procesele de dezintegrare radioactiva
Gravitatia 10-43 Stabilitatea obiectelor din spatiu
Tabelul 1. Cele patru forte de baza ale naturii

Incepand cu marele fizician creationist Michael Faraday in 1849, fizicienii au facut cercetari in continuu pentru a gasi o relatia ascunsa intre gravitatie si forta electromagnetica. Este un efort care inca se face pentru a uni toate cele patru forte fundamentale intr-o singura ecuatie sau “Teoria totului”, fara vreun succes pana acum. Gravitatia ramane cea mai putin inteleasa forta.

Proiectarea gravitatiei

Forta F dintre doua mase m1 si m2, atunci cand acestea sunt separate de un distanta r, poate fi scrisa sub forma F = (G m1 m2)/r2

unde G este constanta gravitationala, masurata pentru prima data de Henry Cavendish in 1798.1

Aceasta ecuatie arata ca forta gravitationala descreste pe masura ce distanta de separare, r, intre doua obiecte se mareste, dar niciodata nu ajunge sa fie 0.

Natura patratelor inverse ale acestei ecuatii este intriganta. La urma urmei, nu exista nici un motiv esential pentru care gravitatia sa actioneze astfel. Pe de-o parte, cu un univers care evolueaza, unele exponente aleatoare cum ar fi r1.97 sau r2.3 ar parea mult mai probabile. Cu toate acestea, masuratori exacte au aratat un exponent exact cu cel putin 5 zecimale: 2,00000. Asa cum spunea un cercetator: acest rezultat pare “un pic prea ingrijit”.2 Am putea trage concluzia ca forta gravitationala arata spre un proiect precis, creat de cineva. De fapt, daca exponentul ar devia doar un pic de la cifra exacta 2, orbitele planetelor si intregul univers ar deveni instabil.

Referinte si note

  1. Pentru gandirile mai tehnice, G = 6.672 x 10-11 Nm2 kg-2
  2. Thompsen, D., ‘Forta gravitationala foarte precisa’, Science News 118(1):13, 1980.

Gravitatia nu poate fi aparata oricum. Obiecte de interventie, indiferent care e caracterul lor, nu au nici un efect asupra atractiei intre doua obiecte separate. Aceasta inseamna ca nu se poate construi in laborator o camera antigravitate. Gravitatia nu depinde de compozitia chimica a obiectelor, ci doar de masa lor, pe care noi o percepem ca si greutate (forta de gravitatie aplicata unui lucru este masa – cu cat masa e mai mare, cu atat forta sau greutatea este mai mare). Blocuri de sticla, plumb, gheata sau chiar polistiren, daca au masa egala vor experimenta (si exercita) o forta gravitationala identica. Acestea sunt lucruri care s-au gasit in urma experimentelor, fara sa aibe la baza nici o explicatie teoretica.

Dar ce este cu adevarat gravitatia? Cum poate aceasta forta sa actioneze peste imensitatea spatiului gol? Si, in primul rand, de ce exista? Stiinta nu a avut prea mare succes in a raspunde la aceste intrebari fundamentale despre natura. Gravitatia nu a putut aparea lent din mutatie sau selectie naturala. Ea a fost prezenta chiar de la inceputul universului. Alaturi de toate celelalte legi fizice, gravitatia este in mod sigur o marturie pentru o creatie planificata.

Incercarile de a explica gravitatia au inclus particule invizibile, numite gravitoni, care calatoresc intre obiecte. De asemenea au fost aduse in discutie sfori cosmice si unde gravitationale, dar nici unul din aceste lucruri nu a fost confirmat. Pur si simplu nu stim cum interactioneaza din punct de vedere fizic obiectele unele cu altele pe distante mari.

Gravitatia si Scriptura

Doua referinte din Biblie sunt de folos cand vine vorba de natura gravitatiei si a stiintei fizice in general. Prima, Coloseni 1:17 afirma ca Hristos este inainte de toate lucrurile si prin El toate lucrurile se tin prin El. Verbul din greaca “a se tine” (συνιστάω sunistaō) inseamna “a se lega”, “a mentine” sau “a tine impreuna”. Folosirea acestui cuvant din greaca in afara Bibliei se traduce printr-un vas care are apa in el. Cuvantul este folosit in Coloseni la timpul perfect (in greaca), care se refera la o stare prezenta continua care isi are originea intr-o actiune trecuta incheiata. Un mecanism fizic folosit este in mod evident gravitatia, stabilita de Creator si pastrata fara intrerupere pana in ziua de azi. Sa luam in considerare si alternativa; daca gravitatia ar inceta pentru un moment, ar rezulta cu siguranta un haos instant. Toate obiectele cosmice, inclusiv Pamantul, luna si stelele nu ar mai sta impreuna. Pe loc toate lucrurile s-ar dezintegra in fragmente mici.

O a doua referinta, Evrei 1:3, declara ca Hristos tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui. “A tine” (φέρω pherō) descrie din nou fenomenul de sustinere sau pastrare a tuturor lucrurilor, inclusiv gravitatia. Cuvantul “a tine” in acest verset inseamna mult mai mult decat pur si simplu a sustine o greutate. El are sensul si de control asupra tuturor miscarilor si schimbarilor active din univers. Aceasta responsabilitate infinita este gestionata prin Cuvantul atotputernic al Domnului, prin care universul insusi a fost chemat in fiinta la inceput. Gravitatia, “forta misterioasa”, care este asa de putin inteleasa dupa aproape patru secole de cercetare, este una dintre manifestarile acestei minunate sustineri divine.


Gaurile de vierme si gaurile negre

Teoria relativitatii generale a lui Einstein priveste gravitatia nu ca o forta, ci ca si o spirala a spatiului insusi in jurul unui obiect imens. Chiar si despre lumina, care in mod traditional urmeaza o linie dreapta, s-a spus ca se curbeaza atunci cand calatoreste printr-o spirala. Acest lucru a fost aratat pentru prima data atunci cand astronomul Sir Arthur Eddington a detectat o schimbare a pozitiei aparente a unei stele in timpul unei eclipse totale in anul 1919, compatibila cu faptul ca razele de lumina au fost rasucite de catre gravitatia soarelui.

Relativitatea generala de asemenea prevesteste ca daca un corp ar fi destul de dens, gravitatia sa ar rasuci spatiul asa de puternic incat lumina nu va mai putea iesi. Un asemenea corp, va absorbi lumina si orice altceva prins de gravitatia lui intensa si de aceea e numit gaura neagra. Un asemenea corp poate fi detectat doar prin efectele sale gravitationala asupra altor obiecte, prin spiralele puternice ale luminii in jurul lui si prin radiatiile intense emise de materia care e prinsa in el.

Toata materia dintr-o gaura neagra este comprimata intr-o “singularitate” de o densitate infinita. Deci, in schimb, “marimea” ei este definita prin orizontul evenimentului sau, o limita care inconjoara “singularitatea” astfel incat nimic, nici macar lumina, sa nu poata trece de limitele sale.1 Raza sa este numita raza Schwarzschild, dupa astronomul german Karl Schwarzschild (1873-1916) si este data de formula RS = 2GM/c2 unde c este viteza luminii in vid. Daca soarele s-ar prabusi intr-o gaura neagra, raza sa Schwarzschild va fi de doar 3 km.

Exista dovezi ca o stea imensa, dupa ce mare parte din “combustibilul” sau nuclear se epuizeaza, nu va mai putea sa contracareze, sub greutatea sa uriasa, colapsul intr-o gaura neagra. Se crede ca in centrul galaxiilor exista gauri negre cu o masa echivalenta cu un trilion de sori, inclusiv in galaxia noastra – Calea Lactee. Multi oameni de stiinta cred ca obiectele super-luminoase si extrem de departate numite quasari isi primesc puterea de la energia eliberata pe masura ce materia cade intr-o gaura neagra.

Relativitatea generala sustine ca gravitatia de asemenea distorsoneaza timpul. Acest lucru a fost de asemenea confirmat de ceasuri atomice extrem de precise care ticaie cu cateva microsecunde pe an mai putin la nivelul marii decat la altitudini mari unde gravitatia Pamantului este putin mai mica. In apropierea orizontului de evenimente acest efect este cu atat mai evident. Daca monitorizam ceasul unui astronaut care se apropie de orizontul unui eveniment vom observa ca ceasul ticaie chiar mai incet. La nivelul orizontului de evenimente el se va opri, dar noi nu vom vedea niciodata acest lucru intamplandu-se. Invers, astronautul nu va observa nimic diferit la ceasul lui, dar va observa ca ceasurile noastre ticaie din ce in ce mai repede.

Cel mai mare pericol la un astronaut aflat in apropierea unei gauri negre sunt fortele mareice, cauzate de faptul ca gravitatia actioneaza mai puternic asupra partilor corpului aflate mai aproape de gaura neagra decat de cele aflate departe de ea. Fortele mareice in apropierea unei gauri negre cu masa egala cu cea a unei stele sunt mult mai puternice decat un uragan, destul de intense ca sa faca un spectator bucatele. Cu toate acestea, in timp ce atractia gravitationala descreste invers proportional cu patratul distantei (1/r2), efectul de maree descreste invers proportional cu cubul distantei (1/r3). Asadar, contrar presupunerilor populare, gaurile negre de mari dimensiuni au o forta (inclusiv mareica) gravitationala mult mai slaba la nivelul orizontului evenimentului decat gaurile negre de mici dimensiuni. Asadar fortele mareice la nivelul orizontului de evenimente al unei gauri negre masa comosului observabil, de exemplu, va fi mai putin vizibila decat cele mai blande brize.

Dilatarea temporala gravitationala la nivelul si in apropierea unui orizont de evenimente este baza noului model cosmologic al fizicianului creationist Dr. Russell Humphreys, in cartea sa Lumina stelelor si Timpul. Acest model se pare ca furnizeaza o solutie posibila la problema care consta in faptul ca se poate vedea lumina unor stele la mare distanta intr-un univers tanar, si este in prezent o alternativa stiintifica la Teoria nebiblica a “Big Bang-ului” care se bazeaza pe presupuneri filozofice din afara domeniului stiintific.

Nota

  1. In afara de descoperirea teoretica a lui Stephen Hawking din 1974 conform careia gaurile negre se vor evapora in cele din urma prin radiatiile Hawking datorita unei efect de mecanica cuantica.

Gravitatia, “forta misterioasa”, … este putin inteleasa dupa aproape patru secole de cercetare …

Isaac Newton (1642–1727)

Image Wikipedia.org

Isaac Newton

Isaac Newton (1642–1727)

Isaac Newton a publicat descoperirile sale privitoare la gravitatie si miscare in 1687, in lucrarea sa de capatai Principia. Cativa cititori au tras repede concluzia ca universul lui Newton nu mai lasa loc pentru Dumnezeu, din moment ce toate lucrurile pot fi explicate cu ecuatii. Dar nu aceasta a fost perspectiva lui Newton, dupa cum a clarificat in a doua editie a lucrarii Principia:

“Frumosul nostru sistem solar, planetele si cometele puteau aparea doar prin sfatul si suveranitatea unei fiinte inteligente si puternice.”

Isaac Newton nu a fost doar un om de stiinta ci si un cercetator de o viata al Bibliei. Cartile sale preferate din Biblie au fost Daniel si Apocalipsa, in care sunt descrise planurile lui Dumnezeu pentru viitor. De fapt Newton a scris mai mult despre teologie decat despre stiinta.

Newton le-a dat credit si altora, asa cum a fost Galileo. De fapt Newton s-a nascut in anul in care a murit Galileo, in 1642. Newton a scris intr-o scrisoare: “Daca eu am vazut mai departe decat altii este pentru ca am stat pe umerii unor giganti.” Cu putin inainte de moartea sa, probabil cu gandul la misterul gravitatiei, Newton a scris cu smerenie: “Nu stiu ce am parut lumii ca sunt, dar mie insumi mi-am parut doar un baietel care se joaca pe malul marii … care la un moment dat gaseste o piatra mai neteda sau o scoica mai deosebita decat cele obisnuite, in timp ce marele ocean se intinde nedescoperit inaintea mea.”

Newton este ingropat la Manastirea Westminster. Epitaful in latina de pe mormantul sau se termina su propozitia: “Sa se bucure muritorii ca a existat o asa mare podoaba a speciei umane.”

Perechi de obiecte Forta gravitationala (kg la nivelul marii)
Tu si revista pe care o citesti 4.5 X 10-10
Tu si luna 0,00045
Doua locomotive adiacente 0,0022
Tu si pamantul (la nivelul marii) Greutatea ta
Luna si Pamantul 1.8 x 1019
Pamantul si Soarele 3.6 x 1021

Tabelul 2: Cateva valori ale fortei gravitationale de atractie intre diferite obiecte. NB: kg sunt de fapt unitati de masa (unitatea de masura a fortei este N= Newton, unde forta unei greutati de 1 kg la nivelul marii=9,8 N). Greutatea (sau forta) exercitata de o masa data depinde de cat de aproape este de forta gravitationala a Pamantului, asa ca aici se ia in considerare nivelul marii.

Note

  1. Einstein a spus ca nu este o forta asa cum sunt altele ci un efect al deformarii spatiu-timp. Înapoi.
  2. Conform relativitatii generale, efectele gravitatiei nu sunt instante ci sunt transmise cu viteza luminii. Înapoi.

Besides the many thousands of articles that are freely available on this site, our staff answer many hundreds of emails in response to it. Help us help advance the Gospel. Support this site

Copied to clipboard
9071
Product added to cart.
Click store to checkout.
In your shopping cart

Remove All Products in Cart
Go to store and Checkout
Go to store
Total price does not include shipping costs. Prices subject to change in accordance with your country’s store.