În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Don B. DeYoung, fizician

Dr. DeYoung este președintele științelor fizice la Grace College, Indiana. Deține o licență în fizică de la Universitatea Tehnologică din Michigan, un masterat în fizică de la Universitatea Tehnologică din Michigan și un doctorat în fizică de la Universitatea de Stat din Iowa. A publicat lucrări tehnice în Journal of Chemical Physics și Creation Research Society Quarterly. Dr. DeYoung este autorul a opt cărți pe teme de știință biblică.

În primii ani de pregătire în fizică, nu am fost un creaționist care credea în cele șase zile. Viziunea literală pur și simplu nu mi-a fost cunoscută. Profesorii și manualele mele au descris în detaliu originea universului prin big bang și, de asemenea, strămoșii noștri animale. Apoi, într-o zi, un coleg de știință m-a provocat să iau în calcul posibilitatea unei creații recente, supranaturale. De atunci am avut în vedere această idee interesantă cu mare interes.

Credința mea științifică în creație se bazează, în mare parte, pe două legi termodinamice ale naturii. De fapt, acestea sunt cele două legi de bază din întregul tărâm al științei. Prima lege afirmă că energia este conservată sau constantă în orice moment. Energia, în oricare dintre formele sale, nu poate fi nici creată, nici distrusă. Această regulă asigură un univers de încredere și previzibil, fie pentru stele, fie pentru viața umană. Conservarea energiei a fost stabilită probabil la sfârșitul Săptămânii Creației. În acest moment, Creatorul a încetat aportul de energie în universul fizic din rezervele Sale infinite. Această lege fundamentală a energiei nu poate fi neglijată precum o lege creată de om. Numai Creatorul are puterea de a-și lăsa deoparte legile, de exemplu, prin minuni.

De asemenea, a doua lege de bază a naturii implică energia. Aceasta descrie pierderile inevitabile în orice proces care implică transferul de energie. Energia nu dispare, dar o parte întotdeauna devine indisponibilă, adesea ca și căldură inutilizabilă. Cu alte cuvinte, totul se degradează, se strică și devine mai puțin ordonat cu timpul. În cele din urmă, moartea însăși este o consecință a celei de a doua legi a termodinamicii. Această lege este legată direct de Blestemul care a fost pus asupra naturii la căderea omenirii din Eden. [Notă a Ed. CMI: vedeți Arguments we think creationists should NOT use.]

Conservarea energiei implică faptul că universul nu a pornit de la sine. În continuare, degradarea energetică implică că acest univers nu poate dura pentru totdeauna. Știința laică nu are nicio explicație satisfăcătoare pentru astfel de legi ale naturii. Aceste principii transcend, pur și simplu, știința naturală. Originea lor este supranaturală, care, prin definiție, nu necesită mult timp pentru a se dezvolta. Adăugarea unor durate îndelungate de timp este o complicație inutilă și confuză. În schimb, aceste legi sunt întru totul în concordanță cu creația biblică în șase zile.