Explore
Also Available in:

Prima carte despre igiena publică

STOPAREA RĂSPÂNDIRII BOLILOR UCIGĂTOARE NOU-APĂRUTE PRIN PRACTICI VECHI DE 3500 DE ANI

de David Wise

Pe 28 septembrie 1976, următoarea telegramă a fost primită la Sediul Central al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din Geneva:

O EPIDEMIE SERIOASĂ DE NATURĂ ÎNCĂ NECUNOSCUTĂ SE RĂSPÂNDEŞTE ÎN REGIUNEA A DOUĂ DIN PLANTAŢIILE NOASTRE DIN ZONA BUMBA, COMUNITATEA YAMBUKU. NE GANDIM LA O EXPLOZIE DE FEBRĂ TIFOIDĂ SAU GALBENĂ. AU FOST TRIMISE MOSTRE LA I.T.M. (INSTITUTUL DE MEDICINĂ TROPICALĂ) ÎN ANTWERP SPRE ANALIZĂ. AM DORI SĂ ŞTIM DIAGNOSTICUL PRIN TELEX, CÂT MAI CURÂND POSIBIL. ÎN FELUL ACESTA, VOM PUTEA SĂ ORGANIZĂM O CAMPANIE DE VACCINARE PENTRU ANGAJAŢII NOŞTRI.
SEMNAT,
DR. BUSQUET, KINSHASA1

Aceasta a fost prima informaţie venită din Zair (azi Republica Democratică Congo) referitoare la epidemia virală Ebola, ce a ucis sute de africani infectaţi ce trăiau înăuntrul şi în apropierea spitalului din Yambuku, lângă izvoarele Râului Ebola.2

Ebola: virusul african letal

Woman

Printre viruşii letali şi incurabili se află şi Ebola, numit astfel după regiunea Râului Ebola din Republica Democrată Congo, unde a fost identificat pentru prima dată. De atunci, prezenţa sa a fost semnalată şi în alte locuri în Africa, cu aceleaşi efecte devastatoare.

Infecţia virală este însoţită de simptome neobişnuite precum dureri abdominale severe şi diaree. În scurt timp, victima începe să sângereze pe mai multe orificii, din cauza lichefierii organelor interne.

Doctorii suspectează că virusul, care afectează toate primatele în aceeaşi măsură, provine de la şobolani. Lucru ciudat, unii oameni nu sunt deloc afectaţi de acest virus. Erupţiile vin în valuri, apoi par a se retrage complet.

Cercetările continuă, dar se cunosc puţine informaţii certe despre originea virusului şi mecanismele sale de infectare.

Maicile de la spitalul de misiune Yambuku foloseau cinci ace nesterilizate pentru a face injecţii la sute de oameni în fiecare zi. Epidemiologii au tras concluzia că aceasta a fost cauza erupţiei ce a avut loc simultan în 55 de sate din vecinătatea spitalului.

Primii care au murit au fost cei ce au primit injecţiile. Apoi boala s-a transmis familiilor, ucigând mai ales pe cei ce pregătiseră mortul pentru îngropare. Ea s-a răspândit însă şi la personalul medical, curmând viaţa asistentelor şi a moaşelor care avuseseră contact cu sângele şi voma pacienţilor. Se crede că Ebola se poate să se fi transmis şi prin contact sexual.

Ebola este doar unul dintre agenţii patogeni ucigaşi nou apăruţi ce se răspândesc în întreaga lume. Boli virale cum ar fi: febra Lassa, febra Rift Valley, febra infecţioasă stârnesc panică peste tot în lume. Bolile vechi ce fuseseră considerate pe deplin tratabile şi care nu mai reprezintă deci o problemă medicală, izbucnesc din nou, mai puternic. Avioanele cu reacţie şi creşterea transportului internaţional au permis ca cineva infectat cu una din aceste boli să poată călători în jurul lumii, răspândind virusul înainte chiar de a se observa vreun simptom.3 Ce e şi mai rău, nu există încă remediu sau vaccin pentru multe din aceste boli mortale.

Partea pozitivă e că primele cinci cărţi ale Bibliei, Pentateuhul, oferă sfaturi şi asistenţă extraordinară în prevenirea bolilor. În mod remarcabil, Pentateuhul este considerată cea mai veche dovadă pe care o avem referitoare la sănătatea publică temeinică şi la practici sanitare.4 Aceste scrieri străvechi, folosite împreună cu medicina modernă, pot întrerupe modul de transmitere al oricărei nenorociri cunoscute omenirii.

În cele ce urmează vom reda pe scurt instrucţiunile biblice referitoare la sănătatea publică şi la sistemul de salubritate. Reţineţi că aceste reguli au fost aplicate cu aproximativ 3500 de ani înainte de a fi descoperi conceptul de boală datorată microbilor (în principal de către Louis’ Pasteur5)!

Măsuri preventive pentru răni, piele şi supurări

Sfaturile înregistrate în Leviticul 15 se aseamănă în mod izbitor cu tehnicile moderne de prevenire a bolilor.

De exemplu, oricine atingea o persoană cu „scurgere trupească” sau orice lucru pe care acea persoană a stat devenea „necurat”. Mai mult, dacă această persoană atingea, la rându-i, pe altcineva fără a-şi fi spălat în prealabil mâinile, necurăţia se transfera şi la cel ce fusese atins.

În urmă cu doar puţin mai bine de 100 de ani, aceste precauţii au fost incluse în practicile medicale moderne pentru a împiedica răspândirea unei epidemii. Acum se folosesc tehnici chirurgicale şi îmbrăcăminte de tip „nu atinge”.6 Persoanele care ating zone infectate au nevoie de mănuşi, iar spălarea atentă a mâinilor se face şi înainte, şi după îngrijirea pacientului. În plus, „măsurile universale de precauţie” impun ca toate secreţiile trupeşti să fie tratate drept potenţiali agenţi infecţioşi.

Aruncarea deşeurilor

Israeliţii erau instruiţi să îngroape deşeurile departe de tabără (Deut. 23:12–14). Bolile intestinale cum ar fi: holera, dizenteria amebică şi enterita E. coli continuă chiar şi azi să ia un tribut greu de vieţi omeneşti acolo unde regulile sanitare nu sunt respectate.

Israeliţii mai erau sfătuiţi să ardă hainele folosite. Veşmintele ce conţineau „lepra de haine” (probabil ciuperci parazite) trebuiau spălate. Dacă semnele treceau, veşmintele trebuiau spălate din nou înainte de folosire. Dacă nu, trebuiau arse (Lev. 13:47–58). De notat că o primă spălare putea germina spori puternici. Noua „excrescenţă” putea fi atunci îndepărtată prin respălare. Lucrurile atinse de o persoană infectată trebuiau spălate. Dacă obiectul era un vas, spălarea era insuficientă (probabil datorită naturii sale poroase). El trebuia distrus (Lev. 11:33, 15:12).

Practicile de sănătate din ziua de azi sunt asemănătoare. Obiectele şi îmbrăcămintea contaminate cu scurgeri trupeşti sunt date la incinerat. Oriunde este posibil, sunt folosite ace, seringi, ustensile pentru hrană, vase şi alte lucruri, toate de unică folosinţă. Celelalte sunt spălate, acoperite şi sterilizate.

Izolarea

Israeliţii aveau mare grijă înainte de a diagnostica o persoană cu lepră sau cu ceva asemănător. Dacă existau dubii în privinţa diagnosticului, persoana trebuia izolată pentru a fi ţinută sub observaţie (Lev. 13:1–14:57). O dată ce persoana fusese diagnosticată cu o boală contagioasă, ea trebuia închisă în carantină, în afara taberei „câtă vreme va avea rana”. De asemenea, i se cerea să poarte gura acoperită şi să-i avertizeze pe ceilalţi, strigând: „Necurat, necurat!” (Num. 5:2–4; Lev. 13:45–46)

Spitalele moderne urmează proceduri speciale de izolare pentru cei ce au sau sunt suspecţi de infecţii contagioase. De exemplu, „izolarea totală” necesită o cameră privată cu o sursă de aer independentă. Uşa acestei camere trebuie ţinută închisă. Toţi cei ce intră în această încăpere trebuie să poarte robe, mănuşi şi măşti. În plus, pe uşa pacientului trebuie pus un semn de avertizare pentru alţii asupra condiţiei acestuia.

Măsuri preventive de îngropare

Contactul direct cu un cadavru (om sau animal) însemna pângărire şi necesita spălarea trupului şi a hainelor (<Num. 19:11, 19, 22 şi Lev. 11:24–28, 40). Atingerea obiectelor ce fuseseră în contact direct cu mortul (haine, săbii, vase, morminte) însemna, de asemenea, pângărire şi necesita curăţire sau distrugere.

Mai mult, când cineva murea într-un cort, toţi cei care intraseră înăuntru precum şi tot ce se afla în el (inclusiv „orice vas descoperit”) era declarat necurat. (Lev. 11 şi Num. 19:14–16)

Până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, era o practică obişnuită ca doctorii şi studenţii la medicină să examineze pacienţii vii imediat după ce luau parte la autopsii. 7

Desigur, agenţii patogeni prezenţi în trupurile celor de la morgă se răspândeau în secţiile spitalului. Când doctorii au început să pună în aplicare proceduri similare celor găsite în primele cinci cărţi ale Bibliei, rata mortalităţii s-a redus drastic.8

Siguranţa hranei şi a apei de băut

Dacă trupul mort al unui animal era descoperit în apa de băut, aceasta era socotită „necurată”, iar folosirea ei era interzisă. Dacă însă apa avea o sursă proaspătă, un izvor de exemplu, ea rămânea „curată” datorită tendinţei de reînnoire proprie acesteia (Lev. 11:34–36). Mai mult, toată mâncarea şi apa dintr-un vas intrate în contact cu un animal mort sau cu o persoană infectată erau declarate necurate (Lev. 11:34, 15:12).

Astăzi, ştim că nerespectarea oricărei măsuri preventive de genul acesta poate duce la transmiterea microorganismelor infecţioase.

Bolile şi felul de viaţă în afara legii

Israeliţilor le era strict interzis să aibă relaţii sexuale în afara căsătoriei (Lev. 18:22, 20:10–16 şi Exod 20:14). Planul biblic în care un soţ şi o soţie constituie o unitate maritală exclusivă (Gen. 1:27, 2:23–25; Matei 19:3–6) a împiedicat în mod sigur răspândirea bolilor venerice.

Datorită eşecului omului de a respecta acest îndemn, bolile sexuale continuă să fie pe locul întâi în lume ca boli contagioase. 9

Prescripţia lui Dumnezeu

David Wise
Autorul David Wise, în misunea din Africa verificând o sursă de apă acoperită.

Biblia ne arată clar că bolile sunt transmisibile şi că cea mai bună protecţie împotriva lor este prevenirea răspândirii. Demn de notat că aceste instrucţiuni străvechi nu conţin absolut nici o concepţie medicală greşită! Nu pretind că Moise a înţeles bazele medicinii moderne, însă Dumnezeu, Cel care a inspirat scrierile lui Moise (inclusiv în ceea ce priveşte schiţa adevăratei istorii a lumii, dată în Genesa), le cunoştea cu siguranţă.

Mai important, Biblia abordează şi cea mai gravă boală care a apărut vreodată pe pământ - păcatul (Gen. 2:17; Rom. 6:23). Ca orice doctor bun, Dumnezeu oferă remediu pentru această boală ucigaşă: o relaţie personală, prin credinţă, cu Fiul Său - Domnul Isus Hristos - (Ioan 3:16), relaţie ce are ca rezultat mântuirea omului.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. … Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă … îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat … ”(Isaia 53:5, 10a)

Referinţe şi note

  1. Close, W.T., Ebola: A Documentary Novel of its First Explosion, Ballantine Books, New York, p. 181, 1995. Enter.
  2. Izbucnirea în 1976 a epidemiei Ebola în Yambuku, Zair, a ucis mai mult de 400 de oameni din cei 550 infectaţi. În 1979, 22 de oameni au murit în timpul unei epidemii similare în Sudan. Focarul din Kikwit, Zair, din mai 1995, a ucis 58 din 76 de oameni infectaţi. Enter.
  3. Este lucru cert că numai în Statele Unite există în jur de 3000 de erupţii neobişnuite de boală în fiecare an. Enter.
  4. Vezi Burton, G.R., Microbiology for the Health Sciences, J.B. Lippincott, Philadelphia, p. 7, 1983. Enter.
  5. Lamont, A., Louis Pasteur—om de ştiinţă remarcabil şi opozant al evoluţiei, Creation 14(1):16–19, 1991. Enter.
  6. Staphylococcus aureus este responsabil de infecţiile spitaliceşti ale rănilor chirurgicale, infecţii ce ameninţă viaţa. Enter.
  7. Nici un progres constructiv n-a fost posibil în medicină până ce străvechea doctrină evoluţionistă a generării spontane n-a fost discreditată. Vezi Wise, A., Medicina modernă, nu atât de modernă, Creation 17(1):46–49, 1994. Enter.
  8. Doctorul evreu Ignaz Semmelweiss a insistat ca doctorii să-şi dezinfecteze mâinile după ce lucrează cu corpuri decedate; a suferit o persecuţie severă pentru opinia aceasta. Enter.
  9. De exemplu, Centrele de Control al Bolilor estimează că, actualmente, în întreaga lume există 42 milioane de oameni infectaţi cu HIV, virusul ce provoacă SIDA. . Enter.