Explore
Also Available in:

Feedback archiveFeedback 2010

Intelepciunea lui Dumnezeu: Isus sau un lucru creat?

Corespondenta Suzanne H. i-a scris Dr.-ului Carl Wieland (Director al CMI Australia) ca sa-i puna o intrebare scurta, dar care aduce multe aspecte ce trebuie luate in considerare:

‘Ferice de omul care gaseste intelepciunea’, scrie in Proverbele lui Solomon. ‘Caci intelepciunea este mai de pret decat margaritarele si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea.’
‘Ferice de omul care gaseste intelepciunea’, scrie in Proverbele lui Solomon. ‘Caci intelepciunea este mai de pret decat margaritarele si nici un lucru de pret nu se poate asemui cu ea.’

Dr. Carl Wieland

Vreau sa va pun o intrebare si mi-ar placea sa aflu parerea dumneavoastra.

Recent un pastor a afirmat ca “Intelepciunea a fost primul lucru pe care l-a creat Dumnezeu”. Am auzit lucrul acesta cu mai multe ocazii si m-a tulburat destul de mult, ulterior conducandu-ma la inceperea unui studiu asupra intelepciunii. Drept rezultat i-am scris pastorului, iar acum astept raspunsul sau.

Cu toate acestea voi pretui si raspunsul dumneavoastra la aceasta afirmatie.

Sora dumneavoastra in Hristos,

Suzanne H.

Dr. Wieland a raspuns:

Draga Suzanne

Multumesc pentru intrebarea ta. Imi cer iertare daca raspunsul meu va fi un pic “ocolitoare”. In cele ce urmeaza, ma voi referi de mai multe ori la site-ul de apologetica www.tektonics.org—si eu si colegul meu Dr. Sarfati am gasit pe acest site informatii foarte folositoare, care Il onoreaza pe Dumnezeu, desi, bineinteles, nu e potrivit pentru noi ca si organizatie non-denominationala sa facem o “promovare uniforma” a tuturor lucrurilor de pe alte site-uri. Si ma grabesc sa adaug ca acesta nu este un subiect care face parte din domeniul meu de expertiza.1

Pastorul dumneavoastra are motive “valoroase” foarte usor de inteles pentru care face o astfel de afirmatie. Ia de exemplu Proverbe 8:22–30:

Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului, când a pironit norii sus, şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului, când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, eu eram meşterul Lui, la lucru lângă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui …

Folosirea cuvantului “a facut” cu referire la Intelepciune cauzeaza dificultati. Daca ne gandim la Intelepciune in intelesul normal al cuvantului, ce inseamna sa “creezi” Intelepciune? Cand ne gandim la crearea universului, ne gandim de fapt la sistemul material, cum ar fi sistemul de materie (masa/energie), plus timp, plus spatiu. Dar intelepciunea, asemenea informatiei, este de fapt o entitate non-materiala.

Dar mai este o problema si mai mare. Majoritatea oamenilor care au studiat cu atentie subiectul, comparand Scriptura cu Scriptura, au sfarsit prin a concluziona ca “Intelepciunea” care locuieste in minte (si in alte parti, in asa-numitele “carti ale intelepciunii” din Biblie, despre care trebuie sa precizez aici ca sunt de o cu totul alta natura decat naratiunea istorica a Genezei) este de fapt Logos-ul, Isus Hristos Insusi. (In mod asemanator, Ioan 1:1–18 pare ca se refera la un alt concept evreiesc contemporan, memra sau “cuvant”: “Memra lui Dumnezeu” era considerat intr-un fel ca venind de la Dumnezeu, dar in acelasi timp fiind divin el insusi—vezi articolul Craciunul si Geneza).

Aceast subiect care dezbate daca intre Intelepciune si Hristos se poate pune semnul egal nu este, bineinteles, un test de conformism. Dar daca ar fi sa adaugam aceasta conceptie seculara despre Intelepciune la afirmatia ca Intelepciunea a fost “creata”, atunci aceasta ne duce la intelesul ca Hristos Insusi este o fiinta creata, afirmatie care ar produce intr-adevar probleme serioase. (Acesta este argumentul pe care culte anti-trinitariene precum Martorii lui Iehova si Christadelfienii il invoca pentru a nega divinitatea lui Hristos. Ei arata de asemenea spre afirmatia lui Pavel ca Hristos a fost “intaiul nascut”, subiect care e dezbatut mai jos). Asadar un pastor poate face o asemenea afirmatie din nestiinta, dar audienta poate intelege din cele spuse de el ca Hristos a fost o fiinta creata, cand acesta lucru nici nu i-a trecut prin cap pastorului.

Bineinteles, ideea ca Hristos a fost creat este o erezie, discreditand dumnezeirea Lui, pe langa faptul ca se contrazice cu alte versete din Biblie care vorbesc foarte clar ca Domnul Isus este din vesnicie. Dar este important sa observam ca nu exista neaparat contradictie intre dumnezeirea lui Hristos / caracterul etern si ideea ca Intelepciunea (Hristos) a “venit” de la Dumnezeu Tatal, dupa cum vom vedea in continuare.

In primul rand haideti sa ne uitam la dovezile care sustin faptul ca Isus si Intelepciunea sunt unul si acelasi.

In aceasta sectiune de pe site-ul Tektonics, veti gasi cateva lucruri interesante care sustin punctul de vedere oficial acceptat ca Isus este Intelepciunea, “Cuvantul” lui Dumnezeu.

Am copiat mai jos infomatiile de la acest link catre Tektonics

“Dar care este contributia tuturor acestor lucruri la intelegerea sensului termenului “intaiul nascut”? Este pur si simplu aceasta: ca din moment ce, conform Hristologiei Trinitariene de la Niceea [adica crestinism istoric, oficial acceptat—CW], creatia a avut loc in si prin Fiul, Fiul trebuie sa fie intr-ul fel nascut din Dumnezeu astfel incat crearea a ceea ce este diferit de Dumnezeu sa poata avea astfel loc. Observati ce usor se potriveste aceasta cu paradigma Intelepciunii, asa cum Von Balthasar scotea in evidenta mai sus. Conform Hristologiei Intelepciunii, din moment ce Tatal este sursa intregii Trinitati si Fiul a venit de la Tatal, din aceasta cauza orice fapta a lui Dumnezeu isi are originea in Tatal si va fi exprimata in si prin Fiul—nu ar putea fi altfel. Observati de asemenea ca imnul din Epistola catre Coloseni vorbeste despre Fiul ca fiind “chipul” lui Dumnezeu (Ca) inainte sa spuna ca El este “cel intai nascut” (Cb). Aceasta inclina semnificativ balanta inspre a intelege de ce Pavel ne-a zis ca Fiul a existat in Tatal inainte ca El sa devina “cel intai nascut”. De ce? Deoarece Pavel face aluzie la Cartea Intelepciunii lui Solomon 7:26 (apocrifa) (“Ea este stralucirea luminii celei vesnice si oglinda fara pata a lucrarii lui Dumnezeu si chipul bunatatii Sale”, conform 7:25b)”

Dupa ce spune aceasta, site-ul merge mai departe si afirma ca expresia“intaiul nascut” aplicata lui Hristos este in mod normal luata cu totul altfel de catre comentatorii care sunt constienti de felul in care afirmatia lui Pavel nu are sens in alte parti ale Bibliei decat daca Hristos este intr-adevar Dumnezeu, si nu o fiinta creata. Pe site se spune:

“Conform majoritatii comentatorilor, bineinteles, “intaiul nascut” trebuie inteles ca facand referire la intaietatea lui Chritos in relatie cu fiintele create (o abordare similara fiind facuta cu privire la “inceputul zidirii” in Apocalipsa 3:14) inaintea posibilitatii unei referinte temporale. William Barclay afirma ca luarea expresiei “intaiul nascut” cu sensul temporal il va “include pe Isus Hristos in creatie in loc sa-l identifice ca si Creator”, iar aceasta ar reprezenta o neglijare a “ragazului din gandirea lui Pavel”. (Jesus as they saw Him, 399) Dupa examinarea mai multor posibile sensuri, el concluzioneaza ca “exista doar o solutie reala la aceasta problema. Cuvantul prototokos are de cele mai multe ori un inteles care nu are nimic de-a face cu timpul. El inseamna pe priml loc, primul care primeste onoarea.”(400)”

De asemenea, Witherington afirma ca “terminologia intaiului nascut este intalnita in fiecare strofa dar in niciun caz nu ar trebui sa fie luata literalmente ca facand referire la nastere. In prima strofa se spune despre Hristos ca este autorul intregii creatii, asa ca termenul prototokos nu se refera probabil la El ca fiind creat ci la existenta sa inaintea intregii creatii si la prioritatea si suprematia Sa asupra ei, asa cum El ii precede de asemenea pe toti ceilalti in inviere sa din morti. Versetul 16 de fapt accentueaza ca Hristos a creat chiar si puterile si domniile supranaturale, care au inceput ca si fiinte bune, asa cum a inceput si rasa umana.” (The Many Faces of the Christ, 82)

Si asa mai departe. Evident sunt multe de adaugat la cele care s-au spus ori s-au scris deja. Pe scurt, pastorul tau poate fi bine-intentionat si din cate stiu eu sa fie destul de conform in intelegerea sa asupra creatiei si Scripturii, a evangheliei etc., dar poate neatent la consecintele teologice care pot sa reiasa din afirmatia sa. Asa cum s-a aratat, intr-un fel, comentariul sau (in special daca reprezinta doar o fraza aruncata si nu baza unor doctrine sau invataturi) nu este injustificabil. Daca, de exemplu, el nu este de acord ca Intelepciunea personificata este intr-adevar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, aceasta cu siguranta nu face din el un eretic, desi el ridica in mintea mea multe si mari intrebari fara raspuns despre ce ar putea sa reprezinte altfel Intelepciunea.

Imi dau seama ca cineva ar putea folosi aceasta ca si “punct de pornire” pentru tot felul de intelesuri cvasi-mistice ale Scripturii, inclusiv cu privire la creatie. Dar pe de alta parte pentru ca cineva sa poata comenta cum se cuvine afirmatia pastorului el trebuie sa stie exact cum si ce a spus pastorul dumneavoastra, altfel exista riscul sa fim destul de nedrepti cu el.

Pe scurt, opinia mea personala este ca Intelepciunea este cu adevarat Hristos si ca Hristos nu a fost creat ci El este coetern cu Dumnezeu Tatal, dar intr-un fel noi nu intelegem cu mintea noastra finita ca Tatal, cu toate acestea, este “sursa” Fiului. O analogie antica compara pe Tatal si Fiul cu soarele si lumina lui: sursa luminii este soarele dar natura soarelui este sa emita lumina (conform Geneza 1:14 si mai departe, Dumnezeu a creat soarele tocmai ca sa fie un luminator pe pamant), asadar ele sunt coeterne. In mod asemanator Fiul lui Dumnezeu este vesnic nascut din Tatal, in timp ce natura Tatalui este sa-l genereze pe Fiul vesnic. Acest lucru se reflecta in clasicul Crez de la Niceea din 325 i.Ch.:

Si într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai înainte de toti vecii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, Nascut, nu facut; Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut.

Asa ca inteleg de ce sunteti alarmata de ideea ca Intelepciunea a fost creata si nici eu nu as folosi acest termen. Care este primul lucru pe care Dumnezeu (adica Dumnezeul Tatal) l-a nascut din natura Sa, inainte ca El sa creeze universul? Raspunsul este (chiar daca intotdeauna trebuie sa fie calificat cu sensul lui specific si restrans) cel mai sigur Intelepciunea = Logos-ul (conform Ioan 1) = Hristos, adica Hristos a existat, in Dumnezeire, dinaintea acelui act de “nastere”. Prin urmare crearea universului nu este mentionata pana in versetul 3, dupa ce Logos-ul este declarat ca existand dinainte impreuna cu Dumnezeu (v.1).

Chiar si asa, as sugera ca in orice caz, sa-i acordati pastorului dvs. ingaduinta maxima, cum se spune. Printre alte motive, chiar si folosirea unor asemenea termeni ca si “mai inainte” este problematica atunci cand realizam ca si timpul a facut parte din lucrurile create de Dumnezeu atunci cand a facut cerurile si pamantul. Asadar limbajul Proverbelor foloseste de fapt termeni pe care mintile noastre limitate, pamantesti si limitate de timp ii pot intelege, termeni care vorbesc despre concepte care probabil nu pot fi intelese pe deplin.

Sper sa va fie de folos.

Cu sinceritate,

Carl W.

Adaugare: Profesorul de Noul Testament si agentul de informare de la CMI, Lita Sanders, a adaugat urmatoarele comentarii dupa ce raspunsul a fost trimis (dupa ce si-a exprimat acordul general cu privire la limitarile raspunsului ei):

Ideea conform careia Hristos este Intelepciunea din Proverbe este ceva cu care crestinii ortodocsi nu pot sa fie de acord, iar acesti oameni pot sa cada in erezie in ambele directii. De exemplu, termenul feminin Hristologia Sofia ne spune ca din moment ce Intelepciunea a fost personificata de un substantiv feminin, Hristos trebuie sa fie, deci, femeie. Pentru ca Intelepciunea din Proverbe este de genul feminin, nu sunt de acord ca exista o corespondenta de unu la unu intre Hristos si Intelepciune; in mare parte din cauza pericolului Hristologiei Sofia si a problemei ca de-a doua Persoane din Trinitate este descrisa in termeni feminini, ceea ce e cu totul contrar celorlalte referinte scripturale la adresa lui Dumnezeu (vezi articolul: Ce este un prenume? Controversa genului divinitatii). Eu cred ca Intelepciunea este personificarea unei trasaturi divine pe care fiul pomenit in Proverbe este rugat sa o urmeze parasind urmarirea femeii adultere care este personificarea nebuniei in Proverbe. Asadar Intelepciunea nu poate fi creata ci e o trasatura divina pe care toate din cele trei Persoane ale Dumnezeirii o detin. Dar Vechiul Testament se afla in afara domeniului meu de expertiza, iar propriul meu punct de vedere se poate schimba dupa investigatii suplimentare, dar este un subiect asupra caruia crestinii ortodocsi pot avea pareri diferite. Sunt total impotriva ideii ca Intelepciunea a fost creata; ea este o trasatura pe care Dumnezeirea o poseda din eternitate.

Articole conexe

Alte lecturi

Referinte

  1. Site-ul Tektonics ni se pare ca se aliniaza foarte mult cu ortodoxia protestanta biblica, in timp ce deopotriva priveste atent nu doar la tipul de limbaj (de exemplu Proverbe nu este in mod clar o naratiune istorica, asa cum este Geneza) ci si la chestiunile vitale despre ce insemna limbajul respectiv in contextul cultural al timpului, etc. Acest lucru nu este o “portita de scapare” liberala, dar este ceva care tinde sa imbogateasca intelegerea noastra si de multe ori clarifica lucruri importante. Observati, de asemenea, ca site-urile protestante ca si acesta pot face referire la surse din afara Bibliei, cum ar fi cartile Apocrife—fara sa pretinda ca au autoritatea divina, dar in incercarea de a arunca o lumina asupra contextului cultural asupra felului in care au inteles lucrurile ascultatorii/ cititorii de atunci. Înapoi