Explore
Also Available in:

Ioan evanghelistul creatiei

de Russell Grigg

Arca lui Titus din Roma contine un tablou urias care ii prezinta pe soldatii romani carand sfesnicul cu sapte brate, trompete si masa cu azimi din Templul din Ierusalim pe care il distrusesera in snul 70 d.Cr.
Arca lui Titus din Roma contine un tablou urias care ii prezinta pe soldatii romani carand sfesnicul cu sapte brate, trompete si masa cu azimi din Templul din Ierusalim pe care il distrusesera in snul 70 d.Cr.

Era anul 90 d. Cr. sau aproximativ atunci, 60 de ani dupa moartea si Invierea lui Isus si cam o generatie dupa moartea lui Paul.

Ioan, “discipolul iubit”, era acum ultimul apostol in viata. De douazeci sau mai multi ani el vedea invatatura falsa, mult mai sinistra decat persecutia, infiltrandu-se in Biserica primului secol-un proces de sabotaj care daca era lasat necontrolat ar fi putut sa o distruga.

Existau aceia care invatau ca Isus Cristos nu era Fiul lui Dumnezeu (si prin urmare nu putea fi Creator, Salvator si Judecator), ca pacatul nu era o problema serioasa si ca adevarata cunoatere se putea obtine doar prin intermediari iluminati.

Pentru a respinge aceasta propagare a greselii batranul Ioan a pus pana pe papirus si a scris Evanghelia care ii poarta numele. Scopul lui era clar: “Acestea sunt scrise ca voi sa credeti ca Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, si ca crezand voi sa puteti avea viata in numele Lui.”1

Ioan evanghelistul

Ioan evanghelistul isi incepe mesajul, care urmareste castigarea sufletelor si raspunsul catre falsii invatatori ai zilelor sale, cu o subliniere a zeitatii lui Isus si a rolului sau de Creator:

“La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.”2

Ioan, ne duce inapoi la momentul cand universul a luat fiinta. Expresia folosita de el pentru Isus—“Cuvantul” (grecescul logos)—ne aminteste de mijloacele pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a crea universul si toate lucrurile din el, adica “Si Dumnezeu a zis” sau dupa cum spune Petru “pamantul s-a format … dupa Cuvantul lui Dumnezeu”.3 Prin incarnare acest Logos a devenit vizibil si a putut fi si auzit—“Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, si noi am primit slava Lui”4 a scris Ioan, si “noi am martorii maririi Sale”5 a afirmat Petru, referindu-se de asemenea la transfigurarea Lui vizibila.6

Lumina si intuneric

Ioan dupa ce a pus bazele credintei ca Isus este Dumnezeul Creator, merge apoi mai departe pentru a arata ca atunci cand femeile si barbatii raspund adevarului lui cu incredere si supunere, ei merg intr-o lumina crescanda., pana cand acea lumina ii duce la acceptarea lui Cristos ca Rege si Dumnezeu. El face asta prin constatarea cresterii credintei la discipolii lui Isus.

Marturia lui Ioan Botezatorul fusese “Iata Mielul lui Dumnezeu!”7 si primul raspuns nesigur al discipolilor a fost “Rabi, (care tradus inseamna : Invatatorule), unde locuiesti?”8 era destul, era inceputul. Ei au mers mai departe si au vazut ca credinta lor crestea pe masura ce erau martori la miracolele Lui. (“Acest inceput al semnelor Lui l-a facut Isus in Cana din Galileea. El Si-a aratat slava Sa si ucenicii Lui au crezut in El.”),9 i-au auzit predicile (“Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.”)10 au reusit sa inteleaga legatura Lui cu Dumnezeu Tatal (“credem ca ai iesit de la Dumnezeu”),11 si in final l-au cunoscut pe Cristos cel inviat in Gloria lui atoatestiutoare. Toate acestea s-au adunat in marele strigat de credinta si bucurie a lui Toma, “Domnul meu si Dumnezeul meu!”12

Totusi, au fost altii care au auzit aceasta prima marturie a lui Ioan Botezatorul si au respins-o (“Iudeii i-au zis ‘Prin ce semn ne dovedesti ca faci aceasta?’”)13 si ei au respins miracolele si invatatura14 lui Isus. Ioan ii arata pe acestia pasind din ce in ce mai adanc in intuneric.

Au fost si aceia care s-au “intors din drum si nu au mai mers cu El”15 si aceia care au incercat sa-l bata cu pietre pe Isus din cauza marturiei Sale.16 Au fost si fariseii care au intrebat “Doar n-om fi si noi orbi!” “Daca ati fi orbi”, le-a raspuns Isus, “n-ati avea pacat; dar acum ziceti, ‘Vedem!’ Tocmai de aceea pacatul vostru ramane.”17 A fost Iuda tradatorul, in care a intrat Satana,18 si in ultimul rand au fost inaltii preoti al caror raspuns la spusele Fiului lui Dumnezeu a culminat cu crucificarea Lui.

Invatatura falsa

Astazi invatatura falsa se infiltreaza din nou in Biserica si daca este lasata nesupravegheata are potentialul de a dauna grav Bisericii.19 In acest secol adevarul despre Dumnezeu Creatorul care a venit pe pamant pentru a fi Salvatorul lumii a ajuns sa fie murdarit de filosofia evolutiei.

Daca nu a fost nevoie de un Creator la inceput de ce sa fie nevoie de un Salvator acum? Daca a existat moarte inainte de Adam cum putea rasplata pacatului sa fie moartea? Daca lumea a luptat intotdeauna cu moartea, a cartit impotriva ei si a suferit varsari de sange asa cum ne invata evolutionistii, ce restituiri I se mai pot face?20 Si daca relatarile creatiei si judecarea lui Adam si a Evei pentru ridicare impotriva lui Dumnezeu, din primele capitole ale Bibliei sunt mituri, fictiune, sau poezie teologica de ce nu ar fi privite la fel si relatarea judecatii finale a tuturor oamenilor din ultimele capitole ale Bibliei?

Aceasta invatatura falsa vine din manuale, programe TV, si articole din reviste care ne asigura ca acest univers s-a creat singur fara ajutorul unui creator, ca nu exista “pacat” pentru ca nu exista standarde ale raului si binelui date de Dumnezeu si ca dupa ce va trece destul timp, omul va sti intr-o zi tot ce este de stiut despre orice.

Acele biserici care imbratiseaza aceasta invatatura falsa si permit acestei filosofii anticristice sa le conduca in interpretarea Scripturii, sfarsesc cu un pic mai mult decat religia umanismului bazata pe pareri. Acesta este un process de sabotaj inevitabil, la fel de distructiv ca oricare dintre cele carea au amenintat Biserica din secolul unu, sau despre care Isus ne-a prevenit in mesajul Sau catre cele sapte biserici mentionate in Apocalipsa.

Dar Biserica primului secol a supravietuit. Cartea inspirata a Apostolului Ioan i-a chemat pe barbati si femei inapoi la credinta in Isus Cristos—inapoi la Dumnezeu Creatorul care a murit pe cruce si s-a ridicat din nou pentru a fi Salvatorul si Domnul nostru.

Concluzie

Astazi exista mai multe motive si dovezi decat au existat vreodata pentru a crede in relatarea Creatiei si Caderii. Daca aceste adevaruri fundamentale sunt urmate, ele duc inevitabil la Isus Cristos—si acesta la randul Lui ne pune in fata alegerii daca vrem sa traim in lumina sau intuneric.

Referinte si note

  1. Ioan 20:31. Înapoi
  2. Ioan 1:1–3. Înapoi
  3. 2 Petru 3:5. Înapoi
  4. Ioan 1:14. Înapoi
  5. 2 Petru 1:16. Înapoi
  6. Matei 17:2; Marcu 9:2. Înapoi
  7. Ioan 1:29,36. Înapoi
  8. Ioan 1:38. Înapoi
  9. Ioan 2:11. Înapoi
  10. Ioan 6:68. Înapoi
  11. Ioan 16:30. Înapoi
  12. Ioan 20:28. Înapoi
  13. Ioan 2:18. Înapoi
  14. Ioan 9:13–41; 10–33. Înapoi
  15. Ioan 6:66. Înapoi
  16. Ioan 8:59. Înapoi
  17. Ioan 9:40–41. Înapoi
  18. Ioan 13:27. Înapoi
  19. Biserica a supravietuit, si va trai, si va birui tot efortul depus de satan, asa cum a promis Isus, “… voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18). Cu toate acestea, in Apocalipsa, capitolele 2 si 3, Isus a trimis un avertisment dur despre decaderea acelor biserici individuale care vor adopta invataturi false. Înapoi
  20. Fapte 3:21 (vezi si Isaia 11:6–9). Înapoi

Helpful Resources