Share
A- A A+
Creation magazine print - 1 yr new subn


US $25.00
View Item
The Creation Answers Book
by Various

US $9.00
View Item

Nu poţi bea lapte? Eşti „normal”!

de

istock_000001657135medium

Lactose intolerance was really only recognized in the 1960s, and ranges from about 5% in northern Europe, around 70% for southern Europe, to more than 90% in some African and Asian countries. The aversion to milk among Asians was once mostly regarded in the West as cultural in basis (rather than biological/genetic), with powdered milk often being sent as part of food aid.18 

iStockphoto

Pentru mulţi oameni, este suficient să se menţioneze cuvântul „lapte” ca ei să-şi amintească de greţuri, balonări, crampe, diaree şi poate uneori de probleme cu „gaze” şi respiraţia urât mirositoare. Unii au făcut analize medicale care au diagnosticat cauza acestor simptome, şi anume: „intoleranţă la lactoză”.

Oamenii care tolerează lactoza pot digera laptele, dar cei celor care le lipseşte enzima numită lactază – care descompune lactoza din lapte – nu pot digera laptele. (Notează diferenţa lactază şi lactoză.) Totuşi, alţii pot să nu ştie că sunt „deficienţi” de lactază şi să nu-şi dea seama că băutul laptelui provoacă reacţii de greaţă etc.1

Timp de mulţi ani, intoleranţa la lactoză a fost privită ca anormală şi a fost folosită de mulţi ca o dovadă a evoluţiei umane. Ca măsură a „progresului” evoluţiei, se părea că băutul laptelui se potriveşte perfect stereotipului. Europenii nordici, cu tenul mai deschis, păstrau şi la maturitate întreaga activitate intestinală a lactazei, în contrast puternic cu acea populaţie a lumii care avea tenul mai închis la culoare şi care putea digera laptele doar când erau bebeluşi sau copilaşi. Ei bine, iată cum stau lucrurile.

De fapt, „deficienţa de lactoză” la adulţi nu este anormală, ci normală! Cercetările au arătat că gena pentru lactază încetează în mod normal când copiii sunt înţărcaţi. Iar o mutaţie genetică care dă naştere producţiei de lactază ce nu încetează este dovada abilităţii unor oameni de a bea lapte când sunt adulţi.

Aşadar, acum s-a produs o schimbare dramatică în terminologie, şi anume: cei care nu pot digera laptele nu mai sunt numiţi „deficienţi de lactază”. În schimb, acum ei sunt consideraţi normali, în timp ce acei adulţi care reţin enzimele ce permit digerarea laptelui sunt numiţi „persistenţi în lactază.”2,3

Mai mult, diferite mutaţii pot face ca producţia de lactază să nu mai înceteze după înţărcare. Mutaţia care permite persistenţa lactazei la europenii nordici4 este diferită de mutaţia africanilor estici care sunt persistenţi de lactază.5Cercetările au identificat trei mutaţii diferite (pe aceiaşi linie de ADN ca a speciei europene) în diferite populaţii africane din Tanzania, Kenya şi Sudan.6

Termenii evoluţioniştilor au creat confuzie

 Unele din simptomele acestei „boli misterioase”, găsite de el, respectiv „diaree, greaţă şi gaze” frecvente, se potrivesc cu simptomele cauzate de intoleranţa la lactoză.

Descoperirile au dat peste cap în mod dramatic noţiunile evoluţioniste anterioare. Toţi cei fascinaţi de ideea că oamenii de culoare sunt mai puţin evoluaţi decât cei albi trebuie să se confrunte cu faptul că s-a dovedit că africanii de culoare au mutaţii genetice care au dat naştere la persistenţa de lactază – unii dintre ei au avut toate cele trei mutaţii descoperite până acum în acea regiune.7 Având în vedere cele spuse până acum, este interesant să facem o referinţă comparativă la o persoană de culoare albă, renumită, şi anume Charles Darwin. Unele din simptomele acestei „boli misterioase”8, găsite de el, respectiv „diaree, greaţă şi gaze”9 frecvente, se potrivesc cu simptomele cauzate de intoleranţa la lactoză.

O altă zguduire pentru evoluţionişti a fost afirmaţia cercetătorilor că cea mai obişnuită specie a apărut „cel mai recent între 3000 şi 7000 de ani în urmă”.7 Antropologul Diane Giffort-Gonzalez, de la Universitatea din California spune că descoperirile mutaţiilor multiple recente, care apar în mod independent, schimbă modul în care ei concep istoria umanităţii. „Până în momentul în care geneticienii şi-au adus contribuţia, noi ceilalţi am crezut întotdeauna că evoluţia s-a petrecut foarte încet şi gradual.”10

Oricum, nu este prima dată când evoluţioniştii au fost surprinşi de viteza schimbărilor genetice.11

Şi totuşi, ei susţin că e vorba de evoluţie. „Acesta este cel mai bun exemplu de evoluţie convergentă umană din câte am văzut vreodată” spune geneticianul Joel Hirschhorn, de la Spitalul de copii din Boston, Massachusetts.10 Dar observaţi că aceste schimbări genetice nu reprezintă „o evoluţie” în sens ascendent către un om care poate bea lapte, ci sensul este descendent, şi anume informaţia s-a pierdut (mecanismul normal de încetinire a producţiei de lactază după înţărcare).12 Mai degrabă, aceasta este un exemplu al selecţiei, aşa cum însuşi Hirschhorn a continuat să recunoască: „Persistenţa lactazei a fost întotdeauna un exemplu clar al selecţiei, dar acum va deveni un exemplu clar într-un sens cu totul diferit.10

Pur şi simplu, dovezile nu contează—teoria evoluţionistă îşi poate schimba întotdeauna strategia.

Comentariile făcute de Hirschhorn mai evidenţiază doi factori cheie care subliniază problema creaţie-evoluţie. În primul rând, flexibilitatea extremă a teoriei evoluţioniste. Pur şi simplu, dovezile nu contează – teoria evoluţionistă îşi poate schimba întotdeauna strategia. În al doilea rând, clasica tactică de fraudare a interschimbării „evoluţiei” cu „selecţia”. Dar selecţia naturală nu este evoluţie.13

Un alt rezultat neaşteptat al cercetării mutaţiei băutului de lapte din Africa de Est l-a reprezentat descoperirea că populaţia Hadza din Tanzania „manifestă un nivel surprinzător de ridicat de persistenţă a lactazei în ciuda faptului că nu prea au de-a face cu vitele.”10 Aceasta a condus la următoarea sugestie evoluţionistă radicală: „O posibilitate este că, deşi acum ei sunt în general vânători-culegători, s-ar putea ca strămoşii lor să fi fost păstori.”10 Chiar dacă această idee vine împotriva liniei evoluţioniste tradiţionale, ea este corectă din perspectivă biblică. Mai mult, nu este prima dată când evoluţioniştii au trebuit să se confrunte cu dovada că populaţiile de vânători-culegători din ziua de azi au practicat creşterea animalelor – contrar cu ideile susţinute de ei.14

Faptul că eşti un „mutant” poate fi un lucru avantajos

Deşi pierderea abilităţii de a opri producţia de lactază după înţărcat este o pierdere de informaţie (o schimbare în sens descendent), mutaţia conferă câteva avantaje clare în zonele în care laptele este disponibil. „Costul” mutaţiei (energia în plus de care este nevoie ca să se continue producţia de lactază după înţărcat) ar fi mai mult decât „compensat” de posibilitatea de a extrage fără probleme energia şi nutrienţii din lapte.15

Mi se pare ironic că o aşa numită boală („deficienţa de lactază”) reprezintă de fapt condiţia originară.—Geneticianul Leena Peltonen de la Universitatea din California a făcut următoarea

Aşadar, în ce perioadă de timp ar fi putut apărea mutaţia băutului de lapte? Din perspectivă biblică, mutaţia a apărut pentru prima oară după Cădere (nu au existat mutaţii în lumea pe care Dumnezeu a creat-o perfect, Genesa 1:31). Nu există nici o referinţă la băutul laptelui înaite de Potop (cu cca. 4500 de ani în urmă), dar până în timpul lui Avraam, oamenii consumau cu siguranţă produse lactate (Genesa 8:8)16 Şi există, de asemenea, multe referinţe la Israel ca fiind ţara unde „curge lapte şi miere” (ex. Levitic 20:24).17

Pentru că Adam şi Eva au fost perfecţi din punct de vedere genetic, ei nu au suferit mutaţia băutului de lapte. Aşadar, putem presupune că nu au băut lapte. Chiar şi evoluţioniştii recunosc că statutul original al omului era într-adevăr „intolerant la lactoză.” Geneticianul Leena Peltonen de la Universitatea din California a făcut următoarea remarcă: „Mi se pare ironic că o aşa numită boală („deficienţa de lactază”) reprezintă de fapt condiţia originară.”18

Aşadar, cei care sunteţi adulţi şi nu puteţi bea lapte fără să vă fie greaţă (sau mai rău), vă puteţi bucura că voi sunteţi mai aproape de primul bărbat şi de prima femeie care au fost „perfecţi fizic” decât cei care sunt „mutanţi” băutori de lapte!

Referinţe şi note

  1. Simptomele obişnuite (greaţa, crampele, gazele etc) apar de obicei după aproximativ 30 minute – 2 ore după ce s-a consumat lapte sau produse lactate care conţin lactoză. Unii chiar şi de la laptele din ceai pot experimenta o respiraţie greoaie. Înapoi.
  2. Ce este intoleranţa la lactoză?, Physicians Committee for Responsible Medicine, perm. org/health/veginfo/lactose_intolerance.html, 12 iulie 2002. Înapoi.
  3. De obicei, chiar şi cei care sunt „persistenţi la lactază” manifestă tendinţa de a produce mai puţină enzimă lactază odată cu vârsta, în timp ce pentru mulţi oameni „deficienţi de lactază” dezvoltarea intoleranţei la lactoză este un proces gradual întins pe mai mult de 20 de ani. Unii consideră că dacă se consumă zilnic lapte (de vacă) producţia de lactază se prelungeşte (şi astfel şi abilitatea de a bea lapte la maturitate), dar dovezile conclusive lipsesc. Nu există nici un tratament cunoscut care poate îmbunătăţi abilitatea trupului de a produce lactază. Înapoi.
  4. Enattah, N. şi alţi 5, Identification of a variant associated with adult-type hypolactasia, Nature Genetics 30(2):233–237, 2002. Înapoi.
  5. Mulcare, C. şi alţi 8, Gena T a unui polimorfism mono-nucleotid 13.9 kb de pe gena lactazei (LCT) (C-13.9kbT) nu prezice sau cauzează persistenţa lactazei la africani, , American Journal of Human Genetics 74(6):1102–1110, 2004. Înapoi.
  6. Cei 470 de indivizi testaţi au provenit din 43 de grupuri etnice, inclusiv din popoulaţia Maasai şi Beja. Cercetătorii au etichetat cei trei SNP (Polimorfismele Mono Nucleoide) ca fiind G/C-14010, T/G-13915 şi C/G-13907, argumentând că „aceste SNP-uri îşi au sursa în diferite contexte haplotipe din SNP-ul european C/T-13910 şi din celelalte.” Tishkoff, S. Şi alţi 18, Convergent adaptation of human lactase persistence in Africa and Europe, Nature Genetics 39(1):31–40, 2007. Înapoi.
  7. Descoperirile ar putea să ajute de asemenea să explice de ce oamenii tolerează laptele în grade diferite. Aşa cum a spus un observator, abilitatea de a bea lapte nu este „o trăsătură calitativă pe care o ai sau nu.” Cercetătorii din acest domeniu se aşteaptă să mai descopere şi alte variante ale mutaţiei băutului de lapte. Gibbons, A., There’s more than one way to have your milk and drink it, too, Science 314(5806):1672, 2006. Înapoi.
  8. Grigg, R., Darwin’s mystery illness, Creation 17(4):28–30, 1995, creation.com/illness. Înapoi.
  9. Kevles, B., Home Life at Down House, Science 296(5575):1974, 2002. Înapoi.
  10. Check, E., How Africa learned to love the cow, Nature 444(7122):994–996, 2006. Înapoi.
  11. Catchpoole, D. and Wieland, C., Speedy species surprise, Creation 23(2):13–15, 2001, creation.com/speedy. Înapoi.
  12. Wieland, C., Cursul de mers al evoluţioniştilor este greşit, Creation 24(2):16–19, 2002, creation.com/ train. Înapoi.
  13. Wieland, C., Muddy waters—Clarifying the confusion about natural selection, Creation 23(3):26–29, 2001, creation.com/muddy. Înapoi.
  14. Catchpoole, D., The people that forgot time (and much else, too), Creation 30(3):34–37 2008, creation.com/forgot. Înapoi.
  15. S-a mai sugerat că oamenii care au mutaţia ar putea să fie mai abili în a surpravieţui secetei, datorită faptului că pot bea lapte fără a avea riscul diariei, care duce la dezhitratare. Ref. 10. Înapoi.
  16. Biblia face referire la faptul că Avraam a consumat „unt şi lapte”. Untul, fiind un produs fermentat, ar fi fost foarte sărac în lactoză şi astfel era în general digerabil. Dacă laptele era proaspăt (nu acrit), atunci înseamnă că familia lui Avraam putea tolera lactoza la maturitate şi că Avraam credea că şi celor trei musafiri le-a plăcut laptele. Înapoi.
  17. Există multe alte pasaje în Scriptură care se referă la lapte şi produse lactate, cum ar fi unt, smântână şi brânză—ex. Proverbe 30:33, Isaia 7:22, 1 Samuel 17:18, 2 Samuel 17:29. Înapoi.
  18. Randerson, J., Too old to take it—Now we know why it’s usually only babies who can stomach milk, New Scientist 173(2326):13, 2002. Înapoi.

It has been said that “Information is power”. When it comes to creation information we’d have to agree. Keep the ‘powerful’ evidence for God being Creator coming. Support this site

Copied to clipboard
9384
Product added to cart.
Click store to checkout.
In your shopping cart

Remove All Products in Cart
Go to store and Checkout
Go to store
Total price does not include shipping costs. Prices subject to change in accordance with your country’s store.