Share
A- A A+

Article from:

Creation  Volume 19Issue 3 Cover

Creation 19(3):35–37
June 1997

15 Reasons to Take Genesis as History
by Dr Don Batten, Dr Jonathan D Sarfati

US $3.50
View Item
The Creation Answers Book
by Various

US $14.00
View Item

Ziua lunga a lui Iosua

S-a intamplat cu adevarat—si daca da, cum?

stock.xchng

de Russell Grigg

Intrebarea cheie din fiecare discutie despre intelesul unor pasaje dificile din Biblie este: Ce a vrut sa trasmita autorul? Iosua inregistreaza in amanunt ocuparea Canaanului de catre Israel si despre repartizarea pamantului intre semintii, in jurul anului 1400 i.Hr., deci autorul scrie in mod evident o relatare istorica despre ceea ce s-a intamplat. Evenimentul cu ziua cea lunga a avut loc intr-o batalie intre armatele unite ale celor cinci imparati amoriti si armata Israelului, la inceputurile campaniei de cucerire.1 Cu ajutorul lui Dumnezeu, israelitii castigau batalia dar aveau nevoie de mai mult timp in acea zi pentru a desavarsi victoria.

In Iosua 10:11-13 citim: “Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, şi se pogorau din Bet-Horon, Domnul a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari până la Azeca, şi au pierit; cei ce au murit de pietrele grindinii au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de copiii lui Israel. Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel, Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului! Şi soarele s-a oprit, şi luna şi-a întrerupt mersul, Până ce poporul şi-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?2 Soarele s-a oprit în mijlocul cerului, şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă.

Se pare ca era mijlocul zilei sau dupa-amiaza (ebraica: soarele era in mijlocul cerului).3 Autorul ne spune ca soarele nu s-a grabit sa apuna timp de o zi, prin care multi comentatori inteleg o perioada de aproximativ 24 de ore si nu doar perioada cand e ziua.

Multe culturi au legende care par sa aibe la baza acest eveniment. De exemplu, exista o legenda greceasca despre fiul lui Apolo, Faenton, care a intrerupt mersul soarelui pentru o zi. Iar din moment ce Iosua 10 este o relatare istorica, culturile de pe cealalta parte a globului trebuie sa aiba legende despre o noapte foarte lunga. De fapt, poporul Maori din Noua Zeelanda are o legenda care vorbeste despre eroul Maui care, a incetinit soarele inainte sa apuna, in timp ce in Analele de la Cuauhtitlan din Mexic (istoria imperiului Culhuacan si Mexican) vorbesc despre o noapte care a durat mult timp.4

Trebuie de asemenea mentionat ca Amoritii se inchinau soarelui si lunii. Trebuie sa fi fost o experienta devastatoare pentru Amoriti ca aceste “deitati” sa fie fortate sa asculte de Dumnezeul lui Israel, si acesta s-ar putea sa fi fost si motivul pentru care Dumnezeu a facut acest miracol in mod deosebit cu aceasta ocazie, adica aproape de inceperea ocuparii tarii Canaan de catre Israeliti.5

Geocentrismul si limbajul aparentei

Porunca lui Iosua ca soarele sa stea pe loc inca nu isi gaseste explicatie in geocentrism, adica ideea ce soarele se invarte in jurul Pamantului. Biblia foloseste limbajul aparentei si al observatiei.6

Oamenii de astazi fac exact acelasi lucru. De exemplu, oamenii de stiinta care pregatesc rapoartele de vreme pentru televiziune anunta ora la care “rasare si apune soarele”. De fapt mentionarea lunii care s-a oprit si ea pe loc se pare ca vine sa confirme si autoritatea divina a relatarii si faptul ca Pamantul era cel care se misca. Din moment ce tot ceea ce avea nevoie Iosua era lumina solara pentru mai mult timp, iar majoritatea anticilor credeau ca soarele s-a miscat, nu Pamantul, un autor uman al unei relatari fictive trebuia doar sa faca referire la faptul ca soarele s-a oprit. (Vezi de asemenea Q&A: Bibliei ‘contradictii’ si ‘erori’ de).

NASA si ziua lipsa

Se isca un zvon din cand in cand cum ca oamenii de stiinta de la NASA care “folosesc calculatoare” pentru a verifica pozitia planetelor au descoperit ca “lipseste” o zi din istorie.

Aceasta poveste este un “mit urban”. Asa-zisa cercetare se pare ca nu a fost publicata niciodata—si nu e de mirare, pentru ca pentru a face asemenea calcule e nevoie sa stii pozitia planetelor inainte de ziua lipsa si de asemenea pozitia lor dupa ziua lipsa. Acest lucru este imposibil.

Motive similare se aplica si cartii Ziua cea lunga din zilele lui Iosua, scrisa in 1890 de catre Charles Totten, care incearca sa dovedeasca ca lipseste o zi, fara a reda insa calculele sale. Toate calculele de genul acesta pot arata doar unde ar fi trebuit sa se afle soarele si luna la un moment dat in trecut (bazat pe locul in care se gasesc acum, presupunand ca rata miscarilor nu s-a schimbat), si nu unde se aflau de fapt. (Vezi de asemenea Q&A: Astronomie si Astrofizica).

Ce s-a intamplat de fapt?

Raspunsurile propuse pot fi impartite in trei mari categorii:

  1. O forma de refractie (deviere) a luminii de la soare si luna. Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca in mod miraculos soarele si luna sa lumineze continuu in Canaan “aproape o zi intreaga”. Adeptii acestei perspective arata ca:7

    1. E vorba de lumina de care avea nevoie Iosua si nu de incetinirea Pamantului.
    2. Dumnezeu i-a promis lui Noe: “Cat va fi Pamantul nu va inceta ziua si noaptea” (Geneza 8:22). Aceasta ar putea insemna ca Dumnezeu a promis ca Pamantul nu se va opri din miscarea de rotatie in jurul axei proprii pana la sfarsitul istoriei omenirii. (Totusi, nu ar parea sa excluda incetinirea temporara a rotatiei Pamantului.)
    3. Se pare ca ceea ce s-a intamplat in timpul domniei lui Ezechia atunci cand umbra de pe cadranul lui Ahaz s-a dat inapoi cu zece trepte a fost o anumita forma de refractie a luminii (2 Imparati 20:11)—un eveniment care se pare ca a avut loc doar in tinutul Palestinei (2 Cronici 32:31).
  2. O schimbare a directiei axei de rotatie a Pamantului.

    Aceasta implica o precesie8 a axei Pamantului, deplasandu-se incet urmand forma literei “s” sau o forma circulara pe cer. Un asemenea eveniment ar fi facut sa i se para unui observator ca soarele si luna s-au oprit, dar nu implica neaparat o incetinire a rotatiei Pamantului.

    Una din idei a fost aceea ca acest lucru a fost cauzat de faptul ca orbitele Pamantului si ale Planetei Marte erau foarte apropiate la acea data.1 Una din probleme este ca acesti autori pretind ca Marte avea pe vremea aceea o alta orbita, diferita de cea din prezent, dar nu este nici o dovada ca acest lucru este adevarat. Altii au sugerat ca acest lucru s-a datorat impactului unor asteroizi cu Pamantul.

  3. O incetinire a rotatiei Pamantului

    La Ecuator Pamantul se invarte cu aproximativ 1.600 km/h. Viteza necesara pentru a scapa de gravitatea Pamantului este de aproximativ 40.000km/h. Daca pamantul s-a rotit cu aceasta viteza, toti ar fi zburat in spatiu, indiferent daca Pamantul s-ar fi oprit brusc sau nu!

    Conform acestei perspective, Dumnezeu a facut ca rotatia Pamantului sa incetineasca astfel incat Pamantul a facut o miscare completa de revolutie in aproximativ 48 ore in loc de 24 ore. In acelasi timp Dumnezeu a oprit efectele catastrofale care ar fi avut loc in mod natural, ca de exemplu valuri de flux monstuoase. Unii oameni au obiectat la aceasta perspectiva pe presupunerea eronata ca, daca Pamantul a incetinit, oamenii si obiectele libere ar fi zburat in spatu. De fapt, aparenta forta centrifuga (care ar fi facut sa arunce lucrurile de pe Pamant) este de numai a treia sutime din forta gravitationala. Daca Pamantul s-a oprit din rotatie (brusc sau nu), aceasta “forta” exetrioara ar fi incetat, iar oamenii ar fi fost de fapt si mai ferm tinuti de forta gravitationala.

    Ce se intampla insa cu inertia oamenilor si obiectelor de pe Pamant care se deplaseaza cu 1.600 km/h? Raspunsul: o masina care se deplaseaza cu 100 km/h poate fi oprita foarte confortabil pentru ocupanti in cateva secunde; ceva care se deplaseaza cu 1.600 km/h poate fi oprit foarte confortabil pentru pasageri in cateva minute.

    Acest scenariu presupune doar ca Dumnezeu a incetinit simultan rotatia atmosferei, a oceanelor si a Pamantului pentru a preveni orice efect de maree, si orice acumulare de căldură în interiorul Pământului datorata frecării straturilor de lichid, încă in rotaţie din centrul Pamantului. Iar dupa ce ziua cea lunga s-a sfarsit, intregul proces trebuia sa reinceapa.

    Cu siguranta este posibil ca Dumnezeu sa fi facut toate aceste lucruri, in ciuda faptului ca a reprezentat o intrerupere majora a ordinii naturale a lucrurilor de pe Pamantul creat de Dumnezeu, despre care se vorbeste in Geneza 1.

Concluzie

Crestinismul este o religie a miracolelor—de la actul creatiei a lui Dumnezeu din Geneza 1 pana la evenimentele minunate din Apocalipsa 22. Biblia nu ne spune cum s-au intamplat toate aceste lucruri, si nu stim decat ca Dumnezeu a vrut ca aceste lucruri sa se faca si ele s-au facut. Se poate ca El sa fi folosit (intensificat) unele legi naturale existente (ca si in potopul din vremea lui Noe), sau orice participare a naturii sa fie exclusa (ca si la Inviere). De cele mai multe ori efectul miraculos sta in planificarea providentiala a evenimentelor naturale (ca si in despartirea Marii Rosii de catre Dumnezeu printr-un vant puternic care a suflat toata noaptea—Exod 14:21).

Miracolele se bazeaza pe marturii si nu pe analize stiintifice. Chiar daca este interesant sa facem speculatii despre cum a facut Dumnezeu fiecare miracol din Biblie, inclusiv ziua lunga din vremea lui Iosua, in cele din urma aceia care afirma ca sunt ucenici ai lui Isus Hristos (care au autentificat natura divina a Bibliei) trebuie sa accepete minunile, prin credinta.9 Nu exista nici un argument logic, stiintific pentru a afirma ca, avand un Dumnezeu destul de puternic ca sa creeze universul in sase zile, ziua cea lunga din zilele lui Iosua “nu are cum sa se fi intamplat”. Aceia care se impiedica in aceasta relatare sunt foarte probabil cei care deja au respins actul creatiei in 6 zile prin compromisul cu fictivele lungi ere ale evolutionismului, si au respins prin aceasta autoritatea Bibliei.

Articole conexe

Referinte si note

  1. Donald Patten, Ronald Hatch, Lorenc Steinhauer, Ziua cea lunga din vremea lui Iosua si alte sase catastrofe, Baker Book House, Michigan, 1973 ne ofera data de aproximativ 25 October 1404 i.Hr. Alti comentatori dau o alta data destul de diferita, de exemplu: C.A.L. Totten, 22 Iulie 1443, i.Hr. Înapoi.
  2. Cartea Dreptului era o colectie de poeme scrise pentru a-i onora pe conducatorii Israelului (conform 2 Samuel 1:17–27). Cuvintele lui Iosua catre soare (care se pare ca sunt citate din aceasta carte) sunt in forma poetica si sunt inscrise in aceasta forma in majoritatea versiunilor moderne ale Bibliei. Folosirea poeziei aici nu anuleaza o interpretare literala a evenimentului, la fel cum acei Psalmi care descriu evenimente din viata lui David nu anuleaza caracterul literal al evenimentelor infatisate sub o forma poetica. In orice caz, versetul 13b se intoarce la proza ebraica pentru a descrie ce s-a intamplat ca raspuns la rugaciunea lui Iosua. Înapoi.
  3. Nu ar fi avut nici un sens ca Iosua sa se fi rugat pentru lungirea zilei dimineata devreme, cand aveau toata ziua inainte pentru batalie. Înapoi.
  4. Immanuel Velikonsky, Lumi in coliziune, Dell, New York, 1950, p.61 nota 3. Vezi de asemenea in aceasta carte alte referinte istorice la zile sau nopti lungi. Înapoi.
  5. In loc sa foloseasca viespile bondaresti de exemplu (Exod 23:28) sau sa aduca confuzie in randul dusmanilor (2 Imparati 7:6). Înapoi.
  6. In aceasta legatura, Henry Morris scrie: “Fiecare miscare este o miscare relativa, iar soarele nu este mai “fix” in spatiu dacat este Pamantul … modul corect de a preciza miscarea din punct de vedere stiintific este sa se aleaga arbitrar un punct ca fiind punctul la viteza 0 si apoi sa se masoare toate vitezele relative pana la acel punct. Cel mai potrivit punct care sa fie folosit este cel care este cel mai convenabil pentru observatori in scopul calculelor lor speciale. In cazul miscarilor corpurilor ceresti, in mod normal, cel mai potrivit punct este suprafata Pamantului la latitudinea si longitudinea observatorului, deci acesta este cel mai “stiintific” punct care poate fi folosit. David [Psalmul 19:6] si Iosua sunt mult mai stiintifici decat criticii lor in adoptarea unei astfel de conventii pentru relatariile lor”—Henry Morris cu Henry Morris III, Multe dovezi infailibile: dovezi practice si folositoare pentru credinta crestina, Master Books, Arizona, 1996, p. 253. Înapoi.
  7. De exemplu, John C. Whitcomb, ‘Ziua cea lunga din vremea lui Iosua’, Brethren Missionary Herald, 27 Iulie, 1963, pp. 364–65. Înapoi.
  8. Precesie: mișcare a unui corp solid în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. Înapoi.
  9. A spune ca “miracolele nu pot avea loc” nu este o afirmatie stiintifica. Este o afirmatie prin credinta situata la acelasi nivel cu afirmatia unui crestin: “Isus poate face minuni”—Hugh Silvester, ‘Miracole’, Manualul Eerdman pentru credinţa creştina, Michigan, 1982, p. 90. Înapoi.

With more information than ever before, Christians can stand tall because the Word of God is real, authoritative and accurate. Your support is vital in keeping this site going and growing. Support this site

Copied to clipboard
8721
Product added to cart.
Click store to checkout.
In your shopping cart

Remove All Products in Cart
Go to store and Checkout
Go to store
Total price does not include shipping costs. Prices subject to change in accordance with your country’s store.