Obiceiurile hipopotamilor
de Jeffrey Dykes
Photo by Darvin Martin
Hipopotamul e unul din cele mai impozante şi mai periculoase animale create
de Dumnezeu. Mulţi autori de literatură pentru copii şi benzi desenate
îi înfăţişează pe hipopotami într-o manieră
caraghioasă, ca pe nişte ciudăţenii supraponderale ale naturii,
cu dinţi rotunzi, plaţi, îmbrăcaţi în tutu şi
încălţaţi cu balerini. Imaginea astfel creată este că
hipopotamul nu poate deveni periculos decât dacă „s-ar aşeza”
pe tine (lucru, bineînţeles, total nesănătos).
Cu toate acestea, hipopotamii (sau „cai de râu” în limba
greacă) pot fi extrem de periculoşi. Dimensiunile lor îi fac practic
invulnerabili în faţa atacurilor altor animale (inclusiv în faţa
atacurilor crocodililor cu care împart apele).
De fapt, în Africa, primul loc pe lista animalelor care atacă şi
ucid oameni îl ocupă hipopotamii.1
Trebuie doar’să ne uităm la atributele fizice ale acestui animal
pentru a vedea că e formidabil. Unul de dimensiuni mai mari poate’să
ajungă şi la 4,5 m lungime şi’să cântărească
3,6 tone – mult mai mult decât unele femele-elefant aflate la maturitate.2 În plus, hipopotamul
poate’să aibă o deschidere a gurii de 180 de grade sau 1,2 m, cu
mult mai mult decât orice animal terestru3,
fapt care îi permite’să strivească foarte uşor o canoe
sau’să sfîşie în două un trup uman. Dinţii
hipopotamului sunt şi ei terifianţi – incisivii sunt foarte ascuţiţi
şi cresc uşor până la 60 cm lungime.4 Sunt din fildeş, acelaşi material întâlnit
în colţii elefanţilor, numai că, spre deosebire de aceştia,
fildeşul din dinţii hipopotamilor nu se îngălbeneşte odată
cu vârsta, fapt ce îl face cu atât mai valoros.5
Hipopotamii mai pot fi întâlniţi astăzi doar în anumite
regiuni africane, deşi odată au populat şi Europa.6 Fără îndoială că au trăit
şi în Orientul mijlociu, cel puţin temporar, de vreme ce s-au aflat
pe corabia lui Noe care s-a oprit în munţii Ararat din Turcia/Armenia.
Ar trebui’să menţionăm că şi leii au trăit odată
în Orientul Mijlociu, aşa cum rezultă din relatările Vechiului
Testament şi din desenele’săpate în piatră, deşi
nu mai trăiesc acolo de ceva vreme.
Există două specii de hipopotam: cel de Nil şi hipopotamul pitic.
Hipopotamul de Nil, considerat de mulţi al doilea animal ca mărime după
elefant, are aproximativ 1,5m înălţime, în timp ce hipopotamul
pitic are doar 0,75 m înălţime.7
Ultimul poate fi întâlnit în părţile de nord-vest ale
Africii, în mlaştini şi smârcuri, în timp ce hipopotamul
de Nil trăieşte doar în zonele sub-sahariene ale Africii.
Hipopotamii sunt erbivori, se hrănesc doar cu ierburi, plante sau fructe suculente.
Dieta hipopotamilor pitici se bazează şi ea pe plante acvatice. Ambele
specii resping carnea, iar dacă ucid un om, nu-l mănâncă.
Author, Jeffrey, feeding a hippo.
În ceea ce priveşte istoria hipopotamului, Cel care l-a creat ne spune
că acest lucru s-a întâmplat în ziua a şasea a Creaţiei,
cu aproximativ şase mii de ani în urmă. Probabil că specia
pe care o vedem astăzi e foarte asemănătoare cu cea care se afla
pe corabia lui Noe sau în faţa lui Adam în momentul „denumirii”
fiecărui animal. Niciun alt animal nu pare’să fie atât de
apropiat de trăsăturile hipopotamului, lucru ce pune probleme biologilor
evoluţionişti în privinţa stabilirii originii acestei specii.
Oricât de incredibil ar părea, evoluţioniştii consideră
că fiinţele cele mai apropiate de hipopotam, înrudite cu el, sunt
cetaceele sau balenele.8
Un studiu al Universităţii din Berkley, realizat în 1985, a arătat,
folosind proteinele din’sânge şi mostre ADN, că balenele prezintă
mai multe asemănări cu hipopotamii decât oricare alt animal.9 Dar similitudinile pot oare’să
dovedească înrudirea? Dacă Volkswagenul meu seamănă foarte
mult cu Audi-ul vecinului, asta înseamnă că au fost produse de aceeaşi
companie sau că unul e progresia naturală a celuilalt?
Acelaşi studiu recunoaşte că descoperirile nu se bazează pe
analiza fosilelor, ci pe speculaţie, circumstanţe şi dogmă evoluţionistă.
Dacă evoluţia ar fi cu adevărat plauzibilă, atunci, pentru ca
o specie’să evolueze în altceva, ar fi nevoie de milioane de mutaţii.
Ar trebui’să fim în stare’să vedem variaţiile mutaţiilor
graduale între specia hipopotamului şi cea a balenei. Dar nu putem vedea
acest lucru. De fapt, dacă evoluţia chiar ar avea loc, ar trebui’să
existe atât de multe forme intermediare între speciile de bază
, încât cu greu ar mai putea fi diferenţiate. Faptul că putem
vedea şi distinge speciile e un alt argument în favoarea creaţionismului
şi a minunatei orchestraţii divine.
Photo by Larry Dolezal
Transpiră sânge?
Atunci când hipopotamii ies din apă, sunt acoperiţi uneori de un
strat fin care are consistenţa’sângelui.1 Acest lucru
îi face pe unii oameni’să creadă că, transpirând,
hipopotamii elimină sânge. E vorba însă de un mecanism interior,
creat de Dumnezeu, pentru protecţia animalului. Ceea ce se vede e o secreţie
de substanţe de culoare roşie sau portocalie care acţionează
ca antibiotic sau ca o barieră împotriva soarelui. Se pare că pigmentul
împiedică dezvoltarea bacteriilor, lucru extratordinar, dat fiind faptul
că hipopotamii se implică în tot felul de lupte care le provoacă
uneori răni teribile. Iar dacă stăm’să ne gândim
la timpul pe care îl petrec stând la soare sau în ape nu totdeauna
curate, un antibiotic natural sau o barieră împotriva soarelui reprezintă
o achiziţie extrem de utilă.
Referinte
- Hippo slime cool and healthy, Creation
27(1):7, 2004, <creation.com/hipposlime>.
|
Referinte si note
- Hipopotamul de pe Nil – <nationalzoo.si.edu/Support/Adopt
Species/AnimalInfo/NileHippo/default.cfm>, 10 iulie 2006. Enter.
- Hipopotamul sau rinocerul – cine e numărul doi?
Extras din Schwartz, D.M.. Smithsonian, XXVI, pp. 90-102, martie 1996.
Enter.
- Bine aţi venit la pagina web a hipopotamului <www.deanchri.org/zoo/ah/ah.htm>,
10 iulie 2006. Enter.
- The Northern Virginia Daily, Donna Dunn. A Cheetah’s
tale. <www.nvdaily.com/NIE/cheetah/chap4.html>, 10 July 2006.
Enter.
- Hipopotamii ucid mai mulţi oameni decât oricare
alt animal, <www.didyouknow.cd/animals/hippo.htm>, 10 July 2006.Enter.
- Hippopotamus, Wikipedia Encyclopedia, <en.wikipedia.org/wild/Hippopotamus>,
10 iulie 2006. Enter.
- Pygmy hippo, <nationalzoo.si.edu/Animals/AsianElephants/factpygmyhippo.cfm>,
10 iulie 2006. Enter.
- UC Berkeley News, UC Berkeley. Cercetătorii francezi
găsesc verigi lipsă între balenă şi ruda sa cea mai apropiată,
hipopotamul. <www.berkeley.edu/news/media/releases/ 2005/01/24_hippos.shtml>,
10 July 2006. Enter.
- Vezi <creation.com/ambulo#addendum>.
Enter.
| Julie I. wrote: “Thank you so much for this site! I am very blessed already. I appreciate you sharing all these helps and resources. Especially the free ones. We are grateful!” Keep the free stuff coming.  | | |
|