Evoluţionismul şi răul social

de Carl Wieland

Există creaţionişti care pretind că evoluţionismul dă naştere la comportamente imorale, la holocausturi? Păcatul este responsabil pentru aceste lucruri, dar, bineînţeles, nu în mod direct. Gândirea evoluţionistă, permiţând un anume gen de cultură, va duce inevitabil, printr-o formă sau alta, la o amplificare a efectelor păcatului; de exemplu, prin pierderea unor restricţii culturale, pierdere generată de un simţ comun ce aderă la o anume bază de moralitate. Dacă toţi am fi devotaţi acestui Dumnezeu biblic care a făcut (şi prin urmare deţine) toată lumea, atunci ar fi normal să vorbim de valori morale absolute, cum ar fi regulile nestrămutate ale unui Dumnezeu ce nu se schimbă niciodată.

Într-o viziune generală şi solidă a evoluţionismului, nu pot exista astfel de legi eterne şi absolute - există doar acele legi eficiente pentru societate şi individ. Şi nu există nici un fel de distincţie de rasă între oameni şi animale, sau între oameni şi iarbă sau chiar roci. Astfel, se spune că Stalin a afirmat că uciderea a câtorva milioane de oameni este la fel ca tăierea ierbii. Gândind totul la rece, această viziune se aseamană foarte bine cu cea materialistă (totul este materie, noi nu suntem decât nişte grupări mai evoluate de atomi).

Însă toate acestea nu exclud posibilitatea unui comportament moral al evoluţioniştilor sau adoptarea unui comportament imoral de către creştini. Dar pentru că imoralitatea este, în mod logic, în acord cu evoluţionismul şi incompatibilă cu creştinismul biblic, o viziune evoluţionistă oferă un teren mult mai bogat pentru expunerea unor păcate care de care mai diverse prin natura lor. Astfel, faimosul evoluţionist Stephen Jay Gould ar fi putut să scrie că, de exemplu, păcatul rasismului, crescut în importanţă datorită lucrării lui Darwin, ar fi folosit ca justificare. Darwiniştii antirasişti (printre care şi Gould) susţin cu tărie şi indignare că mulţi au folosit greşit scrierile lui Darwin. Dar în mod cert, această aşa-zisă greşeală este compatibilă cu premisele lui Darwin.

Gould, în ciuda materialismului său evoluţionist, este şi el un om creat după chipul lui Dumnezeu, cu o conştiinţă dăruită de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un om crescut într-o cultură fondată pe moralitatea iudeo-creştină. El ar fi condamnat acţiunile lui Hitler ca fiind imorale (el fiind evreu, probabil a simţit mai puternic alături de evrei), dar cu toate acestea, materialismul său nu putea găsi nici o motivare raţională pentru toate acestea. Hitler ar putea să răspundă: „Pe ce bază fac toate acestea? Eu fac doar ceea ce e mai bine pentru ca lupta evoluţiei dintre rasa ta şi a mea să fie în acord cu concepţiile mele despre evoluţionism.” Pe când, un creştin devotat Bibliei, care face asemenea fapte, este în mod clar incompatibil cu credinţa pe care el o pretinde.

Goering chiar a zis în timpul proceselor de la Nuremburg că naziştii nu au făcut nimic rău, dacă luăm în considerare legile după care ei trăiau şi, ca urmare, s-au aflat în proces numai pentru că au fost învinşi. Ripostând împotriva acestui fapt, procurorul Jackson a invocat „legea universală”. Dar această lege are semnificaţie numai dacă există şi un Creator, un Dătător de Legi!

Astfel, dat fiind existenţa unui mare grup de oameni ce împărtăşesc o viziune darwiniană asupra lumii, toţi vor vedea existenţa plenară a comportamentelor imorale sau a atrocităţilor. Secolul 20 al lui Stalin, Hitler, Mao şi Pol Pot a evidenţiat acest lucru cât se poate de clar. E adevărat, au existat foarte multe atrocităţi şi războaie groaznice în numele „religiei” chiar şi cu mult timp înainte. Dar mult mai mulţi oameni au fost ucişi (majoritatea chiar de către guvernele lor) în numele evoluţionismului - născător de ideologii, decât în toate aceste războaie înregistrate de istorie, fie religioase sau de altă natură.