Explore
New documentary: Dismantled: A Scientific Deconstruction of the Theory of Evolution
The online premiere has ended, but you can order the DVD or Blu-ray here.
Also Available in:
This article is from
Creation 18(4):46–49, September 1996

Browse our latest digital issue Subscribe
Editor’s note: As Creation magazine has been continuously published since 1978, we are publishing some of the articles from the archives for historical interest, such as this. For teaching and sharing purposes, readers are advised to supplement these historic articles with more up-to-date ones suggested in the Related Articles below.

Naming animalele: toate într-o zi de muncă pentru Adam

Ar Adam au numit toate animalele într-o zi?

by

Photo stock.xchng Elephant

Genesa 1.24-27 spune ca Dumnezeu a creat animalele pamantului si pe primul om si pe prima femeie in a sasea zi a creatiei. Genesa 2.18-23 ne spune ca Adam a dat nume animalelor inainte ca Eva sa fie creata. Dar cum a putut Adam sa dea nume animalelor intr-o singura zi?

Factorul timp

Ziua a sasea a saptamanii Creatiei a inceput cu o seara (Genesa 1.31), constand din 12 ore de intuneric, urmate de alte aproximativ 12 ore de lumina. Nu a existat niciun motiv care sa-L fi impiedicat pe Dumnezeu sa creeze animalele pamantului si chiar si pe Adam in timpul perioadei de intuneric din ziua a sasea, astfel incat atunci cand au mijit zorile toate creaturile sa fie prezente!

Daca, totusi, Dumnezeu a folosit partea din zi cu lumina, nu exista nici un motiv pentru a presupune ca actul Sau creativ atunci cand a facut animalele si pe Adam a durat mai mult de un moment, timp in care El a spus ca acestea sa fie facute.1 Deci in oricare situatie nu ar fi fost nevoie sa treaca timp de la rasaritul soarelui in ziua a sasea si intrarea in existenta a animalelor si a lui Adam.

Asadar Adam a avut la dispozitie mare parte din timpul zilei cu lumina din cea de-a sasea zi a creatiei ca sa-si duca la indeplinire sarcina. Trebuie sa observam ca aceasta responsabilitate nu presupunea si cautarea animalelor deoarece Genesa 2.19 ne spune ca Dumnezeu „le-a adus la om, ca să vadă cum are să le denumească”. Foarte probabil aceasta a fost un fel de procesiune destul de ordonata.

Dand nume animalelor

Urmatoarele puncte trebuie sa fie notate:

1. Genesa capitolul 1 ne spune ca animalele au fost create dupa soiul lor, si nu dupa specie – expresia „dupa soiul lor” apare de 10 ori in acest capitol (facand referire atat la plante cat si la animale). Nu este foarte clar carui termen din sistemul de clasificare Linnaean ii corepunde exact termenul „soi” (in ebraica min), dar se pare ca in unele cazuri termenul min corespunde termenului actual „specie”, iar in alte cazuri termenului „gen”, iar alteori termenului „familie”. Acest lucru indica limitele de variatie. Ceea ce se stie sigur este faptul ca din punct de vedere numeric existau pe vremea lui Adam mai putine tipuri de animale decat speciile pe care le stim in ziua de azi.

De exemplu, se prea poate ca in acea vreme sa nu fi existat caini domestici, coioti si lupi, ci doar un fel de caine stravechi care purtau informatia genetica care a facut posibila aparitia tuturor acestor animale in urma presiunilor facute de selectia naturala.

Photo stock.xchng Elephant

Aceasta nu este totusi evolutie deoarece nu se adauga informatie noua. In acelasi fel, populatia de caini corciti care exista in urma cu cateva sute de ani a putut da nastere (in urma selectiei realizate de om) unor rase variate de caini – acest lucru fiind posibil datorita faptului ca informatia exista in aceasta populatie, mult mai mult decat exista astazi in rasele de caini specializate, epuizate genetic. Tocmai de aceea nu poti porni de la o populatie de chihuahua si sa te astepti ca prin reproducere/ selectie sa obti rasa de caine Marele Danez.

2. In zilele noastre noi impartim animalele in cele pe care le denumim domestice (majoritatea ierbivore) si cele pe care le denumim salbatice (si ierbivore si carnivore), dar aceasta distinctie nu se aplica inainte ca Adam sa pacatuiasca.

Genesa 1.30 spune: „Iar tuturor fiarelor pământulu…le-am dat ca hrană toată iarba verde”, iar in Genesa 1.31 citim: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.” De aici tragem concluzia ca inainte de Cadere animalele nu se omorau una pe cealalta pentru a se hrani si de asemenea nu aveau nici un motiv sa se teama de om.

Aceasta inseamna ca putem spune ca toate animalele erau domestice la momentul la care Adam le-a dat nume. De asemenea acest lucru inseamna ca ele nu se mancau una pe cealalta in timp ce luau parte la procesiunea de denumire a lor!

Animalele pe care le-a denumit Adam sunt descrise foarte precis in Genesa 2.20. Acestea au fost „vitele”, „pasarile cerului” si „fiarele campului”. Aceasta clasificare nu are nici o legatura cu sistemul arbitrar din ziua de azi al taxonomiei realizate de om (amfibieni, reptile, pasari, mamifere, insecte) ci este un sistem mult mai natural bazat pe relatia dintre animale si interesele omului pe care le deserveau.

Daca am compara aceasta lista cu animalele denumite de Adam cu lista fiintelor create din Genesa 1.20-25 – pasari si vietuitoarele apelor (create in ziua a cincea), fiarele pamantului, vite, taratoare – vedem ca exista cateva diferente semnificative intre acestea.2 Lui Adam nu i s-a cerut sa denumeasca nici o vietuitoare care traia in apa si nici o taratoare. Iar din moment ce fiarele campului nu sunt mentionate in mod specific in lista creatiei, putem sa le privim ca fiind o subdiviziune a fiarelor pamantului. Aceasta inseamna ca lui Adam i s-a cerut sa denumeasca doar unele animale din populatia totala de pe pamant in acea singura zi.

Nu exista nici o sugestie ca procesul de denumire al animalelor urma sa fie foarte amanuntit. De aici rezulta ca sarcina lui Adam nu era aceea de a furniza o taxonomie stiintifica ci de a stabili un set de nume generale pentru o selectie de animale in folosul fiintelor umane care aveau sa urmeze dupa el.

Care au fost animalele carora li s-a dat nume?

1. Vitele (ebraica: behemah)

Termenul ebraic folosit aici se refera de obicei la animale care se preteaza la domesticire – de regula ceea ce noi numim azi „fauna domestica”. Desi la acea vreme nici una dintre creaturi nu era salbatica in sensul modern al cuvantului, nu toate animalele erau la fel de potrivite sa fie folosite de om.

Este interesant de observat ca cele mai multe dintre rasele diferite de vite, asa cum le stim noi in ziua de azi, au un singur stramos, si anume bourul, care la randul lui descinde probabil din aceeasi fiinta creata ca si bivolul si bizonul.3

In acealsi fel, toate rasele de caini pe care le cunoastem in ziua de azi se trag dintr-un caine/ lup primordial. Consideratii similare se pot aplica de asemenea si in cazul multor altor specii de animale de care ne folosim in ziua de azi, cum sunt de exemplu caii.

Toate acestea oferă un total de maxim cateva zeci de tipuri de „behemah” pe care Adam trebuia sa le denumeasca.

2. Pasarile cerului

Biblia mentioneaza aproximativ 50 de pasari diferite, in timp ce ornitologii moderni divid clasa pasarilor in aproximativ 8600 de specii. Dintre acestea, circa 5100 fac parte din ordinul Passeriformes, divizate in subordine, familii si subfamilii; exista de asemenea alte aproximativ 3500 de specii alocate in toate celelalte ordine de pasari, pe familii. Astfel sunt aproximativ 285 specii in familia porumbeilor, 127 specii in familia cucului, 18 specii in familia pinguinilor s.a.m.d..4 Se ridica asadar intrebarea: cate pasari a trebuit sa denumeasca Adam?

Este foarte folositor sa vedem ce spune si Encyclopaedia Britannica despre papagali. „Ordinul aviar Psittaciforme [din care fac parte papagalii, papagalii Lori curcubeu, papagalii cacadu] contine peste 300 de specii de pasari tropicale, galagioase, cu un penaj viu colorat, dar care poarta numele generic de papagali.”5

Ceea ce nu stim este daca toti acesti „papagali” pe care ii cunoastem azi descind dintr-un singur papagal creat la inceput, sau daca papagalii din ziua de azi au descins din cateva „tipuri” originale, care au avut asemanari intre ele astfel ca astazi le grupam pe toate sub numele de „papagal”.

Daca prima varianta este adevarata, atunci in loc de 300 de specii de papagali pe care le cunoastem astazi, Adam ar fi avut doar o singura pasare de denumit. Chiar daca ar fi fost, sa spunem, trei tipuri de papagali la inceput, ar fi fost foarte corect (la fel cum se intampla si in ziua de azi) ca tuturor acestor trei specii sa li se dea numele general de „papagal”. De aceea, doar un exemplar din cele trei tipuri ar fi trebuit sa treaca prin procesiunea de denumire pentru ca numele de „papagal” (indiferent de limba in care vorbea Adam) sa fie dat.

Din acelasi motiv probabil ca Adam a denumit un singur „porumbel”, un „cuc”, un „pinguin” s.a.m.d.

Enciclopedia Colliers contine un total de 163 familii de pasari vii, fosilizate sau disparute.6 Asta inseamna ca daca Adam a denumit un singur reprezentant al unei asemenea familii cu un „nume general”, atunci ar putea sa fi fost mai putin de 200 de pasari care au primit nume.

3. Fiarele campului

Termenul ebraic sadeh, tradus „camp” in cateva versiuni biblice, inseamna o campie plata, deschisa. Termenul „fiarele campului” este mentionat de cateva ori in Vechiul Testament. Dar toate aceste mentiuni sunt facute in starea de dupa Cadere, adica inainte ca pacatul sa intre in lume.

In acest termen sunt incluse animale care locuiau acolo unde nu mai locuia omul (Exod 23.29), „magari salbatici” (Psalmul 104.11), „sacalii si bufnitele” (Isaia 43.20),7 animale care atacau turmele de oi (Ezechiel 34.8) si un soi de animale carnivore (Ezechiel 39.17). Dar din moment ce conditia pacatului nu se aplica atunci cand Adam a denumit animalele, ceea ce putem face este doar sa luam din aceste versete un indiciu cu privire la varietatea de animale implicate.

Este mai potrivit sa ne gandim la sadeh („camp”) ca facand referire la habitat, dar nu intr-atat incat sa ne intrebam „care habitat?” sau „era habitatul respectiv Gradina Edenului?”.

Luand toti acesti factori in considerare, in special problema habitatului, fiarele campului denumite de Adam au fost probabil acele animale care traiesc azi in teren deschis si se aventureaza aproape de asezarile umane. Animalele care nu au fost numite au fost probabil acele animale care traiesc exclusiv in paduri, jungla, munti, mlastini, deserturi, etc.

Pe baza discutiei nostre de mai sus privind pasarile, este clar ca numarul speciilor denumite nu a fost nici pe departe atat de mare ca cel al speciilor din prezent. Foarte probabil Adam a avut de denumit doar un „sarpe” (sau cel mult specii care prezinta cateva diferente anatomice, cum ar fi „pitonul”, „sarpele cu clopotei”, „cobra”). Acest lucru este valabil pentru multe alte tipuri de animale.

Tocmai de aceea este total nepotrivit sa spunem ca Adam a avut de denumit cele 6000 de specii de reptile sau cele 2000 de specii de amfibieni cunoscute azi,8 iar aceasta pe langa faptul ca multe animale, daca nu majoritatea, au fost oricum excluse pe baza habitatului. Astfel, chiar incluzand speciile de animale disparute, s-ar parea mai mult decat generos sa admitem ca numarul animalelor denumite de Adam s-a ridicat la o mie de „fiare ale campului” – in realitate cifrele putand foarte bine sa se ridice la doar cateva sute.

Era in stare Adam sa indeplineasca aceasta sarcina?

Noi invatam limbajul prin asociere, dar Adam, din momentul in care a fost creat, a detinut limbajul. De aceea el (si mai apoi Eva) trebuie sa fi avut deja „programe” construite in bancile lor de memorie, astfel incat atunci cand Dumnezeu a zis „Sa n…rdquo; (Genesa 2.17), ei au stiut exact ce inseamna aceaste. De asemenea se pare ca ei au stiut ce insemna sa mori, desi ei nu vazusera ceva mort pana atunci.

De aceea este rezonabil sa concludem ca la „parada de denumire”, Adam a vorbit o anume limba, folosind unul sau doua cuvinte in locul unei descrieri lungi, la fel cum si in zilele noastre cuvantul „elefant” se refera la „patruped mare, cu urechi mari, cu trompa si fildesi”.

De asemenea mai putem deduce ca Adam nu a trebuit sa cantareasca fiecare decizie. Procesul de denumire al fiecarui tip de animal a putut fi deci foarte rapid si adecvat, fara a lasa loc de confuzie, si aceasta deoarece el avea capacitatea de a-si aminti numele pe care le daduse deja, el detinand o memorie dinainte de Cadere, memorie care era voluminoasa si foarte limpede.9

Deci, in cazul putin probabil in care ar fi fost cateva mii de animale care sa defileze prin fata lui Adam, cat i-ar fi luat acestuia sa le dea nume tuturor?

Sunt 3600 de secunde intr-o ora, asa ca Adam ar fi putut sa isi termine treaba in mai putin de o ora. Daca ar fi denumit animalele mai pe-ndelete si intr-un mod mai contemplativ, iar fi luat cel mult cateva ore (fara a tine cont de „pauzele de cafea”!). cu siguranta o zi placuta de lucru, lasandu-i destul timp lui Dumnezeu sa o creeze pe Eva din coasta lui Adam in dupa-masa aceleiasi zile.

De ce?

Lui Adam i s-a dat stapanire peste animale (Genesa 1.28), iar Dumnezeu ii dadea acum oportunitatea sa isi exercite responsabilitatea intr-un mod care instituia autoritatea si suprematia lui – in vremurile stravechi, denumirea cuiva reprezenta un act de autoritate (cf. Daniel 1.7) si un act de supunere al celui care era denumit.

Acest exercitiu arata de asemenea ca Adam nu era un om-maimuta, si ca a fost menit de Dumnezeu pentru a arata ca Adam nu avea rude printre maimute cu care sa se asocieze sau sa se imperecheze (cf. Genesa 2.20b: „dar pentru om nu s-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca”).

Contrar iluziilor evolutionistilor, primul om nu a fost un umanoid natang, aplecat, care se diferentia de stramosii maimuta prin una sau doua mutatii. Biblia il portretizeaza pe Adam ca fiind total diferit de lumea animala, pentru ca el a fost creat „dupa chipul lui Dumnezeu” (Genesa 1.27).

Aceasta expresie se refera in principal la constienta omului cu privire la Dumnezeu – capacitatea acestuia de a se inchina lui Dumnezeu si de a-L iubi, abilitatea acestuia de a discerne si de a alege intre bine si rau, capacitatea lui de a fi sfant.10

Intr-un sens secundar aceasta expresie se refera la capacitatea omului de a rationa si la capacitatea de a articula gramatical si simbolic un discurs. La Adam, inainte de pacatuire, aceste capacitati se poate sa fi fost mai reduse decat ceea ce stim noi azi.

Dumnezeu in omniscienta Sa stia de aparitia umanismului naturalist in secolului XX. Acest episod din Gradina Eden, evidentiaza pentru aceia care au ochi sa vada, natura nebiblica si falsa a teoriei evolutioniste cu privire la originea omului!

Referinte si note

  1. Vezi R. Grigg, Creation—how did God do it? Creation 13(2):36–38, 1991. Aici se arata ca „rostirea” prin care Dumnezeu a creat lucrurile despre care se vorbeste in Genesa capitolul 1 este echivalentul „vointei” lui Dumnezeu. Înapoi.
  2. Unii sceptici si liberali au invocat critica gresita ca in Genesa 2.19-20 ordinea este cronologica, adica Adam a fost creat inainte de animale, contrar ordinii din Genesa 1.21-26. Totusi Genesa 2 nu este o relatare secundara diferita, iar acest lucru este aratat de omiterea mentionarii crearii soarelui, lunii, stelelor sau marii. In schimb, capitolul 2 ne da mai multe detalii despre anumite aspecte ale creatiei, in special cele care au de-a face cu Adam. De aceea ar fi atat legitim cat si in conformitate cu sensul evreiesc sa traducem Genesa 2,19 astfel: „Acum Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerulu…rdquo;. De fapt, mai mult de o traducere moderna a Bibliei traduce versetul in felul acesta. Nu este nici o contradictie. (Pentru mai multe detalii vezi Genesis contradictions?) Înapoi.
  3. Vezi Carl Wieland, Re-crearea speciei de zimbru disparut, Creation 14(2):25–28, 1992. Înapoi.
  4. „Pasari”, Enciclopedia Britannica 15:1–112, 1992. Înapoi.
  5. Ibid., pp. 68–69. Înapoi.
  6. Enciclopedia Colliers, p. 210, 1994. Înapoi.
  7. Cateva traduceri moderne ale Bibliei interpreteaza termenul „dragoni” (ebraicul tannin) ca si „sacali”. Totusi, este posibil ca termenul „dragoni” (KJV) sa fie un termen mai corect si sa refere, cel putin intr-un caz, la dinozauri. Daca acest lucru este adevarat, numarul de dinozauri denumiti de Adam ar fi fost foarte limitat, ca si in cazul celorlalte animale, in comparatie cu cele cateva ale caror habitat il reprezentau campiile plane deschise. Înapoi.
  8. Cu atat mai mult cu cat astazi se stie ca multi serpi sunt clasificati in conformitate cu prezenta, absenta, sau localizarea diferitelor parti interne. Înapoi.
  9. Mintea umana este capabila de iexercitii de memorie prodigioase, ca de exemplu in cazul jucatorilor de sah care pot juca zeci de jocuri de sah „legati la ochi” (adica fara sa vada tabla de joc si comunicand miscarile printr-o notatie de sah standardizata). Georges Koltanowski a fost un mare expert in acest domeniu, a abordat de asemenea consecutiv 56 de oponenti legati la ochi si a castigat 50 de jocuri cu 6 remize, in 9 ore si 45 de minute, pe 13 decembrie 1960 (Guinness Book of Records, p. 245, 1972); sau Hiroyuki Goto care a recitat din memorie numarul pi cu 42.195 zecimale in Tokyo in 18 februarie 1995 (New Guinness Book of Records, p. 309, 1996). Mintea lui Adam la acea vreme nu era afectata nici de defecte genetice si nici de pacat. Înapoi.
  10. Capacitatea de sfintire, desi distorsionata in cazul lui Adam si a descendentilor lui (adica si noi) din cauza pacatului, a fost aratata perfect in viata Domnului Isus Hristos. Înapoi.

Helpful Resources