Camuflajul calamarului daltonist inspiră cercetarea în domeniul marinei militare

de Jonathan Sarfati
tradus de Emilia Comoniță (Centrul De Studii Facerea Lumii)

iStockPhoto.com

Cefalopodele—grupul de moluște din care fac parte calamarul, caracatița și sepia—sunt renumite pentru capacitatea lor uimitoare de a se contopi rapid cu mediul lor de existență. Acum, Biroul de Cercetare Naval al SUA finanțează, în mai multe universități, cercetarea materialelor fabricate de om care au aceleași proprietăți de camuflare instantanee.¹

Pe pământ, cameleonul are un sistem ingenios de schimbare a culorilor.² Dar schimbările de culoare sunt cauzate de hormonii care se deplaseaza prin sistemul lor sanguin. Cefalopozii își schimbă culoarea prin sistemul lor nervos, așa că se adapteaza mult mai repede—în doar o secundă sau două.

Într-un mod și mai uimitor, o fac în ciuda faptului că ei insisi sunt daltoniști! Deci, cum știu ce culori ar trebui să producă pentru a se potrivi cu împrejurimile lor? Se pare că pielea lor conține același tip de proteine sensibile la lumină ca și ochii—opsine—ceea ce înseamnă că pielea însăși poate „vedea” culorile din jur și îsi poate schimba culoarea în consecință. Cercetătorul Thomas Cronin, specialist în proteina opsina, a declarat:

„Opsinele pot verifica mediul celulă cu celulă pentru a vedea ce trebuie să facă sau pot să simtă culoarea într-un mod în care ochii nu sunt capabili să o facă.”¹

Cercetatorii investighează încă dacă schimbarea culorii implică creierul sau este un răspuns automat al pielii. Ei încearcă, de asemenea, să afle dacă diferite opsine detectează diferite culori (lungimi de undă).

Acești cercetători intenționează să analizeze modul în care senzorii sunt construiți și încorporați în pielea cefalopodului. Acest lucru le-ar putea permite să facă straturi de materie—poreclite „squid skin” (piele de calmar)—cu care ar putea simți mediul, schimbându-și culoarea pentru a se potrivi.

Acesta nu este primul exemplu al proiectanților umani inspirați de cefalopozi. Un alt exemplu este un ecran TV cu o eficiență energetică foarte mare, modelat de unul din mecanismele de schimbare a culorilor sepiei, iridoforii.³

De fapt, există un întreg domeniu de biomimetică—copierea design-urilor ingenioase din biologie.^4,5 Acesta combină multe ramuri ale științei. De exemplu, acest proiect „piele de calamar” include experți în domeniul nanotehnologiei, în știința materiei, biologiei marine și al comportamentului animalelor. Totuși, prin aceasta se realizează numai imitarea Celui care are stăpânirea supremă a tuturor științelor, pentru că El este responsabil pentru toate legile prin care El susține universul (Coloseni 1:15).⁶

Articolul ¹  a atins un alt subiect interesant care respinge în mod accidental un argument anticreaționist preferat, emis de către ateistul Richard Dawkins și alții. Potrivit acestuia, peștii prădători denumiți cefalopode au o viziune a culorii mult mai bună. Cu toate acestea, Dawkins a considerat retina vertebratelor (inclusiv a peștilor) ca fiind legată greșit pentru că este „în spate”, în timp ce cefalopodele se presupune că au legaturile “corecte” pentru ca sunt frontale. Cu toate acestea, ochii legați „la spate” văd mai bine, deoarece sunt o caracteristică de proiectare pură. Descoperirile recente arată că celulele Müller formează o placă cu fibră optică care transmite lumina prin nervi către fotoreceptori fără distorsiuni și chiar elimină reflexiile rătăcite precum și aberațiile cromatice.⁷