Trebuie să ne învățăm copiii cum să răspundă evoluției dintr-un punct de vedere științific

de Chuck Colson
tradus de Armand Ionescu (Centrul De Studii Facerea Lumii)

De ce ni se par anumiți oameni atrăgători în comparație cu alții? Un psiholog e de părere că răspundem la ‚presiuni evoluționiste’. Pentru a încuraja supraviețuirea speciei, un psiholog spune că evoluția i-a programat pe bărbații să fie atrași de femeile ce arată tinere și sănătoase, aflându-se la vârful potențialului lor de reproducere. Femeile, pe de altă parte, sunt programate pentru a fi atrase de bărbați puternici—capabili să protejeze și să zămislească moștenitori.

Ei bine, mă îndoiesc că multe cupluri tinere îndrăgostite se frământă așa de mult în legătură cu supraviețuirea speciilor. Dar așa este natura evoluționismului că a devenit în prezent o explicație pentru orice.

Ni se spune deseori că evoluția este doar o teorie științifică, dar a devenit mult mai mult decât atât. A devenit o întreagă filozofie a vieții, influențând fiecare zonă/subiect.

Luați, de exemplu, sociologia. Fondatorul sociologiei a fost filosoful francez Auguste Comte, care a propus trei etape ale evoluției sociale. Toate societățile, a spus Comte, se mișcă în sus până ajung la o etapă de iluminare științifică.

De la Comte și până astăzi majoritatea sociologilor au acceptat presupunerea evoluției. Îl putem înțelege pe Karl Marx, de exemplu, dacă ne dăm seama că el a predat o formă de evoluție socială printr-o serie de etape economice.

În domeniul dreptului, majoritatea studenților de astăzi sunt instruiți în ceea ce se numește uneori ‚legea sociologiei’. Ea respinge orice standard transcendent de justiție și legea se formează pe percepția judecătorului asupra schimbărilor normelor sociale. Acest aspect este denumit în mod explicit o abordare evolutivă a legii.

În psihologie practic toți liderii din domeniu au fost convinși de darwinism, de la Freud la Pavlov la B. F. Skinner. Ei au început cu presupunerea că ființele umane erau doar animale avansate și căutau să reducă natura umană la funcțiile animalului—instincte și reflexe.

Pentru un exemplu viu, citiți cărțile lui Alfred Kinsey despre sexualitate. Cele mai înalte impulsuri morale ale dragostei și angajamentului sunt reduse la reacții fiziologice.

Cum rămâne cu educația? John Dewey, considerat ‚tatăl’ educației americane, a fost un evoluționist entuziast. El a susținut că mintea umană este un instrument care a evoluat prin adaptarea la mediul înconjurător, la fel ca înotătoarele la pești sau ca o gheară la păsări. Pentru a testa o idee nu este important dacă este adevărată, a spus Dewey, ci doar dacă funcționează—sau dacă ne ajută sau nu să ne adaptăm la circumstanțele noastre.

Filozofia evoluționistă a lui Dewey a dus la un relativism profund, prezent în școlile noastre de astăzi. Valorile moderne ale învățăturii le spun copiilor că pot alege orice valori care sunt de folos pentru ei.

Deci, vedeți, evoluția nu este doar o teorie care încearcă să explice cum i-au crescut peștelui picioarele și cum păsările și-au dezvoltat penele. Ea afectează fiecare subiect. Ea servește ca o justificare științifică pentru o filozofie care tratează ființele umane că fiind doar organisme în evoluție.

În calitate de părinți și profesori creștini, trebuie să începem să ne învățăm copiii noștri cum să răspundă evoluției dintr-un punct de vedere științific—cum să vorbim despre genetică și fosile.

Dar nu ne putem opri aici. De asemenea, trebuie să-i învățăm pe copiii noștri că evoluția este o viziune asupra lumii. Trebuie să le arătăm defectele din această perspectivă totală asupra lumii—și să dezvoltăm o viziune asupra lumii din punct de vedere creștin care să-i ia locul.

(Copyright 1993. Prison Fellowship, Reprinted with permission from BreakPoint)