Artefactul Alvis Delk, cu urme umane și de dinozaur

Fosilă antică care indică coexistența sau farsă modernă?

tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Întrebarea de astăzi este de la Michael G. din SUA:

Scriitorul/vorbitorul CMI Dr Tas Walker

Bună Michael,

Vă mulțumim pentru întrebarea dvs. despre artefactul Alvis Delk. Aceasta este o piatră, deținută inițial de Alvis Delk, care conține ceva ce arată ca o urmă de picior uman care se suprapune peste una de dinozaur. Povestea spune că, în iulie 2000, la râul Paluxy din Glen Rose, Texas—o zonă bine cunoscută pentru urmele fosile de dinozauri—arhitectul amator Alvis Delk a descoperit o bucată de piatră care conținea o urmă de dinozaur bine conservată, pe care a luat-o acasă și a păstrat-o ca suvenir. Mai târziu, în 2008, el a observat sub lutul uscat de pe piatră ceva ce părea a fi o urmă umană. Dacă această relatare este adevărată, atunci ar fi o dovadă puternică că dinozaurii și oamenii au trăit împreună în trecut, ceea ce ar avea implicații profunde pentru evoluție și originea umană.

În 2008, Glen Kuban, un anti-creaționist zgomotos, a publicat pe Internet un articol intitulat „The Alvis Delk print: an alleged human footprint on a loose rock” (n.t., Urmele Alvis Delk: o pretinsă urmă umană pe o piatră desprinsă), un articol pe care l-a actualizat de mai multe ori până în 2013. El descrie circumstanțele presupusei descoperiri a urmelor aparente, include imagini și descrieri și discută despre morfologia (forma) urmelor. Kuban susține că atât urma de dinozaur, cât și cea umană nu sunt autentice, ci sculptate sau puternic modificate din depresiuni mai puțin distincte pe piatră.

În aprilie 2015, Ian Juby a publicat un articol pe internet cu privire la aceste urme, intitulat „Examining the Delk track” (n.t., Examinând urma Delk). Ian Juby este un creaționist și, de obicei, atent în tratarea probelor. El descrie și circumstanțele din jurul descoperirii raportate a urmelor aparente, include imagini și descrieri și discută afirmațiile și obiecțiile sale despre ele. El susține că amprentele fosile sunt urme legitime ale unui om și ale unui dinozaur.

Susținem că există întrebări semnificative legate de acest artefact.

Prima problemă este că piatra cu urme nu a fost observată, fotografiată și documentată in site, la fața locului. Aceasta se numește proveniența fosilei. Înregistrarea provenienței implică documentarea contextului în care a fost găsită. O fosilă cu o proveniență bine documentată poate fi neprețuită, dar o fosilă identică, fără detalii de proveniență, ar putea fi lipsită de valoare.

Cea de-a doua problemă este că sunt prezente numai exemplare individuale, ceea ce reprezintă o slăbiciune majoră a afirmației. Orice revendicare a amprentelor trebuie să localizeze urmele pe o cale. O a treia problemă este perioada lungă dintre presupusa găsire a pietrei cu urmele dinozaurului și observarea urmei ‚umane’.

În plus, amprenta umană nu pare autentică. Este greu să ne gândim cum o persoană ar putea lăsa o urmă care este atât de dreaptă de la degetul mare până la călcâi, chiar dacă și-a întors piciorul spre interior. Apoi, celelalte degete ale picioarelor nu ar lăsa o astfel de urmă. De asemenea, se pare că urmei îi lipsește un arc și că dinozaurul a călcat în calea umană, dar a apăsat în interior fără a perturba urma umană în orice alt fel. De asemenea, urma de dinozaur arată stilizată/idealizată și nu se potrivește nici pe aproape cu urmele autentice de dinozauri.

Întrebările ridicate de aceste probleme nu au răspuns, deoarece dovezile contextuale ale provenienței pietrei nu mai există. Aceasta înseamnă că artefactul nu are o valoare apologetică reală.

Kuban concluzionează că „Urma Alvis Delk nu este o amprentă umană convingătoare în rocă antică. Susținătorii săi nu au reușit să prezinte datele și detaliile necesare pentru a-și susține în mod adecvat afirmațiile”, iar „ponderea colectivă a mai multor rânduri de dovezi … indică probabilitatea că atât ‘urma umană’, cât și cea de dinozaur sunt sculptate sau puternic modificate din depresiuni mai puțin distincte.”

Cred că există prea multe întrebări legate de acest artefact pentru a fi util ca o dovadă apologetică.

Menționăm urmele umane din zona râului Paluxy, din articolul nostru Argumente care nu ar trebui folosite de creaționiști. Secțiunea relevantă:

„Urmele de la Paluxy demonstrează că oamenii și dinozaurii au co-existat.” Anumiți creaționiști proeminenți promotori ai acestor urme și-au retras de mult susținerea acestor afirmații. Unele dintre presupusele urme umane pot fi artefacte ale eroziunii urmelor dinozaurilor, care au obturat urmele ghearelor. Este nevoie de o cercetare bine documentată cu privire la aceste urme înainte de a le folosi în argumentarea coexistenței oamenilor și a dinozaurilor. Cercetarile la zi nu au fost promițătoare cu privire la urme, cu toate acestea—vezi Urme fosile ale pașilor oamenilor și a dinozaurilor în America de Nord a Cretacicului Superior? Dar aceasta nu însemnă că nu există dovezi grăitoare asupra faptului că oamenii și dinozaurii au co-existat. Vezi Vezi: Dinozauri.

Acest artefact Alvis Delk nu ne-a schimbat poziția în această privință, deoarece încă există prea multe întrebări fără răspuns cu privire la afirmație, ceea ce ne face sceptici.

Toate cele bune,

Dr Tasman Walker
Scientist, Writer, Speaker
Creation Ministries International (Australia)