Fosile într-o zi?
Paleontologii (experții în fosile) cred că timpul—o mare parte din el—este un ingredient esențial pentru crearea fosilelor. Dar o lucrare a trei oameni de știință din jurnalul online Paleontology arată faptul că ei ar fi putut foarte bine să fi creat fosile într-o singură zi.
Un rezumat al lucrării lor este intitulat: „Cercetătorii au descoperit cum să creeze fosile adecvate—într-o zi”. Se spune că „au găsit o modalitate—comprimând acest proces incredibil de lung într-o zi”.
Tafonomia este un domeniu al paleontologiei care studiază procesele chimice și fizice de degradare și fosilizare. Astfel de oameni de știință au recunoscut de mult timp că presiunea și căldura sunt ingrediente deosebit de necesare pentru formarea fosilelor. Desigur, există multă presiune asupra sedimentelor adânci și, pe lângă încălzirea asociată cu aceasta, există și multe fluxuri de lavă de-a lungul registrului fosil.
Pentru a imita experimental procesul de fosilizare, tafonomii au întreprins ceea ce ei numesc experimente de maturare. Acestea implică adesea plasarea unui specimen organic (să zicem o frunză sau o pană) într-o capsulă mică sigilată și apoi încălzirea și presurizarea conținutului. Aceste experimente sunt menite să accelereze rata degradării chimice și să scurteze timpul de formare a fosilelor.
În lucrarea din Palaeontology, cercetătorii au remarcat că experimentele tradiționale de maturare se confruntă cu provocări. Una dintre cele mai semnificative este aceea că moleculele labile (substanțe relativ instabile care sunt ușor schimbate sau descompuse) și moleculele volatile (cele care se evaporă ușor) ar trebui să se piardă în timpul maturării, dar sunt în schimb prinse în capsulă. Ca rezultat, un specimen organic poate deveni mai mult un moale și spongios, ca o fosilă.
Așa că acești trei oameni de știință s-au hotărât asupra a ceea ce au numit o abordare „nouă”. Mai întâi au îngropat specimenele organice în argilă ușor de compactat și apoi au aplicat presiune pentru a face o „tabletă” de lut cu specimenul înăuntru. Apoi, aceste tablete au fost plasate în interiorul capsulelor.
Scopul a fost de a explora mai îndeaproape ce este stabil și ce este mobil—ce este prins în specimenul compactat și ce scapă în sediment. Ei au numit aceasta „comprimare inițială a sedimentului, urmată de maturare [temperatură și presiune].”1
Rezultatele au fost fascinante. Potrivit articolului Science Alert, penele de păsări, frunzele, rășina și alte substanțe au fost „spectaculos de bine conservate”. Acesta îl citează pe autorul principal Saitta spunând:
Am fost absolut încântați. … Arătau ca niște fosile adevărate—erau pelicule întunecate de piele și solzi, oasele s-au maronit. Chiar și la vedere păreau corecte.2
Lucrarea din Palaeontology argumentează:
În această procedură, sedimentul poros permite produșilor de degradare în urma maturării să scape în sediment și camera de maturare, în timp ce componentele imobile sunt conținute, mimând mai îndeaproape condițiile naturale ale fosilizării.1
Pur și simplu, „moleculele instabile… se scurg în sediment, în loc să transforme întreaga fosilă în ceva moale.”1
Lucrarea lor continuă să exploreze utilitatea acestei abordări și implicațiile ei în explicarea numeroaselor fosile conservate în mod excepțional din registrul geologic (originea lor este un subiect de mare dezbatere în rândul experților).
Asemenea aspecte merită cu siguranță explorate în continuare. Dar la fel de important este faptul că cercetările întreprinse evidențiază importanța sedimentelor în formarea fosilelor.
Îngroparea rapidă a fost necesară
În primul rând, oamenii de știință confirmă că sedimentele joacă un rol important în îndepărtarea moleculelor instabile și volatile care altfel ar preveni fosilizarea.
În al doilea rând, rezultatele lor evidențiază necesitatea de a studia mai amănunțit sedimentul—care sunt originile sale, cât de abundent este sedimentul, mișcarea și depunerea sedimentului—deoarece sedimentele depuse rapid sunt necesare pentru a induce presiunea necesară.3
După multe decenii de măsurare a încărcăturilor de sedimente și a ratelor de sedimentare de pe tot globul (parte din domeniul meu profesional de interes), constatăm că în toate mediile climatice acestea sunt remarcabil de scăzute. Depozitele instantanee de la inundarea râurilor au, de obicei, doar milimetri sau centimetri adâncime, nu metrii sau zecii de metri necesari pentru a induce presiunea de care este nevoie pentru a accelera degradarea chimică.
Pe scurt, procesele actuale de suprafață de eroziune și depunere a sedimentelor nu pot explica miliardele de fosile găsite la nivel global. Era nevoie de o inundație de o magnitudine fără precedent, capabilă să furnizeze cantități mari de sedimente într-o perioadă scurtă de timp.4
Aceste rezultate experimentale recente susțin descrierea Potopului global din vremea lui Noe, din Facerea 6–8. Acesta ar fi asigurat o îngropare rapidă fără precedent în sedimente adânci, care a fost capabilă să elimine moleculele instabile și volatile și să asigure presiunea necesară pentru conservarea extinsă a fosilelor organice—fără milioane de ani.
Referințe și note
- Saitta, E.T. și alți 2, Sediment-encased maturation: A novel method for simulating diagenesis in organic fossil preservation, Palaeontology 62(1):135–150, Ian 2019; inițial publicat online pe 25 Iul 2018. Înapoi la text.
- Starr, M., Researchers have discovered how to make proper fossils—in a day; sciencealert.com, 27 Iul 2018. Înapoi la text.
- Îngroparea rapidă a fost de mult observată în publicațiile CMI; de ex., Wieland, C. Fast fossils: Billions of well-preserved fossil fish clash with popular belief, Creation 19(4):24–25,1997. Înapoi la text.
- Oard, M.J. The case for Flood deposition of the Green River Formation, J. Creation 20(1):50–54, 2006. Înapoi la text.
Readers’ comments
Comments are automatically closed 14 days after publication.