În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Walter J. Veith, zoolog

Dr. Walter J. Veith este profesor și președinte al Departamentului de Zoologie de la Universitatea Western Cape, Africa de Sud. Deține o licență și un masterat în zoologie de la Universitatea din Stellenbosch și un doctorat în zoologie de la Universitatea Cape Town. El este autorul cărții The Genesis Conflict: Putting the Pieces Together.¹

Astăzi, pentru majoritatea oamenilor de știință din lume teoria evoluției nu mai este doar o teorie, ci este considerată un fapt. Există diferențe de opinie în ceea ce privește ritmul, modul și mecanismele evoluției, dar conceptele de bază ale teoriei au devenit o paradigmă stabilită. Chiar și în lumea religioasă, vechile animozități dintre știință și religie au fost în mare parte uitate și sunt considerate o istorie nefericită bazată pe ignoranță. Sistemele educaționale ale lumii propagă evoluția prin selecție naturală ca fiind singura teorie fezabilă a originii, cu excluderea tuturor celorlalte, iar modelele alternative sunt privite cu scepticism.

Selecția naturală în sine nu este un principiu științific, deoarece se bazează pe raționamentul circular. Prin selecție naturală, organismele mai puțin adaptate sunt eliminate și organismele mai adaptate supraviețuiesc pentru a perpetua specia. Organismele supraviețuiesc astfel procesului deoarece sunt mai adaptate și sunt mai adaptate deoarece supraviețuiesc. De asemenea, procesul funcționează prin eliminare, nu prin adăugare. Pentru ca cel care se adaptează să poată supraviețui, trebuie să fi existat un organism mai puțin adaptat care nu a supraviețuit. [Notă a Ed. CMI: vedeți Teme: Biologie: Selecția Naturală și Natural selection as tautology.]

Dovezile evoluției se bazează în mare parte pe registrul fosil și omologii inter-specifice și intra-specifice, de tip genetic, biochimic și morfologic. În plus, interpretarea geologică și datarea radiometrică oferă justificarea vârstelor îndelungate necesare pentru ca evenimentele evolutive să aibă loc. Cu toate acestea, fiecare dintre acești parametri este deschis explicațiilor alternative care sunt, în opinia mea, la fel de plauzibile și se întâmplă, de asemenea, să fie în armonie cu relatarea biblică. Oamenii de știință evolutivi susțin că creaționismul nu este știință, deoarece se bazează pe o ideologie preconcepută, care îl exclude din tărâmul științei. Totuși, dacă faptele se încadrează în paradigma biblică, nu se poate argumenta atunci că relatarea creației ar putea fi corectă sau „corectul” ar fi exclus pe motiv că a fost preconceput?

În viața mea, m-am confruntat cu această dilemă și m-am convins că viziunea alternativă a originii prin creație trebuie susținută. În cea mai mare parte a carierei mele academice, am fost un evoluționist dedicat și le-am prezentat teoria evoluției studenților mei ca un fapt confirmat. Pregătirea mea universitară și eforturile științifice ulterioare m-au expus exclusiv paradigmei evolutive și acest lucru îmi modelase gândirea. Veți întreba: de ce mi-am schimbat gândirea? În experiența mea religioasă am ajuns să accept Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind cea mai de încredere carte pe care am citit-o vreodată. Acest Cuvânt are puterea de a schimba vieți, de a ridica oamenii și de a le da speranță. El face pe cineva dispus să asculte, să compare notițele; îl provoacă să-i testeze încrederea. Veniți să ne judecăm, zice Domnul. (Isaia 1:18) Schimbarea punctului meu de vedere cu privire la evoluție nu a fost instantanee, nu emoțională, ci rezultatul unui drum lung și adesea anevoios în căutarea adevărului. Acum cred că faptele disponibile susțin conceptul de origine prin creație.