Share
A- A A+

Article from:

Creation  Volume 25Issue 1 Cover

Creation 25(1):10–13
December 2002

The Young Earth, Revised & Expanded
by John Morris

US $20.00
View Item
Tree Rings, Dating and Changing Climates DVD
by Dr Geoff Downes

US $13.00
View Item

Patriarhii pădurii

de Gary Bates

Pe înălţimile şi în aerul rece şi tare ale White Mountains (Munţii Albi) din California, la nord de infama şi inospitaliera Death Valley (Valea Morţii), trăieşte probabil cel mai bătrân organism viu1 din toată lumea. Este Pinul Bristlecone (Pinus aristata) - pinul spinos - căruia i s-a dat numele biblic de „Bătrânul Metusala” datorită vârstei sale estimate (prin numărarea inelelor) la 4.723 ani.2 Extraordinar, acest arbore avea o vârstă de 2000 de ani când Isus Hristos a trăit pe pământ!

Chestiuni biblice

Photo Ken Ham

The dead giant

‘The Dead Giant’, a sequoia in Yosemite National Park, California.

Această vârstă „după inele” a arborelui este aproape de data biblică a Potopului lui Noe ce a acoperit întreg globul şi a distrus viaţa de pe el (Gen. 6–8) - cu 4.500 de ani în urmă. Aşadar, astăzi n-ar trebui să existe pe pământ arbori vii de dinaintea Potopului. Judecata lui Dumnezeu asupra păcatului a luat forma unei catastrofe globale ce a nimicit prin înec toate vertebratele terestre, cu excepţia celor pe care Dumnezeu, în iubirea Sa, le-a salvat în arcă. Un potop de o asemenea magnitudine a depus mare parte din grosimea masivă a rocilor sedimentare ce acoperă acum majoritatea suprafeţei pământului; faptul acesta n-a mai permis, în nici un caz, arborilor vii din acel moment să crească în continuare. Aşadar, nici un arbore de azi nu se poate să fi crescut dintr-o sămânţă mai veche de 4.500 ani.

Se presupune că, în mod normal, un inel corespunde unui an de creştere. În general, această presupunere e corectă însă, fapt demonstrabil, în anii cu condiţii bune de creştere (ex. umezeală, climă caldă), poate apărea cu uşurinţă mai mult de un inel. Cercetările chiar au demonstrat aceasta cu puieţi de pin spinos. Suplinind lungimea „normală” a unei zile de iarnă cu o lampă de căldură, inele suplimentare au putut creşte.3 În presupusele condiţii de căldură, umiditate şi schimbări de anotimpuri din primele secole de după potop, este posibil ca inelele suplimentare să fi fost puţine. Faptul acesta poate justifica bine diferenţa de câteva sute de ani (mai puţin de 10%) între cele mai vechi inele ale arborelui şi data biblică a Potopului.

Însă o astfel de explicaţie ar fi greu de dat dacă inelele de creştere de pe arborii vii ar fi oferit date cu mii de ani mai vechi decât aceasta. Unii savanţi au propus o cronologie a pinului spinos ce depăşeşte bine vârsta de 9.000 de ani.4 Aceasta însă folosind metode de datare dendrocronologice ce pun la loc comun părţi de arbore mort (chiar fragmente fosile) cu părţi de arbore viu. Această suprapunere încearcă să încrucişeze inelele, folosind scenarii de potrivire perfectă. Aceste scenarii sunt întărite prin analize statistice pentru a elimina astfel subiectivismul. Dar, în trecut, se pare că au fost ceva dificultăţi în dobândirea accesului la informaţia brută, pentru a verifica în mod independent aceste proceduri. Această situaţie n-a fost clarificată încă, mai multe cercetări din perspectivă creaţionistă aflându-se în desfăşurare.5 Ideea principală e, totuşi, că aceste aparente probleme nu apar de la arborii ce trăiesc azi.

Există arbori vii despre care se spune că sunt semnificativ mai „bătrâni” decât data biblică a Potopului? Da - unii cu mai bine de 10.000 de ani. Dar vom descoperi că nici una din vârste nu a fost obţinută numărând inelele reale dintr-un arbore viu.

Photo John Woodmorappe

Sequoia tree

Cel mai mare şi cel mai bătrân?

Folosind inelele sale de creştere drept indicatori de vârstă, pinul Bristlecone este, probabil, cea mai veche creaţie de pe pământ. Având o vârstă de peste 4.000 de ani, aceşti arbori e posibil să fi început să crească imediat după marele Potop.

Arborii giganţi de sequoia sunt printre cele mai înalte creaţii de pe Pământ în prezent, crescând până la sute de metri înălţime. Numele „sequoia” este dat în cinstea liderului indienilor cherokee Sequoyah (1776–1842), cel care a inventat un alfabet unic, învăţând-şi poporul să citească şi să scrie. Una din primele cărţi în limba cherokee a fost Biblia (1825).

Giganţii Sequoia au, în general, rădăcini foarte puţin adânci (doar aproximativ 3m adâncime) şi sunt foarte rezistenţi la paraziţi, boli şi foc. Arborele General Sherman este cel mai masiv din lume. El conţine suficient material lemnos cât să se poată zidi 40 de case cu câte 5 camere fiecare. Despre scoarţa sa exterioară se spune că are mai mult de 1,3m grosime.

Arborii tasmanieni - cu vârsta de 30.000 de ani?

Pinul Huon (Lagarostrobos franklinii) este un conifer din Tasmania (Australia). În 1995, principalele surse media internaţionale pretindeau că ar putea exista pini Huon cu o vechime de 30–40.000 ani.6 Mulţi oameni au avut impresia că vârsta asta avea legătură cu numărul de inele, dar nu era cazul. Cum s-au obţinut datele acestea? Arborii din acest caz sunt identici din punct de vedere genetic. Adică s-au reprodus prin reproducţie vegetativă dintr-un arbore original. Aceasta ar putea însemna că ei pur şi simplu s-au transplantat, posibil de pe crengi căzute, sau că puieţi noi ar fi putut apărea din ramificaţiile de rădăcini din subsol. Se presupune că acest proces reproductiv continuă de multe milenii, de aici şi speculativele „epoci îndelungate”. În unele cazuri, metoda carbon-14 (14C) a fost folosită pentru rădăcini şi fragmente de lângă acestea, iar polen de pin Huon a fost găsit în straturile de sedimente dintr-un lac din apropiere. Noi am explicat în dese rânduri presupunerile ce se fac în dreptul metodelor 14C şi erorile săvârşite în interpretarea datelor.

Nici un pin Huon n-a fost vreodată datat, prin metoda directă a „inelelor”, ca având o vârstă mai mare de 3.500 de ani.

Cei mai bătrâni arbori ai planetei

Pinul Bristlecone (Pinus longaeva şi Pinus aristata) cresc în condiţii foarte dure, extreme, la altitudini de mai mult de 3000 m (10.000 picioare). Lemnul foarte răşinos al acestor uriaşi noduroşi şi fantomatici asigură rezistenţa la atacurile bacteriilor, fungilor şi insectelor. Ei cresc extrem de încet. În timpul sezonului de creştere anual de numai 45 de zile, circumferinţa lor se măreşte cu doar 2,5 cm (1 inch) la suta de ani.7 Deşi ajung la o înălţime de doar aproximativ 18 m (60 picioare), circumferinţa celui mai mare pin Bristlecone, numit „Bătrânul Patriarh” are 11,2 m (~36 picioare).

Al doilea arbore ca vechime cunoscut, cu o vârstă „după inele” verificată de 3631 ani, este un arbore Alerce din Chile, America de Sud. Purtând şi denumirea de Chiparosul

Patagonian, se crede că această specie are legătură cu giganţii sequoia din America de Nord. Lucru interesant, Charles Darwin a numit-o Fitzroya cupressoides în cinstea lui Robert FitzRoy, căpitan al H.M.S. Beagle.8

Cei mai înalţi arbori ai planetei

Cel mai înalt arbore viu cunoscut este Mendocino, un sequoia gigant (Sequoia sempervirens) descoperit lângă Ukiah, California, SUA. Măsurătoarea oficială indică 112 m (367 picioare şi 5 inch). Acesta a fost însă surclasat de un eucalipt australian (frasin de munte), doborât în Victoria, Australia, în 1872. Se crede că acesta ar fi avut 150 m (492 picioare) - cât o clădire cu 36 de etaje - şi rămâne cel mai înalt arbore „cunoscut” din toate timpurile.9

Locul unde se află mulţi din aceşti „arbori-trofeu” (precum Bătrânul Metusala sau arborele Mendocino) este ţinut secret, pentru a-i feri de vandali sau de vânătorii de suveniruri.10

Cei mai mari arbori ai planetei

Recordul oficial al mărimii este deţinut de un sequoia gigant, numit „General Sherman”, ce se găseşte în Parcul Naţional Sequoia din California. Se ridică la 83,8 m (275 picioare) şi 31,3 m (102 picioare şi 8 inch) la bază şi (cu posibila excepţie a unei reţele subterane de fungi11) este cel mai mare organism existent pe Pământ. Grosimea lui este de mai bine de zece ori cea a unei balene albastre.

Despre General Sherman s-a crezut iniţial că are o vechime de peste 6000 de ani, însă această dată a fost revizuită acum la doar 2150 de ani. Nate Stephenson de la Expertiza Geologică a SUA spunea: „Noua estimare de vârstă a lui Sherman ar putea fi încă corectată cu câteva secole.” Cum de se poate ca, folosind metoda foarte simplă a „numărării inelelor arborelui”, datele să fie atât de alterate?

Majoritatea oamenilor presupun că o vârstă „veche” a unui arbore este derivată din simpla numărare a inelelor anuale dintr-o mostră de esenţă profundă a arborelui. Însă rareori este aşa. În cazul General Sherman au fost luat mostre de doar 30 cm lungime, încercându-se apoi potrivirea încrucişată între ele, căutând „indicatori” similari sau inele distincte. Apoi, pentru calcularea vârstei arborelui, se fac presupuneri matematice, comparând măsurătorile de la alţi butuci de sequoia.12, 13

Apoi se apelează la o perspectivă uniformitariană (prezentul reprezintă cheia pentru trecut) de calculare a datelor (ce nu ia în calcul diferenţele de climat din trecut care pot afecta perioadele de creştere şi chiar produce inele suplimentare). Această calculare s-a dovedit a fi foarte inexactă în cazul General Sherman. Ar fi mai exactă dacă mostrele ar putea fi luate direct din esenţa sau măduva arborelui. Însă astfel de proceduri sunt foarte dificile la arborii gigant, pentru că mostrele de esenţă au de obicei doar grosimea unui creion. Iar o procedură „în profunzime” folosind echipament de mare putere ar produce leziuni serioase arborelui. Pe scurt, datele mai mari au fost presupuse a fi astfel datorită mărimii enorme a arborelui.

Heights of trees

Interesant de reţinut, Nate Stephenson mai spune: „Majoritatea dintre cei mai mari sequoia sunt de-abia de vârstă mijlocie. Însă ei cresc totuşi precum „adolescenţii”. Fiecare an adaugă suficientă substanţă lemnoasă cât să facă un arbore gros de 30 cm şi înalt de peste 30 m”. El adaugă: „Tinereţea relativă a celui mai mare arbore din lume vine ca ceva surprinzător”.12

Biologii sunt de acord, şi chiar se aşteaptă ca aceşti arbori magnifici din trecut, ce cresc atât de viguros, să continue să crească încă mii de ani în viitor. Şi de aceea, ei afirmă că nu există nici un motiv ca mulţi dintre aceşti arbori să nu fi putut să-şi înceapă viaţa cu multe mii

de ani în urmă. Însă nu există nici o dovadă că vreunul din ei ar fi apărut înainte de Potop. Chiar şi prin metoda prezumtivă a potrivirii încrucişate, numărul corect pare a fi în jur de 4500–5000 de inele. Acesta corespunde perfect calculelor făcute după Biblie.

De ce nu sunt arbori mai vechi?

Faptul că magnificii patriarhi ai pădurii despre care am vorbit aici au crescut în linişte timp de mii de ani aduce slavă lui Dumnezeu, Designerul Suprem. Totodată, sugerează şi faptul că ei sunt efectiv inaccesibili dăunătorilor naturali, bolilor, focurilor de pădure şi altele asemănătoare. Dilema pentru cei ce cred în ere lungi de viaţă, cei care iau în derâdere descrierea biblică a Potopului global, este aceasta: „Dacă există arbori cu o vârstă atât de mare, de ce nu au o vârstă şi mai mare? De ce nu există azi nici un arbore care să aibă, să zicem 7,8 sau 9000 de ani - vârstă obţinută prin numărare directă a inelelor arborelui?

Pentru cei ce cred în veridicitatea Bibliei, nu există nici un mister, ci doar dovadă fermă ce corespunde Cuvântului lui Dumnezeu. Descrierea biblică a unui potop global este adevărată şi demnă de încredere.

Afirmaţiile despre plante cu vârstă îndelungată pălesc

S-au făcut multe afirmaţii referitoare la anumite plante, altele decât arborii, ca având o vechime, presupusă a fi mai mare de 10.000 de ani. Era vorba despre Sfântul Regal de Tasmania (afirmaţii făcute pe baza rămăşiţelor fosile descoperite lângă plantă) şi o colonie de afine de cutie (datorită estimărilor de creştere pe o suprafaţă de 25 km2) în Pennsylvania, S.U.A. Însă cea mai notabilă revendicare a fost cea despre Tufişul Creozot (Larrea tridentate) din America de Nord. Acesta este un arbust obişnuit, cu o înfăţişare deloc spectaculoasă ce trăieşte în regiunile extreme, de deşert arid, din America de Nord şi cea de Sud. „Strămoşul” lor este o plantă numită „King Clone” [Clona Regală]. Descoperită în 1980, despre ea s-a spus că are o vârstă de 11.700 ani. Această dată a fost însă mult diminuată, oamenii de ştiinţă apreciind în prezent o vârstă de 7.500 ani sau chiar mai mică.1

În vreme de secetă, tufişul creozot pare mai mult mort decât viu. Când apa există din belşug, el revine la viaţă cu un foliaj de frunze verzi şi moi ce „colorează” deşertul. Zdrobite, răşinile sale emană un miros de creozot,2 de aici şi numele pe care-l poartă.

Ciclul de creştere începe cu o singură plantă. Pe măsură ce arbustul original creşte, tulpina şi crengile de la centru mor şi sunt acoperite cu nisip. Însă crengile din exterior continuă să crească, devenind planta principală. Acest proces se repetă continuu (timp de mulţi ani), fiecare nou tufiş crescând şi murind, formând în cele din urmă inele de mici arbuşti de creozot ce se întind pe mai multe sute de metri. Aceasta este o formă de clonare naturală.3

Datarea se aproximează estimând rata de creştere la care inelele de arbust cresc. Dezbaterea privitoare la vârsta Clonei Regale demonstrează inexactitatea acestei abordări uniforme - este imposibil de determinat cu acurateţe vârsta unei plante bazându-ne pe ratele curente de creştere.

Referinte si note

  1. Tufişul simplu de California poate fi cea mai veche creaţie din lume, www.signonsandiego.com/news/science/20020130–1443-wst-ancientshrub.html, 2 iulie 2002.
  2. Creozotul este un lichid uleios, de culoare închisă, obţinut prin distilarea păcurei. Este folosit la prezervarea lemnului.
  3. Comitetul de prezervare a ţestoasei de deşert, www.tortoisetracks.org/dtna/plant loop.html>, 2 iulie 2002.

Referinte si note

  1. Folosim aici cuvântul „viu” în sens biologic. După Biblie, plantele nu sunt nephesh chayyah (făpturi vii), astfel că moartea lor biologică nu are aceeaşi semnificaţie biblică precum a acelor făpturi ce sunt nephesh chayyah (antilopele, de exemplu). Enter.
  2. Discovery, www.sonic.net/bristlecone/Schulman.html, 1 iulie 2002. Enter.
  3. Producţii variabile de inele de creştere în pinul spinos, www.creationresearch.org/crsq/articles/26/26_1a.html, 26 iunie 2002. Enter.
  4. Morris, H.M., The Biblical Basis for Modern Science, Master Books, Green Forest, p. 418, 2002. Enter.
  5. Există un document în pregătire ce urmează a fi dat publicităţii la următoarea Conferinţă Internaţională despre Creaţionism precum şi în jurnalul organizaţiei CMI (Creation Ministries Internaitonal - n.t.), JoC. Enter.
  6. Arbore viu apărut „cu 8.000 ani înaintea lui Hristos”?, Creation 17(3):26, 1995. Enter.
  7. Caracteristici de creştere, www.sonic.net/bristlecone/growth.html, 1 iulie 2002. Enter.
  8. Printre cele mai vechi lucruri vii www.changemakers.net/studio/02march/chiappe4.cfm, 2 iulie 2002. Enter.
  9. Arbori, www.ecoworld.org/Trees/EcoWorld_Trees_Home.cfm, 2 iulie 2002. Enter.
  10. Se pare că un Bristlecone străvechi a fost tăiat de un tânăr student în scopul cercetării. Enter.
  11. Humungus fungus, <www.earthsky.com/200l/es010202.html>, 30 iulie 2002. Enter.
  12. Ştiri despre arbori: Cel mai mare arbore, un simplu „adolescent”, www.brinkster.com/toptrees/news.asp?newsid=16, 2 iulie 2002. Enter.
  13. O nouă vârstă pentru cel mai mare arbore al planetei, <www.msnbc.com/news/5000327.asp?_nm=H23F>, 12 decembrie 2000. Enter.

Refuting Evolution has sold over 500,000 copies! Impressive? But Richard Dawkins’ God Delusion has sold 8.5 million copies. Please support CMI so we can get more of this information out. Support this site

Copied to clipboard
4822
Product added to cart.
Click store to checkout.
In your shopping cart

Remove All Products in Cart
Go to store and Checkout
Go to store
Total price does not include shipping costs. Prices subject to change in accordance with your country’s store.