Explore
Also Available in:

Raport de sânge dinozaur senzațional!

de 
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Globule roșii reale din oase fosilizate de la un Tyrannosaurus rex? Cu urme de hemoglobină (care face sângele roșu și transportă oxigen)? Pare absurd—pentru cei care cred că aceste rămășițe de dinozaur au cel puțin 65 de milioane de ani.

Desigur, nu este surprinzător pentru cei care cred ce scrie în cartea Facerii, caz în care rămășițele de dinozaur au cel mult câteva mii de ani.

Într-un articol recent,1 oamenii de știință de la Universitatea de Stat din Montana, care se pare că se chinuie să-și tină în frâu emoția evidentă a acestei descoperiri prin precauția profesională, aduc la iveală dovezi care par să sugereze cu tărie că au fost găsite urme de sânge real dintr-un T. rex.

M. H. Schweitzer200532421
Aceste fotografii sunt ale unei descoperiri ulterioare (2005) a lui Schweitzer, care a produs țesut moale, pentru a consolida identificarea celulelor roșii din sânge—vedeți Still soft and stretchy.
Stânga: Structurile flexibile de ramificare din osul de dinozaur T. rex au fost identificate în mod justificabil drept „vase de sânge”. Țesuturile moi, precum vasele de sânge, nu ar trebui să fie acolo dacă oasele ar avea 65 de milioane de ani.
Dreapta: Aceste structuri microscopice au putut fi extrase din unele dintre vasele de sânge și se poate vedea că „arată ca niște celule” așa cum au spus cercetătorii. Deci, încă o dată, există posibilitatea ca Dr. Schweitzer să pună aceeași întrebare: „Cum ar putea rezista aceste celule 65 de milioane de ani?”

Povestea începe cu un schelet T. rex, frumos conservat, descoperit în Statele Unite, în 1990. Când oasele au fost aduse în laboratorul Universității de Stat din Montana, s-a observat că „unele părți adânci din osul lung al piciorului nu au fost complet fosilizate”. Găsirea osului de dinozaur nefosilizat indică deja vârsta fragedă a fosilei.

Permiteți-i doamnei Mary Schweitzer, omul de știință cel mai implicat în această descoperire, să reia povestea când colegii ei priveau cu rândul printr-un microscop la o secțiune subțire a acestui os al lui T. rex, conținând și canale ale vaselor de sânge.

„Laboratorul era plin de murmure de uimire, căci mă concentrasem pe ceva din interiorul vaselor pe care nimeni dintre noi nu le-a mai observat până acum: obiecte rotunde minuscule, roșii translucide, cu centre întunecate. Apoi, un coleg s-a uitat la ei și a strigat: ‚Aveți globule roșii. Aveți globule roșii!’”2

Schweitzer a prezentat șefului ei, celebrul paleontolog Jack Horner „Dinozaurul”, îndoielile sale despre cum ar putea fi acestea celule sanguine. Horner a sugerat să încerce să demonstreze că nu sunt globule roșii, iar ea spune: „Până acum, nu am reușit.”

Căutarea ADN-ului de dinozaur într-un astfel de eșantion a fost, în mod evident, tentantă. Cu toate acestea, fragmente de ADN pot fi găsite aproape peste tot – de la ciuperci, bacterii, amprente umane – și astfel este greu să fii sigur că este ADN-ul specimenului. Echipa din Montana a găsit, împreună cu ADN-ul din ciuperci, insecte și bacterii, secvențe de ADN neidentificabile, dar nu a putut spune că acestea nu ar fi putut fi secvențe din organismele actuale. Totuși, aceeași problemă nu exista și pentru hemoglobină, proteina care face sângele roșu și transportă oxigen, așa că au căutat această substanță în osul fosilizat.

Mai multe despre osul de dinozaur proaspăt …

Este greu de crezut afirmația că osul ar putea rămâne intact timp de milioane de ani fără a fi fosilizat (mineralizat). Nu este prima descoperire a celulelor roșii în sânge într-o secțiune nefosilizată a unui os de dinozaur.

Biologul Dr Margaret Helder a atenționat cititorii revistei Creation încă din 1992 cu privire la descoperirile documentate referitoare la osul de dinozaur „proaspăt” și nefosilizat.3

Dovezile că hemoglobina a supraviețuit într-adevăr în acest os de dinozaur (care pune serios la îndoială ideea de „milioane de ani”) sunt, până în prezent, după cum urmează:

  • Țesutul era colorat maro roșiatic, culoarea hemoglobinei, așa cum a fost și lichidul extras din țesutul dinozaurului.
  • Hemoglobina conține structuri hem. Semnături chimice specifice hemurilor au fost găsite în probe atunci când au fost aplicate anumite lungimi de undă ale luminii laser.
  • Deoarece conține fier, hemul reacționează la câmpurile magnetice în mod diferit de alte proteine—extractele din acest specimen au reacționat în același mod ca și compușii hem moderni.
  • Pentru a se asigura că probele nu au fost contaminate cu anumite bacterii care au hemuri (dar niciodată proteina hemoglobină), probele extrase din fosila de dinozaur au fost injectate timp de câteva săptămâni în șobolani. Dacă ar fi existat chiar și o cantitate minusculă de hemoglobină în eșantionul T. Rex, sistemul imunitar al șobolanilor ar fi trebuit să creeze anticorpi detectabili împotriva acestui compus. Aceasta este exact ceea ce s-a întâmplat în experimentele controlate cu atenție.

Prezența hemoglobinei și a formelor recunoscute ale globulelor roșii în osul dinozaurului nefosilizat reprezintă o mărturie puternică împotriva întregii idei a dinozaurilor care trăiau cu milioane de ani în urmă. Aceasta susține mărturia Bibliei despre o creație recentă.

Referințe și note

  1. M. Schweitzer și I. Staedter, The real Jurassic Park, Earth, p. 55–57, Iunie 1997. Înapoi la text.
  2. Celulele sanguine ale lui T. Rex au fost, de fapt, observate pentru prima dată de un patolog profesionist, interesat în mod normal să privească o bucată de os „veche” la microscop. Înapoi la text.
  3. Creation 14(3):16. The secular sources were Geological Society of America Proceedings abstract 17:548, de asemenea K. Davies în Journal of Paleontology 61(1):198–200. Înapoi la text.