Explore
Also Available in:

Hibernarea, migratia si Arca lui Noe

Un raport despre un mic animal marsupial care hiberneaza timp de un an aduce in discutie un subiect demn de examinat.

Wikipedia Cercartetus nanus
Cercartetus nanus

de Carl Wieland

Un subiect de stiri recent [Noiembrie 2007] a dat nastere unui val de interes printre creationisti. Acest subiect se baza pe un articol din revista germana Naturwissenschaften (Stiinte naturale), care vorbea despre un animal marsupial care poate hiberna mai mult de un an.1 Cativa oameni ne-au scris ca sa ne spuna despre articol. Ei vroiau probabil ca noi sa folosim acest lucru ca si dovada ca “acest animal ar fi putut hiberna in timpul anului cu potopul din vremea lui Noe.”

Merita sa exploram cum acest lucru adauga sau nu ceva la argumentele apologetice2 despre fezabilitatea relatarii despre potop. Dar in primul rand, ceva mai multe detalii despre aceasta stire.

Descoperirea

Animalul cu pricina era Posumul pigmeu, Cercarterus nanus, un animal marsupial. Acesta este un “hibernator oportunist non-sezonier”. In circumstante normale, el este capabil sa puna pe el rezerve substantiale de grasimi care ii permit sa intre intr-o amorteala prelunga. Au fost realizate cercetari in acest caz pentru a vedea daca Posumul pigmeu, oferindu-i-se conditiile potrivite, va putea sa isi prelungeasca hibernarea mult dupa trecerea iernii, traind doar din grasimile corpului sau.

Rezultatele au fost impresionante—hibernarea prelungita a durat in medie 310 zile la mai multe creaturi, una atingand chiar 367 zile de hibernare.

Care poate fi legatura cu relatarea despre Potop

La prima vedere, pare intrucatva evidenta legatura. Noe a fost pus in situatia sa transporte mii de animale timp de un an, iar lucrurile ar fi fost mult mai simple daca animalele intrau intr-un fel de somn prelungit pentru mare parte din calatorie.

Printre altele, acest lucru ar fi redus semnificativ cantitatea necesara de apa si hrana. De exemplu, in cazul Posumului pigmeu mentionat mai sus, energia medie cheltuita in timpul hibernarii s-a redus la aproximativ 2,5% din cea cheltuita in mod normal. Acest lucru, la randul sau, duce de asemenea la scaderea considerabila a cantitatii de deseuri.

Pe de alta parte, ne putem imagina frica si nelinistea existenta intre toate acele animale, tinute luni de zile in incaperi intunecate in timp ce ambarcatiunea era supusa feluritor forte externe care o leganau, in ciuda stabilitatii mari data de proportiile ei. Sa nu mai vorbim de sunetul ploii care a cazut zile in sir – si probabil si zgomotul vantului, al valurilor si al tunetelor.

Nu e de mirare atunci ca, in ceea ce priveste clasica poveste a Potopului din Geneza, autori creationisti au sugerat ca este posibil ca animalele sa fi intrat intr-o stare de hibernare prelungita. Aceasta sugestie este perfect rationala, dar nu posibilitatea este pusa sub semnul intrebarii aici. Dar a lua unele trasaturi de hibernare din zilele noastre ca si dovada care sa sustina relatarea despre Potop nu este atat de simplu si corect cum pare la o prima si scurta privire.

Observati ca si fara hibernare de orice fel, calatoria Arcai inca “functioneaza”, in ciuda faptului ca se ridica atatea probleme legate de locuitorii ei. Acest lucru este intarit de figurile detaliate si de argumentele riguroase din lucrarea clasica a lui Woodmorappe, Arca lui Noe: un studiu al fezabilitatii. Pe scurt, aducerea in discutie a problemei hibernarii in scop apologetic este mai mult un detaliu folositor decat un lucru de neaparata trebuinta.

Reducand nevoia unor minuni

Prezentarea unor lucruri ca si hibernarea in zilele noastre, de fapt toate studiile despre “fezabilitatea Arcai”, incearca de fapt sa minimalizeze nevoia de supranatural, cautand explicatii naturale ca sa nu mai fie nevoie de minuni. Faptul ca se incearca sa se evite inmultirea numarului de minuni necesare intr-un mod arbitrar este un obiectiv usor de inteles.

Wikipedia

Dar nu trebuie sa confundam acest lucru cu inchinarea la naturalism si teologie liberala care ne duce la negarea minunilor din Scriptura. Descrierea Potopului in Geneza intareste ceea ce Henry Morris a numit “economia minunilor” intalnite in Biblie in general. Dumnezeu ar fi putut foarte usor, de exemplu, sa ridice toate animalele impreuna cu familia lui Noe deasupra norilor in timpul acelui potop de un an. Dar El a ales sa foloseasca legile naturale cum ar fi principiul plutirii de care se foloseste o barca plutitoare. Chiar si asa, El ar fi putut pune la dispozitie o Arca a salvarii gata construita, dar in schimb El a ales sa dea instructiuni detaliate cu privire la construirea ei laborioasa, care a durat probabil si mult timp.

Absenta unor minuni capricioase, in stilul “abracadabra”, in Biblie (scrierile apocrife contin o multime de astfel de minuni) este mai degraba inca un semn distinctiv al autenticitatii ei. Asta face cu atat mai mult ca minunile rare, care au loc cu un scop, cum ar fi invierea lui Lazar din morti, sau hranirea celor 5.000, sa fie remarcate. Intr-o oarecare masura ne simtim mai confortabil atunci cand avem o explicatie “naturalista” pentru problema fezabilitatii Arcai, asa cum este cartea lui Woodmorappe. Daca trebuie sa acceptam fara dovezi minuni dupa minuni, mai ales pe cele pe care Biblia nu le mentioneaza, ar parea ciudat si ar face practic relatarile din Biblie mai putin credibile pentru cei sceptici.

In mod sigur daca animalele ar fi dormitat aceasta ar fi facut calatoria mai putin problematica. Ceea ce se aduce in discutie aici este apelul la existenta unui “instinct natural”, ca parte a efortului de a minimaliza supranaturalul.

Migratia—o paralela la hibernare

Apologetii creationisti, care au de-a face cu problema animalelor care au calatorit pe Arca lui Noe, au cautat in mod similar explicatii naturaliste acolo unde este posibil. Ei au indicat de multe ori spre “instinctul de migratie la diferite animale”, si/sau instinctul lor de a se refugia intr-un loc sigur daca le ameninta un pericol. Dar si aici, ca si in cazul hibernarii, apelul la instinctele existente este dubios. Dupa cum vom vedea, aceste explicatii pur si simplu nu pot evita nevoia de minuni—de fapt chiar in doze substantiale.

In primul rand, instinctele de migratie de astazi nu sunt nici pe departe universal intalnite la toate animalele. Asadar, chiar daca Dumnezeu ar fi folosit cumva instinctul existent la anumite specii, acest lucru lasa afara totusi majoritatea coplesitoare a acelor care trebuiau sa fie la bordul vasului, ceea ce prezinta putine urme ale instinctului de migratie. Deci, daca a fost nevoie de o actiune supranaturala pentru majoritatea, de ce nu s-ar fi aplicat la intreaga multime? Cat de mult a ajutat atunci argumentul “instinctului” in “explicarea” fenomenului?

In al doilea rand, instinctele existente nu directioneaza animalele spre ambarcatiuni facute de mana omului.

In al treilea rand, chiar daca toate animalele aveau instinct de migratie, si chiar daca toate au fost programate sa migreze spre vasul mare facut de mana omului, de ce doar anumite animale din fiecare specie au facut aceasta calatorie?3 In mod sigur, a fost implicata o minune mareata. Noi vorbim despre faptul ca Noe a luat diferite creaturi la bord, dar nu trebuie trecut cu vederea ca acestea au fost acelea pe care Dumnezeu le-a trimis (Geneza 6:20). Noe nu a trebuit sa strabata lumea cu lasouri si sa puna capcane pentru animale. De fapt, privelistea perechilor de animale care migrau spre Arca trebuie sa fi fost pentru privitori o marturie minunata a faptului ca mana Dumnezeului Creator facator de minuni era la lucru—si cu toate acestea inimile le-au ramas impietrite.

De multe ori argumentul este formulat astfel incat sa reiasa ca se poate ca Dumnezeu sa fi “modificat instinctele de migratie” la anumite creaturi. OK, El ar fi putut sa faca asta, dar nu ni se spune asta. Dar este clar din discutiile anterioare ca in orice caz multe animale ar fi trebuit sa aibe asemenea instincte special create in acel moment. Iar acelea care le aveau deja trebuiau reprogramate la scara mare—si doar la acelea alese pentru aceasta calatorie. Gradul de specificatie supranaturala este asa de extins incat aducand in discutie argumentul in acest fel, la o prima analiza, nu este de prea mare folos. De ce sa nu acceptam ca Dumnezeu a poruncit direct si supranatural animalelor pe care le vroia in calatorie (si la bord) in Arca sa faca asta? Pe scurt, scotand in evidenta niste instincte de migratie pentru a incerca sa facem relatarea mai fezabila nu este exact o “lovitura” apologetica. Argumentul acesta nu reuseste sa evite sau sa diminueze intr-un mod tangibil nevoia de supranatural, in ciuda faptului ca probabil face impresie buna.

Inapoi la hibernare

Ii vedem pe creationisti care sustin intr-un mod asemanator ca Dumnezeu “ar fi putut folosi sau modifica instinctele de hibernare existente”. Dar si aici, de asemenea, nu putem scapa de realitatea faptului ca pentru a pune toate animalele “la somn” pentru tot anul cat a durat potopul acest lucru presupunea implicarea unei doze substantiale de supranatural. Multe mamifere hiberneaza intr-adevar in fiecare an, de cele mai multe ori cate 6 luni o data. (Chiar si hibernarea pentru jumatate din durata calatoriei ar fi ajutat, desigur.) Dar multe animale nu hiberneaza deloc. Asadar de ce ar fi hibernat cele de pe Arca, si de chiar in acel moment? Aici, de asemenea, este aproape redundant sa vorbim despre “modificarea instinctelor existente”, din moment ce pentru Dumnezeu ar fi fost probabil la fel de mult de lucru sa puna animalele direct intr-o stare de amortire.

Apoi, bineinteles, se mai pune problema daca, fiind puse la somn de Dumnezeu, majoritatea animalelor aveau rezerve suficiente de grasimi care sa le ajunga pentru un an fara alt ajutor supranatural. Probabil de aceea observatiile in ceea ce priveste posumul pigmeu au starnit atat de mult interes. Daca unele animale pot fi facute sa hiberneze pana la un an sau mai mult, fara sa li se termine “combustibilul corporal”, atunci acest lucru poate fi adevarat pentru toate animalele? Dar posumul pigmeu este programat deja sa hiberneze, iar mai important in acest context, el este construit cu capacitatea de a se “ingrasa” corespunzator in asteptarea perioadelor lungi pe care le va petrece fara apa si hrana. Probabil, acele creaturi care nu hiberneaza ar fi avut nevoie, inca o data, de interventii speciale pentru “a se ingrasa” in asa masura incat sa faca fata unei calatorii de un an.

Aici, asadar, se poate ridica intrebarea: “De ce nu mergem direct la ceea ce e evident? Dumnezeu a facut acest lucru intr-un mod supranatural.” Nu vorbim despre un “zeu” batran aici, ci despre Dumnezeul Genezei, care a creat in primul rand un univers complex (inclusiv toate instinctele de migratie si hibernare) in sase zile de rotatie ale pamantului. Desi felul in care opereaza astazi Dumnezeu in lume este prin ceea ce stiinta moderna descrie ca fiind legi fizice, El cu siguranta nu este constrans de ele. El a descris cazuri in Biblie in care El a suprascris (sau mai bine zis, a adaugat) legile fizice, pentru a implini scopuri speciale la momente speciale din istorie. Iar potopul cu siguranta a fost un moment special incredibil.

Miro Schaap© Unele animale au abilitati extraordinare si instincte de migratie. Dar cat de mult ne ajuta aceasta sa aparam relatarea despre potop?
Unele animale au abilitati extraordinare si instincte de migratie. Dar cat de mult ne ajuta aceasta sa aparam relatarea despre potop?

Rezumat si concluzii

Pentru potop, aproape prin definitie, era nevoie de o mixtura de activitati naturale si supranaturale—atat pentru motivele dezlantuirii lui cat si pentru supravietuirea echipajului de pe Arca. In tendinta de a cauta oriunde se poate explicatii “naturale”, se poate trece usor cu vederea peste faptul ca majoritatea animalelor nici nu s-ar fi indreptat in mod normal si natural spre Arca, dar sa se mai si imbarce pe ea, sau sa se fi “culcat” direct, odata ajunse acolo, fara sa mai tinem seama ca ele ar fi trebuit inainte sa acumuleze destule grasimi pentru toata sau pentru mare parte din calatorie. Sa sustinem ca Dumnezeu a “modificat” anumite instincte (fie ele de migratie sau de hibernare) ar insemna sa trecem cu vederea faptul ca nu toate animalele au aceste instincte. Iar pentru acelea care aveau aceste instincte, gradul de specificitate si complexitate implicat in “reprogramarea” necesara ar parea sa faca aproape inutila existenta oricarui instinct anterior.

De aceea apelarea la instinctele existente nu reuseste sa ne ofere o explicatie plauzibila. Daca se face apel la acestea intr-un fel care da impresia ca aceste mecanisme pot fi incorporate convenabil intr-o tendinta “naturalista”, se risca folosirea ei in mare parte ca si cosmetizare retorica.

Trebuie sa ne amintim ca la creaturile din ziua de azi instinctele exista ca si rezultat al programarii supranaturale din timpul saptamanii de creatie. Asadar, in ciuda tuturor notificarilor din acest articol, ar parea totusi rezonabil sa indicam aceste instincte prezente azi intr-o discutie despre problema potopului. Trebuie sa luam in considerare, totusi, ca se face doar o analogie cu ce a fost necesar in timpul Potopului, mai degraba decat sa dea impresia ca se ofera o “solutie acoperitoare” de tip naturalist.

Articole conexe

Referinte

  1. Fritz Geiser, “Hibernare timp de un an la un mamifer marsupial”, Naturwissenschaften 94(11):941–944 Noiembrie 2007. Înapoi
  2. Folosit cu sensul de aparator al credintei (in mod specific caracterul demn de incredere al Bibliei) din grecescul απολογία (apologia). Înapoi
  3. Probabil nu multi ar accepta ca toate animalele de pe pamant au fost trimise la Noe ca sa fie alese de el; din relatarea din Geneza cea mai rationala implicatie pana acum este aceea ca acele animale care trebuiau sa fie pe Arca au fost obligate sa se indrepte spre ambarcatiune. Înapoi

Helpful Resources