Article from:

Creation 29(4):36–37
September 2007

Browse this issue

Subscribe to Creation magazine

Planta Venus Flytrap

Mecanismul ei ingenios încă îi pune în încurcătură pe darwinişti

de Jonathan Sarfati

morguefile.com

Venus Flytrap

Plantele carnivore Venus Flytrap au fascinat oameni din toată lumea. Însă pe mulţi ar putea’să-i surprindă faptul că ele cresc în mod natural doar într-o mică zonă a lumii, într-o arie de 1100 de km, de-a lungul coastei Carolina de Nord şi Sud. Ele trăiesc în mlaştini umede şi însorite, astfel că nu se pot hrăni cu mulţi nutrienţi din sol. De aceea, ele trebuie’să se hrănească cu insecte. Planta este denumită după zeul păgân roman al dragostei şi, implicit, al seducţiei.

Planta creşte în înălţime până la 20-30 cm, produce un ciorchine rotund de flori mici albe şi frunze lungi de 8-15 cm. Aceste frunze au nişte capcane care se îndoaie repede de la mijloc pentru a prinde o insectă imprudentă, care atinge una din cele cinci stamine. Apoi capcana se închide foarte repede, cât ai clipi din ochi, în aproximativ o zecime dintr-o secundă.¹ După aceea, frunza secretă o sevă roşie care digeră insecta în circa 10 zile, iar când a terminat, se redeschide. După ce a mâncat trei sau patru insecte, capcana se ofileşte.

Până recent, oamenii de ştiinţă nu au înţeles cum funcţionează această capcană. Dar acum, cu ajutorul unui aparat de fotografiat foarte puternic şi matematicii, o echipă condusă de doctorul Mahadevan de la Universitatea Harvard a explicat funcţionarea ei.² Când capcana se declanşează, frunza de formă convexă (curbată în exterior) devine concavă (curbată în interior). Cercetătorii au arătat că această capcană funcţionează asemenea unei mingi de tenis, tăiată în două, care poate’să fie întoarsă cu partea dinăuntru în afară atunci când este apăsată cu o anumită putere.¹ Acest model geometric ingenios face predicţii clare şi poate fi mărit la scala mecanismelor non-musculare.

Închiderea bruscă a acestor plante depinde în totalitate de o geometrie foarte precisă. Dacă raportul este prea mic, capcana se va închide prea lent şi nu imediat; dacă este prea mare, atunci bariera de energie este prea înaltă, iar frunzei îi va lua prea mult timp ca’să se închidă rapid.³ Planta începe’să se închidă în momentul în care insecta atinge staminele, moment în care agită o cantitate mică de apă în frunză ce trece repede de bariera de energie. De asemenea, frunza suculentă are multă apă între celule, iar aceasta emană cu repeziciune vibraţii.

Chiar şi Darwin a scris o carte despre plantele care prind insecte, iar planta Venus Flytrap a numit-o „una dintre cele mai frumoase din lume.”⁴ Cel care a condus cercetarea a spus: „Studiul nostru ne-a lăsat nelămuriţi în legătură cu o întrebare care a motivat cercetarea şi anume, cum a evoluat acest mecanism?”¹ şi a denumit aceste plante „inexplicabilii ingineri hidraulici ai naturii.”² Bineînţeles, nu există niciun motiv’să credem că ele au evoluat!

Photo iStockphoto.com

Aşadar, cum se potriveşte acest lucru cu învăţătura biblică conform căreia moartea este rezultatul căderii lui Adam (Genesa 3:19, Romani 8:20–22)?

În primul rând, chiar dacă, în limbajul biologiei moderne din vest, insectele „trăiesc”, totuşi autorii biblici nu le-au văzut niciodată astfel. Pentru vertebrate, Biblia foloseşte o frază specific evreiască (nephesh chayyah = suflete/creaturi vii), dar aceasta nu se referă niciodată la insecte (sau plante).

În al doilea rând, e posibil ca acest mecanism uimitor’să fi avut o altă funcţie, ce nu implica prinderea insectelor, spre exemplu, funcţia de a împrăştia seminţele. Într-adevăr, chiar şi azi, unii păianjeni prind polen în pânza lor pentru ca’să se hrănească. Dar ei trebuie’să mănânce şi insecte, deoarece polenului de azi îi lipseşte un nutrient esenţial.⁵ Se poate ca, înainte ca pământul şi vegetaţia’să fie blestemate în urma Căderii (Genesa 3:17), păianjenilor’să le fi fost suficient’să se hrănească doar cu polen.

În al treilea rând, e posibil ca mecanismul de prindere’să fie o caracteristică latentă programată de către Creator în genele plantelor. El a ştiut dinainte că păcatul adamic va afecta „întreaga creaţie” (Romani 8:19–22).^6,7

Referinte si note

1. How a Venus flytrap snaps up its victims, New Scientist 185(2484):17, 29 January 2005. Enter.
2. Forterre, Y., Skotheim, J.M., Dumais, J. and Mahadevan, L., How the Venus flytrap snaps, Nature 433(7024):421–425, 27 January 2005. Enter.
3. A dimensionless geometric parameter α = L⁴κ²/h², where L is leaf size, κ is curvature and h is thickness. Below a critical value α_c ~ 0.8, the leaf closes smoothly; above it, it snaps rapidly. Enter.
4. Darwin, C., Insectivorous Plants, Murray, London, 1875. Enter.
5. White, T., Pollen-eating spiders, Nature Australia 26(7):5, 1999–2000; Anon., Pollen-eating spiders, Creation 22(3):5, 2000. Enter.
6. See also Batten, D. (Ed.) et al., The Creation Answers Book, ch. 6, Creation Ministries International, Brisbane, Australia; Sarfati, J. Refuting Compromise, Master Books, Arkansas, USA, 2004; Death and suffering questions and answers, <www.creation.com/curse>; Smith, H., Cosmic and universal death from Adam’s fall: an exegesis of Romans 8:19–23a, Journal of Creation 21(1):75–85, 2007. Enter.
7. Update: see further research, Narayan, A.L., Venus flytrap inspires adaptive optics, Physicsworld.com, 4 December 2007. Enter.

The great commission tells us to preach the gospel to every nation. We might not be able to go there in the flesh but this site can penetrate every country on the globe. Help the world find “creation”.