Explore
Also Available in:

Dumnezeu a creat lumea cu o maturitate funcţională, nu ‚cu o vârstă aparentă’

de 
tradus de Ortodoxia Tinerilor

wikipedia.orgPhilip-Gosse
Philip Gosse (1810–1888)

Extras şi adaptat din cărtea de referinţă din 2015 a autorului: Asupra Genezei: Un comentariu teologic, istoric şi ştiinţific la Facerea 1–11.1

O caracteristică izbitoare a consemnării actelor creatoare ale lui Dumnezeu, în Facere, capitolul 1 (Facerea 1), este aceea că lucrurile create sunt pe deplin pregătite să îşi îndeplinească sarcinile cu care au fost înzestrate. În ziua a treia, Dumnezeu a creat plantele mature, care deja purtau seminţe. Mai târziu, în ziua a cincea şi a șasea, El a creat animalele deja adulte, pregătite pentru multiplicare şi, în final, pe Adam şi Eva, deasemenea ca adulţi, capabili să vorbească şi să se multiplice. Ca obiecte neînsuflețite, în ziua a patra, Dumnezeu a creat soarele şi stelele, deja strălucitoare. Toate acestea reprezintă creaturi cu o maturitate funcţională.

În contrast, există un concept rătăcitor (eronat) al ‚creaţiei cu vârsta aparentă’. Un defect evident al acestuia, este faptul că vârsta nu are nici o formă! Mai degrabă deducem o vârstă din formă, după efectuarea anumitor ipoteze despre procesele schimbării de-a lungul timpului şi despre condiţiile de începere.2

Voi încerca să explic în continuare, prezentând câteva studii de caz din Scriptură şi după diferiţi autori creştini, inclusiv ideile rătăcitoare şi adesea neînţelese ale lui Philip Gosse.

Ce ar fi observat

Un ipotetic observator modern, care ar călători înapoi în timp, să îi vadă pe Adam şi Eva la sfârşitul celei de a șasea zi, ar putea deduce că ei erau doi adulţi de 20 de ani, când în realitate ei aveau mai puţin de o zi. Totuşi, ei erau adulţi maturi. Deasemenea, atunci când a fost creat, sângele din arterele lor era deja oxigenat ca să poată alimenta celulele corpului. În prezent, oxigenul provine din aerul pe care plămânii îl aduc în sânge.

tree-rings

Dar o izbitoare trăsătura, care îi distinge faţă de toţi descendenţii lor, ar putea fi absența buricului, din moment ce acesta reprezintă cicatricea cordului ombilical ce ne-a ataşat de mamele noastre prin placentă. Există, deasemenea, o subţiere a muşchilor abdominali, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate la hernie. Adam şi Eva erau creaţii directe ale lui Dumnezeu, deci nu aveau buric. Buricul prezent la cei doi nu ar fi avut nici o altă funcţie în afară de a arăta o istorie care nu s-a întâmplat niciodată.

Similar, copacii din ziua a treia, ar fi fost copaci maturi, iar un observator, călător în timp ar fi dedus că ei erau vechi de sute ani. Dar dacă ar fi tăiat un copac, ar fi putut fi consternat de lipsa inelelor de creştere. Inele de creştere, în prezent, sunt un indiciu al schimbărilor sezonale în rata de creştere a lemnului, chiar dacă nu în fiecare an.3

Similar, Dumnezeu probabil că a creat soarele cu o enormă cantitate de helium. O cantitate de helium consistentă pare a fi o caracteristică a designului necesară pentru ca soarele să fie destul de fierbinte. Motivul este următorul. Un nucleu de heliu (particula alfa) ocupă mai puţin spaţiu decât patru nuclee de hidrogen (protoni). Acesta constituie miezul contracţiei şi o temperatura şi o presiune ridicată crește rata fuziunii nucleare, prin urmare, energia produsă. Deasemenea, poate fi responsabil şi de excepţională stabilitate a soarelui.4

Dar, raţionând invers, un soare din hidrogen pur, ar fi mult mai rece—acesta este numit paradoxul soarelui tânăr stins.5 Evoluţioniştii și adepții unui univers foarte bătrân consideră că viaţa a apărut pe pământ acum 3.8 miliarde de ani. Dar, dacă ar fi adevărat, soarele ar fi cu 25% mai strălucitor azi decât a fost atunci. Asta implică faptul că pământul ar fi fost îngheţat la o temperatură de –3 grade Celsius. Oricum, cei mai mulţi paleontologi susţin că, pământul a fost mai cald în trecut.6

Cumva o creaţia matură îl face pe Dumnezeu un amăgitor?

În nici un caz! Din moment ce vârsta este o deducţie bazată pe supoziţii, aceasta nu implică nici o înşelăciune atunci când oamenii fac presupuneri greşite cu privire la condiţiile de început. Într-adevăr, cum ar putea Dumnezeu să fie amăgitor când El ne-a spus-o în mod clar când a creat? Mai degrabă, cei ce resping cuvântul Său se amăgesc pe ei înşişi. O acuză de înşelăciune s-ar fi aplicat dacă ar fi creat aparenţa unei false istorii, una care a fost total inutilă pentru maturitatea funcţională. Sunt expuse mai jos câteva exemple sub titlul ‚Gosse’ şi ‚Lumina creată în tranzit?’

Acest concept a fost foarte ingenios ilustrat de o parabolă despre lumânare, pe care o recomand categoric ca o bună modalitate de a înţelege de ce maturitatea nu este înşelătoare.7

Gosse și Buricul

Philip Henry Gosse (1810–1888) a fost un creaţionist biblic englez, un scriitor ştiinţific de marcă, asemenea lui David Attenborough în Anglia Victoriană (bineînţeles, diferit de ateopatia fermă a lui Attenborough). A fost, deasemenea şi un desăvârşit biolog marin şi ornitolog, inventatorul acvariului cu apă de mare. Din nefericire, el este renumit pentru monumentala sa gafă.

Gosse a fost contemporan cu Darwin. Ca să înţelegem contextul istoric, evoluţia biologică a lui Darwin s-a bazat în mod ferm pe evoluţia erelor geologice, aşa cum a învăţat de la mentorul sau Charles Lyell8 şi eroul acestuia James Hutton (1726–1797).9 Pe vremea lui Darwin, mare parte din Biserică capitulase deja în fața ultimului.10

Gosse, totuşi, nu o făcuse. În 1857, cu doi ani înainte ca Darwin să scrie Originea Speciilor, Gosse a încercat să respingă erele geologice cu al său Omphalos: O încercare de dezlegare a nodurilor geologice. Omphalos (ὀμφαλός) este termenul grec pentru buric, şi Gosse a crezut că Adam şi Eva au fost creaţi având buric.

Mulţi cititori moderni înţeleg defapt, greşit ce a propus Gosse. Eşecul acestuia a constat din nefericire în propunerea ideii nebiblice că timpul se desfăşura într-un cerc şi Dumnezeu l-a întrerupt când a creat. Gosse a numit acest timp al istoriei reale de la creaţie ‚diacronic’; în timp ce ‚înainte’ de creaţie, timpul ciclic a fost nereal, timp ‚virtual’ pe care l-a numit ‚procronic’. Prin urmare Adam şi Eva ar fi fost creaţi cu buric pentru a reflecta o istorie procronică a creşterii dintr-un pântec matern, chiar dacă nu a fost nici o istorie reală ‚diacronică’ a unui astfel de lucru. Într-adevăr, nici o dovadă din prezent nu ar putea diferenţia trăsăturile produse în timpul diacronic sau în cel procronic:
… nu putem evita concluzia că fiecare organism a fost de la început marcat cu înregistrările unei fiinţei precedente. Dar din moment ce creaţia şi istoria anterioară creaţiei sunt incompatibile, după cum simpla idee a creaţiei unui organism exclude idea preexistentei acelui organism sau a oricărei părţi a lui, urmează ca astfel de înregistrări sunt false, în măsura în care acestea depun mărturie în timp; că evoluţiile şi procesele astfel înregistrate au fost produse fără timp sau sunt, ceea ce eu numesc ‚procronic’.

Oricum nu a câştigat nici măcar un singur adept la momentul respectiv, tocmai deoarece creştinii au considerat că îl face pe Dumnezeu înşelător. După cum am arătat, nu aceasta a fost intenţia lui Gosse, dar asta este ceea ce a dedus toată lumea. Deasemenea, oamenii de ştiinţă l-au respins ca fiind un argument ‚ad-hoc’ şi ne-testabil.

Nici vreun alt creaţionist modern nu a acceptat vreodată idea că Dumnezeu amăgeşte sau plantează dovezi pentru a testa credinţa sau alte asemenea prostii—în ciuda mai degrabă a incorectelor susţineri contrare ale câtorva urâtori de Dumnezeu şi chiar a unor cercetători teişti superficiali, care pretind că ştiu mai bine.11 Dar într-o moralitate atee, ce ar fi în neregulă cu înşelăciunea? Un educator evoluţionist a fost chiar înregistrat susţinând că este în regulă să înşeli copiii, dacă aceasta îi ajută să creadă în evoluţionism.12

În orice caz, deşi Gosse a încercat să apere Biblia, Biblia învaţă despre o istorie lineară. Într-adevăr, aceasta a fost una din trăsăturile care au condus la înflorirea ştiinţei moderne în Europa Creştină.13 Pe de altă parte, o viziune ciclică asupra istoriei, ne duce înapoi la filozofia păgână a vechilor greci, care este încă urmată de religiile orientale. Viziunea lui Gosse contrazice, deasemenea spusele Sfântului Apostol 2 Petru 3:3–6:

 ‚Întâi, trebuie să ştiţi că, în zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor, Şi vor zice: Unde este făgăduinţa venirii Lui? Că de când au adormit părinţii, toate aşa rămân, ca de la începutul făpturii. Căci ei în chip voit uită aceasta, că cerurile erau de demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă, Şi prin apă lumea de atunci a pierit înecată.’

Aceasta sugerează că Potopul trebuie să fi lăsat câteva urme dramatice, altfel de ce zeflemiştii ar fi ţinuţi vinovaţi pentru ‚ignorarea deliberată’ a Potopului, dacă nu ar exista nici o dovadă? Cu toate acestea teoria lui Gosse despre timpul procronic este prin definiţie imposibil de distins de timpul real uniform. Prin raţionament similar, Romani 1:18–22 este un bun argument împotriva evoluţiei teiste. Versetul 20 spune:

Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare.

Acest pasaj învaţă în mod cert că necredincioşii nu vor avea nici cea mai mică scuză pentru necredinţa lor, deoarece Puterea Lui Dumnezeu şi Divinitatea Sa pot fi ‚văzute în mod clar’ în natură. Acesta se pare că este un argument foarte solid pentru un design inteligent. Ambele pasaje implică faptul că de vină este numai ignorarea mărturiei Cuvântului scris al lui Dumnezeu, şi aceasta este suficient de rău. Ei sunt ţinuţi vinovaţi chiar pentru ignorarea suportului independent oferit de natură.

E normal să se pretindă că această carte l-a făcut pe Gosse un ratat pe viaţă, în parte şi datorită pretinsei biografii Tată şi Fiu (1907), scrisă de amărâtul său fiu apostat, Edmund (1849–1928). În realitate, Ombilicul a fost mai mult o anomalie, scrisă în lunile de după moartea îndrăgitei sale soţii, Emily, care a murit de cancer la sân. În cei trei ani după Ombilicul, Gosse a publicat patru cărţi şi peste 30 de lucrări ştiinţifice. Şi în 1860, a început un al doilea fericit mariaj cu Eliza Brightwen (1813–1900), care a devenit o mamă vitregă iubitoare pentru tânărul Edmund. Un biograf modern al lui Gosse a documentat serioase erori de fapt în Tată şi Fiu, şi a argumentat că Edmund a fost gelos pe abilităţile superioare ale tatălui său şi a încercat să se eleveze singur prin denigrarea caracterului tatălui său.14

Lumina creată în tranzit? Un Buric modern

Mulţi creaţionişti, au propus în trecut o soluţie pentru problema luminii stelare îndepărtate: aceea că Dumnezeu a creat nu numai stelele dar şi razele de lumină aflate în tranzit. Dar aceasta este o reminiscenţă a ideii din Ombilicul, a lui Gosse. Şi aceasta eşuează din acelaşi motiv: în timp ce nici Gosse, nici aceşti creaţionişti nu au intenţionat aceasta, teoria îl transformă totuşi pe Dumnezeu într-un amăgitor, prin afişarea de ‚dovezi’ ale unor evenimente care nu au avut loc. Adică, tiparul acestei lumini ar arăta evenimente care din perspectiva acestei teorii, nu s-au întâmplat niciodată.

De exemplu, o supernovă este o explozie a unei stele masive care luminează temporar întreaga galaxie. Dar în ‚miezul colapsului’ supernovei, această explozie este precedată de colapsul straturilor exterioare. Aceasta rezultă în mari cantităţi de reacţii de fuziune ce produc un număr mare de neutrini. Acestea sunt particule fantomatice care interacţionează numai prin ‚forţa nucleară slabă’, aşa că mulţi trec direct prin materie. Apoi, această implozie ‚ricoșează’, creând explozia pe care o vedem. Dar din cauză că neutrinii trec aproape nestingheriţi prin materie, în timp ce lumina nu trece, noi detectăm neutrinii unei supernove cu câteva ore înaintea luminii.

Însă modelul ‚luminii create în tranzit’ ar implica faptul că o emanaţie de neutrini a fost creată urmând unei emanaţii de lumină şi doar apare ca şi cum o supernovă a explodat, potrivit legilor fizicii.

Referinţe

  1. Creation Book Publishers, Powder Springs, GA. Return to text. Înapoi la text.
  2. Wieland, C., The earth: how old does it look? Creation 23(1):8–13, 2000; creation.com/earth-look. Return to text. Înapoi la text.
  3. Batten, D., Tree ring dating (dendrochronology), creation.com/tree-rings, 2001.Return to text. Înapoi la text.
  4. Sarfati, J., Age of the Sun, creation.com/sun-age, 13 November 2011. Return to text. Înapoi la text.
  5. Sarfati, J., Our steady sun: a problem for billions of years, Creation 26(3):52–53, 2004; creation.com/faint-sun. Return to text. Înapoi la text.
  6. Faulkner, D., The young faint sun paradox and the age of the solar system, J. Creation 15(2):3–4, 2001. Return to text. Înapoi la text.
  7. Wiebe, Garth, The Parable of the Candle, creation.com/candle. Return to text. Înapoi la text.
  8. Statham, D., Darwin, Lyell and Origin of Species, creation.com/darwin-and-lyell, 5 November 2009. Return to text. Înapoi la text.
  9. Reed, J., St Hutton’s Hagiography, J. Creation 22(2):121–127, 2008; creation.com/hutton2. Return to text. Înapoi la text.
  10. Mortenson, T., Teoria evoluției a fost justificarea „științifică” pentru respingerea lui Dumnezeu în ultimii 150 de ani (The origin of old-earth geology and its ramifications for life in the 21stcentury), J. Creation 18(1):22–26, 2004; creation.com/teoria-evolutiei-respingere-dumnezeu. Return to text. Înapoi la text.
  11. E.g. philosopher Alvin Plantinga (1932– ) wrote that biblical (‚young earth’) creationists „often suggest that when God created the world 6,000–10,000 years ago, he created it in a ‚mature state’, complete with crumbling mountains, fossils, and light apparently travelling from stars millions of light years distant.” (Where The Conflict Really Lies: Science, Religion, & Naturalism, p. 10, Oxford University Press; see review by Kay, M., J. Creation 28(2): 29–34). Of course, even a modicum of research would have shown that creationists believe that fossils are the result of rapid burial, mostly during Noah’s Flood, and that today’s mountains were uplifted after the Flood. Return to text. Înapoi la text.
  12. Zivkovic, B. (aka ‚Coturnix’), Why teaching evolution is dangerous, scienceblogs.com, 25 August 2008. See also Sarfati, J., Evolutionist: it’s OK to deceive students to believe evolution; creation.com/deceive, 24 September 2008. Return to text. Înapoi la text.
  13. Sarfati, J.,(1) Why does science work at all? Creation 31(3:)12–14, 2009; creation.com/whyscience; and (2)The biblical roots of modern science, Creation32(4), 2010; creation.com/roots. Return to text. Înapoi la text.
  14. Thwaites, Ann, Glimpses of the Wonderful: The Life of Philip Henry Gosse, 1810–1888, 2002. Return to text. Înapoi la text.

Helpful Resources