Teoria evoluției este menținută prin bluf

de Dominic Statham
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Mass-media dă adesea impresia că evoluția este științifică, deoarece oamenii de știință ne pot spune cum s-a întâmplat. În realitate, afirmațiile despre locul de unde a apărut universul și modul în care a evoluat viața animală și vegetală a Pământului nu sunt decât povestiri imaginative. Când sunt rugați să dea detalii, oamenii de știință mai cinstiți vor recunoaște uneori că nu știu cu adevărat.

Big Bang-ul

Potrivit profesorului Brian Cox, ‚Nu puteți pretinde că nu a fost un big bang, pentru că îl puteți vedea’.¹ Aici nu se referă la Big Bang-ul în sine, ci la ceea ce el crede a fi ‚lumina remanentă a sa’, o căldură de fond care umple universul, o rămășiță a ‚mingii de foc originale’. Ceea ce nu spune, totuși, este faptul că această ‚lumină remanentă’ (cunoscută sub numele de radiație cosmică de fond sau ‚CMB’) este, de asemenea, o problemă majoră pentru teorie. Exploziile conduc la haos; dar CMB este extrem de netedă și egală de-a lungul universului—exact opusul a ceea ce ne-am aștepta.²

De obicei, o problemă de această magnitudine ar determina oamenii să se îndoiască de teorie și să caute o explicație alternativă. Dar nu este așa! Complet nedescurajați, unii cosmologi seculari au venit cu o soluție numită ‚inflație’ (a se vedea Cosmic inflation: Did it really happen?). Calculele lor au indicat că problema ar dispărea dacă expansiunea ar fi fost accelerată într-o etapă timpurie. (De fapt, trebuia să fie accelerată într-o măsură extrem de mare—mai rapid decât viteza luminii!).

Unul dintre primii pionieri ai ‚teoriei inflației’ a fost Paul Steinhardt, profesorul în știință a lui Albert Einstein la Universitatea Princeton. Lucrând de mai bine de douăzeci de ani, el a recunoscut că nu are nicio bază științifică, bazându-se pe ipoteze ‚convenabile’ și nedovedite.³ Cosmologii seculari nu au rezolvat în mod clar problema, iar big bang theory este încă la fel de mult un produs al povestirii, așa cum a fost întotdeauna.

Originea vieții

În anii 1950, Harold Urey și Stanley Miller au construit niște aparate care presupuneau reproducerea condițiilor prezente pe Pământul ‚timpuriu’, cu o atmosferă primitivă și apă. Utilizând scântei pentru a simula loviturile de fulger, au produs aminoacizi, unele dintre blocurile necesare pentru viață. Potrivit BBC:

„Experimentul Miller-Urey a susținut teoria unei ‚supe primordiale’, conform căreia substanțele chimice complexe necesare dezvoltării vieții ar putea fi produse natural pe Pământul timpuriu”.⁴

În realitate, acestea au produs cantități mici din mai puțin de jumătate din cele 20 de tipuri diferite de aminoacizi necesare vieții—și niciuna dintre celelalte componente necesare.⁵ În plus, aminoacizii care au fost produși au reprezentat un amestec necorespunzător de forme L și R. (Viața presupune ca aceștia să aibă aceeași formă.) Prin urmare, să pretindem, așa cum face BBC, că este absurd ca the Urey-Miller experiment să dea crezare ideii că procesele naturale pot produce viață din substanțele chimice obișnuite. Este ca și ai argumenta că dacă procesele naturale ar putea produce plăci precum cărămida, atunci clădirile complexe cu bucătării moderne, cuptoarele cu microunde și sistemele de climatizare ar putea apărea fără un proiectant inteligent. Potrivit unuia dintre cei mai importanți chimiști organici din lume, Professor James Tour:

„Viața necesită carbohidrați, acizi nucleici, lipide și proteine. Care este chimia din spatele lor? Biologii par să creadă că pentru sinteza lor există mecanisme moleculare prebiotice bine înțelese. Au fost foarte dezinformați. …Nimeni nu le înțelege.”⁶

Evoluția darwiniană

Encyclopaedia Britannica ne spune: „Charles Darwin a susținut că organismele au apărut prin evoluție și a oferit o explicație științifică … despre cum se produce evoluția”. Totuși, potrivit profesorului Denis Noble de la Universitatea Oxford, …„toate ipotezele centrale ale Sintezei Moderne, [‚teoria neo-darwiniană’ sau forma modernă a teoriei lui Darwin] au fost respinse”.⁷ Împreună cu un număr semnificativ de evoluționiști, el caută o teorie mai bună!⁸

Procesul neo-darwinian de mutație și selecție poate explica câteva exemple de schimbări ale organismelor și modul în care acestea le pot permite să supraviețuiască mai bine (sau să se reproducă mai mult) decât altele. Cu toate acestea, după cum a explicat profesorul Scott Gilbert, teoria „caută adaptările care privesc supraviețuirea celui mai adaptat, nu sosirea celui mai adaptat”.⁹ Cu alte cuvinte, în timp ce mutația și selecția pot genera adaptări minore, ele nu pot produce schimbări majore în proiectarea de bază a organismului și transformarea microbilor în bărbați.

Refuzarea evoluției nu este dificilă

Teoria evoluției este menținută prin bluf. Este ca și povestea Hainele noi ale împăratului. Toată lumea spunea tuturor că împăratul era îmbrăcat adecvat, deoarece (și numai pentru că) toți ceilalți spuneau așa. În mod similar, toată lumea le spune tuturor că evoluția este bine susținută de știință, deoarece (și numai pentru că) toți ceilalți spun acest lucru. Experiența noastră este că acest lucru este adevărat nu numai pentru publicul larg, ci și pentru mulți oameni de știință.¹⁰

Problemele cu evoluția nu sunt greu de înțeles și este posibil ca laicii să înțeleagă multe dintre argumente. Cu puțină determinare și ajutor, ei pot vedea singuri golul științific al afirmației că viața poate să apară fără mâna unui Creator. Fiecare ediție a revistei Creation este concepută pentru a vă ajuta pe dvs. și pe familia dvs. să faceți acest lucru. Dacă nu înțelegeți, de ce nu vă abonați astăzi?