Explore
Also Available in:

În șase zile

Science and origins

Jeremy L. Walter

Jerry R. Bergman

John K.G. Kramer

Paul Giem

Henry Zuill

Jonathan D. Sarfati

Ariel A. Roth

Keith H. Wanser

Timothy G. Standish

John R. Rankin

Bob Hosken

James S. Allan

George T. Javor

Dwain L. Ford

Angela Meyer

Stephen Grocott

Andrew McIntosh

John P. Marcus

Nancy M. Darrall

John M. Cimbala

Edward A. Boudreaux

E. Theo Agard

Ker C. Thomson

John R. Baumgardner

Arthur Jones

Religion and origins

George F. Howe

A.J. Monty White

D.B. Gower

Walter J. Veith

Danny R. Faulkner

Edmond W. Holroyd

Robert H. Eckel

Jack Cuozzo

Andrew Snelling

Stephen Taylor

John Morris

Elaine Kennedy

Colin W. Mitchell

Stanley A. Mumma

Evan Jamieson

Larry Vardiman

Geoff Downes

Wayne Frair

Sid Cole

Don B. DeYoung

George S. Hawke

Kurt P. Wise

J.H. John Peet

Werner Gitt

Don Batten

In Six Days

În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. George S. Hawke, meteorolog

Dr. Hawke este consultant de mediu la o companie de furnizare a energiei electrice din Sydney, Australia. Deține o licență în fizică de la Universitatea din Sydney și un doctorat în meteorologia poluării aerului de la Universitatea Macquarie. În ultimii 22 de ani, dr. Hawke a lucrat ca om de știință în domeniul mediului și consultant de mediu pentru o autoritate de reglementare a guvernului și pentru industria energiei electrice. El este, de asemenea, auditor de mediu certificat la Societatea pentru Calitate din Australasia.


Introducere

Există două opinii principale despre originea universului și originea vieții: cele bazate pe naturalism și cele bazate pe un Creator inteligent. Deoarece aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă și nu sunt supuse observației directe sau testelor experimentale, ambele perspective sunt, în principal, credințe filozofice bazate pe anumite ipoteze despre lumea fizică.

Acest fapt este ignorat sau denaturat în majoritatea tratărilor moderne ale subiectului originilor. De exemplu, numărul National Geographic din martie 1998 a inclus un articol intitulat „The Rise of Life on Earth”. Editorul revistei a scris în acest articol despre originea vieții că: „știința este studiul fenomenelor testabile, observabile”, iar credința religioasă este „o credință de neclintit în nevăzut”. Acest argument abate discuția de la problemele științei și logicii la subiectul separat al științei versus credința religioasă. De asemenea, acesta ignoră faptul că nu există „fenomene testabile, observabile” și evidente privind originea vieții. Mai mult, limbajul folosit în articol demonstrează că și naturalismul se bazează pe credința în nevăzut.

Viziunea naturalistă a originilor este că tot ceea ce există poate fi explicat doar prin procese fizice și chimice. Acest lucru diferă de punctul de vedere că materia, energia, procesele fizice și chimice și viața au fost stabilite de către un Creator așa cum este revelat în Sfânta Biblie.

Căutând adevărul

Un auditor de mediu se bazează pe doi factori principali: dovezi obiective și standarde convenite. Rezultatul fiecărei părți a auditului depinde de compararea dovezilor observabile cu standardul relevant. Desigur, standardele de mediu se schimbă în timp și spațiu, în întreaga lume. În mod similar, orice explicație a originilor ar trebui să fie în concordanță cu totalitatea „dovezilor observabile” și cu orice „standarde” relevante. Acest lucru este complicat de faptul că dovezile sunt vizualizate astăzi, la mult timp după începutul universului și al vieții. De asemenea, într-o lume în schimbare, nu este evident imediat ce standarde sunt relevante. Biblia este singura sursă de încredere și consecventă a adevărului; este ca un cadru de referință fix. Alte surse, cum ar fi știința și logica, nu sunt suficiente, deoarece se pot schimba în timp și spațiu; sunt ca un cadru de referință schimbător.

Legile fizicii și chimiei sunt exemple ale standardelor relative ale științei, care se schimbă în timp, pe măsură ce cunoașterea se dezvoltă. Ele au fost dezvoltate în condițiile actuale și presupun că universul există deja. Două dintre aceste legi fundamentale spun că viața provine întotdeauna din viața anterioară și că masa/energia este conservată. Aplicarea lor la originea vieții presupune că toate aceste condiții erau adevărate în acel moment. Deci, a spune că naturalismul explică originea vieții este un „raționament circular”, deoarece rezultatul este în mare măsură determinat de ipotezele făcute. Deși aceste legi pot descrie lumea actuală, ar fi exagerat să le extrapolăm înapoi la condițiile inițiale neobservate. Totuși, acest lucru este făcut frecvent de cei cu un punct de vedere naturalist, fără a recunoaște incertitudinile implicate și limitările metodei științifice.

Ipotezele atât ale naturalismului, cât și ale creației biblice, precum și principiile metodei științifice sunt enunțate clar în W. Gitt’s Did God Use Evolution?1

Biblia este o sursă de adevăr „absolut” care a trecut testul timpului mult mai mult decât orice alt document sau filozofie. Desigur, ca în cazul oricărei lucrări literare, necesită interpretarea a ceea ce este istoric și a ceea ce este metaforic sau simbolic. Pe lângă tehnicile literare evidente, cea mai fiabilă metodă este de a folosi întregul mesaj biblic pentru a interpreta orice pasaj particular. În caz contrar, o interpretare poate să nu fie în concordanță cu restul Bibliei.

Biblia conține trei teste clare pentru a determina dacă o credință, o învățătură sau o filozofie este adevărată sau falsă. Pentru a fi adevărat, trebuie să treacă fiecare dintre cele trei teste:

Testul lui Iisus: Acest test afirmă: „orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Și orice duh, care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist… Din aceasta cunoaștem Duhul adevărului și duhul rătăcirii.” 1 Ioan 4:2–6 Întrebarea la care trebuie răspuns la acest test este: Ce spune despre Iisus Hristos? Biblia ne învață că Hristos a fost unic: divin și uman, fără de păcat, etern și Creator. Este fals să negi că Hristos a fost Fiul divin al lui Dumnezeu. Credințele care nu trec de această încercare susțin, de obicei, că Hristos a fost, în cel mai bun caz, un mare învățător sau un profet. Pot chiar să încurajeze opinia că Hristos și alte evenimente din Biblie sunt mituri.

Testul Evangheliei: Biblia avertizează despre cei care susțin o Evanghelie diferită: „Dacă vă propovăduiește cineva altceva decât ați primit—să fie anatema!” (Gal. 1:9). Întrebarea la care trebuie răspuns la acest test este: Care este Evanghelia sa? Cu alte cuvinte: Care este convingerea sau credința de bază? Biblia spune că principala cauză a tuturor problemelor noastre este că toată lumea a păcătuit și nu a împlinit poruncile lui Dumnezeu, ducând la moarte. Singurul mijloc de salvare este mântuirea prin credința în Hristos. „Evangheliile diferite” sunt cele care diferă de aceasta. Ori îi adaugă sau îi elimină ceva. Există un avertisment împotriva adăugării sau eliminării cuvintelor Bibliei (Apocalipsa 22:18–19). Aspectele mai largi ale Evangheliei includ creația originală și restaurarea supremă a tuturor lucrurilor (Apocalipsa 4:1121:1–22: 6). Trebuie să fim atenți atunci când aplicăm acest test, deoarece o „Evanghelie diferită” poate înșela folosind cuvinte similare Evangheliei adevărate, dar dându-le sensuri diferite.

Testul roadelor: Iisus Hristos a avertizat: „Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7:15–20). Întrebarea la care trebuie răspuns la acest test este: Ce fel de roade sunt evidente? Cu alte cuvinte, ce tip de atitudini și comportament încurajează? Este natura divină sau cea păcătoasă mai evidentă? Prima se caracterizează prin rodul Duhului: iubire, bucurie, pace, răbdare, bunătate, credință, blândețe și stăpânire de sine. Natura păcătoasă poate implica idolatrie, imoralitate sexuală, ambiție egoistă, mândrie, ostilitate, certuri și izbucniri de furie (Gal. 5:19–23).

Aceste teste vor fi folosite acum pentru a evalua viziunea naturalistă a originilor.

Testarea naturalismului

Testul lui Iisus: Deoarece naturalismul înseamnă că natura este tot ceea ce există, acesta este asociat cu ateismul. De exemplu, Asociația Americană a Profesorilor de Biologie afirmă:

Diversitatea vieții pe pământ este rezultatul evoluției: un proces nesupravegheat, impersonal, imprevizibil și natural, de descendență temporală, cu modificare genetică, care este afectat de selecția naturală, întâmplare, împrejurări istorice și medii în schimbare.

Această viziune asupra originilor nu are nevoie de un Creator sau de divin și, prin urmare, este în concordanță cu credința că Iisus Hristos a fost doar o ființă umană și nu divină. Naturalismul pică în mod clar testul lui Iisus.

Testul Evangheliei: Cum naturalismul presupune că nu există Dumnezeu, el nu acceptă standarde absolute de „bine” și „rău” și respinge existența „păcatului” în sensul că nu respectă standardul lui Dumnezeu. Prin urmare, ne învață că nu este nevoie de un salvator. Evanghelia sa este că natura s-a făcut pe sine și relatarea Facerii despre origini nu este adevărată. O consecință biblică a acestui fapt este că, dacă nu a existat un paradis la început, așa cum este descris în Facere, atunci nu poate exista nicio nădejde pentru un paradis viitor. De fapt, naturalismul respinge toate adevărurile biblice de bază, cum ar fi creația, începutul răului, nevoia de mântuire și destinul suprem al ființelor umane. Așadar, naturalismul pică testul Evangheliei.

Testul roadelor: Naturalismul susține și este asociat cu materialismul, umanismul (omul este autosuficient, capabil să-și rezolve toate dificultățile) și panteismul („natura” îl înlocuiește pe Dumnezeu). Acceptarea acestuia scade valoarea vieții umane (practici precum avortul și eutanasierea sunt mai acceptabile). Alte exemple sunt rasismul, scăderea valorii vieții de familie (căsătoria este mai puțin importantă; divorțul este mai acceptabil), scăderea valorii moralei (adevărul este acum relativ, nu absolut), atitudinea „puterea este corectă”, care susține cei puternici, dar nu și cei slabi (supraviețuirea celui mai adaptat, o lume competitivă, compasiunea implică salvarea „genelor slabe”).

Deoarece acestea sunt opuse valorilor Bibliei, naturalismul pică testul roadelor. Este clar că punctul de vedere al naturalismului pică toate cele trei teste biblice privind determinarea a ceea ce este adevărat. Prin urmare, este fals și nu este în concordanță cu mesajul general al Bibliei.

Datorită influenței filosofiilor de mai sus, adesea se fac afirmații în numele „științei” care depășesc cu mult dovezile disponibile, iar unele aspecte ale științei moderne au devenit din ce în ce mai fragile și speculative. De fapt, sensul obișnuit al cuvântului „știință” s-a schimbat de la tratarea lucrurilor care sunt observabile și testabile la „naturalism” și astfel include conjecturi și ipoteze dubioase.

Deși trăim într-un univers de tip „cauză-efect”, cauzele ultime, precum originile, se află în afara domeniului științei de încredere. Știința se poate ocupa de lumea actuală; ea nu poate trata trecutul (cum ar fi originile) sau viitorul (cum ar fi destinele ultime), deoarece nu le poate observa direct. Cred că toți oamenii de știință ar trebui să fie atenți la presupunerile lor, deoarece acestea pot determina în mare măsură concluziile lor. De asemenea, aceștia ar trebui să fie atenți la extrapolări în afara intervalului de observare. Cu cât extrapolarea este mai mare, cu atât predicția este mai puțin de încredere. Modificările ipotezelor vor schimba predicția. Acest lucru se aplică în special condițiilor la graniță, cum ar fi cele care implică condiții inițiale (sau origini). Prin urmare, oamenii de știință pot doar specula, imagina și ghici despre originea vieții.

Referințe și note

  1. Werner Gitt, Did God Use Evolution?, CLV Christliche Literatur-Verbreitung e.V.,  Bielefeld, Germany, 1993. Înapoi la text.

Alte lecturi