Smoala pentru Arca lui Noe

de Tas Walker

Ceinturion, wikimedia commons

Multi geologi pretind ca Noe nu ar fi putut construi arca, dupa modelul descris in cartea Genesa. Argumentul lor este ca smoala nu putea fi folosita in acea vreme, pentru a izola arca, pentru a o face rezistenta la apa. Smoala, sustin ei, este un derivat din petrol sau carbune, si daca carbunele nu se formase pana in zilele in care a avut loc potopul lui Noe, el nu avea cum sa izoleze arca cu smoala.

Pentru aceia dintre dumneavoastra care nu sunt geologi, mentionam ca smoala este o substanta neagra de consistenta lipiciului, reziduu provenit in urma incalzirii sau distilarii gudronului de carbune. Face parte din aceeasi categorie de substante ca si asfaltul sau bitumul. In ziua de azi, smoala este produsa pe scara larga prin incalzirea carbunelui. Majoritatea geologilor contemporani nu cunosc o alta sursa pentru smoala. Dar gudronul de carbune si titeiul nu sunt singura sursa pentru smoala. Cei care isi fac timp sa consulte un dictionar rezonabil de geologie vor gasi ca smoala poate fi obtinuta si prin distilarea si incalzirea lemnului. De fapt, asa se obtinea smoala inainte de aparitia industriei prelucrarii carbunelui si titeiului.

Timp de cel putin o mie de ani, industria producerii de smoala a inflorit in Europa. Smoala obtinuta in aceasta industrie a fost folosita in construirea acelor nave mari de lemn care figureaza atat de proeminent in istoria europeana. Fabricarea smoalei era o meserie calificata, multe nume de familie europene fiind o marturie a acestui fapt chiar si in ziua de azi. In Polonia, cuvantul pentru smoala sau gudron este “smola”. In orice carte de telefoane poloneza gasesti nume precum Smøla, Smolander, Smolen, Smolenski şi Smolarz. Toate aceste nume de familie inseamna “omul care face smoala.”

In mod similar, in Germania, cuvantul pentru smoala este “Teer” si apare in nume cum sunt Teer ai Teerman. Chiar si englezii au familii care se numesc Pitcher, Tarrier sau Tarmen, ca sa nu mentionam decat cateva. Toate acestea indica faptul ca producerea si comertul cu smoala erau extrem de des intalnite in toata Europa.

Deci cum se obtinea smoala inainte de dezvoltarea indistriei titeiului si carbunelui? Primul pas era sa se obtina rasina de la pini care la acea vreme cresteau in padurile dese din toata Europa. Se faceau niste taieturi sub forma de schelet de peste in trunchiul copacului, iar rasina care curgea prin aceste santuri era colectata in vase asezate la baza copacului. Rasina de pin este inca colectata in acest fel in Polonia, Ucraina, Rusia, Finlanda si in alte tari Europene in care se intalnesc inca paduri de pin.

Dupa ce nu mai curgea rasina, copacii erau taiatai, acoperiti cu pamant sau cu cenusa si arsi incet pentru a produce o forma de carbon neagra, pura, usoara numita carbune. Ultima faza in acest proces de producere a smoalei era adaugarea carbunelui transformat in praf in rasina de pin care fierbea. Proportii diferite de carbune duceau la producerea unei smoale cu proprietati diferite. Aceasta smoala a fost folosita pentru a izola navele oceanice mari. Dupa parerea mea nu este o coincidenta faptul ca smoala din ziua de azi poate fi extrasa din carbune care in mare parte in Australia prezita dovezi ca s-a format din resturi de brad.

In timp ce eu nu pot spune cu siguranta ca Noe a obtinut smoala pentru arca sa exact in acest mod, aceast lucru ilustrează faptul că nu trebuie sa extragi fie petrol, fie cărbune din sol pentru a produce smoala. Cei care au taiat la fel de multi copaci ca si Noe si ajutoarele sale pentru constuirea unei nave oceanice, au descoperit cu siguranta rasinile copacilor. Daca europenii au avut o metoda bine cunoscuta si folosita pe scara larga pentru producerea smoalei inainte de descoperirea titeiului, in mod sigur si Noe a avut o metoda satisfacatoare de a izola arca acoperind-o cu smoala.