Dacă teoria evoluției este adevărată atunci universul ar fi trebuit să fie plin de viață

de Paul Price
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Unde sunt extratereștrii? Până la urmă suntem singuri în univers? Punctul de vedere academic dominant se bazează pe premisa materialistă, umanistă, seculară conform căreia cauzele naturale explică totul, iar universul este lipsit de orice înțeles, scop sau design. De vreme ce se afirmă că viața a evoluat aici pe Pământ prin procese naturale neguvernate, ar părea că ar trebui să ne așteptăm să o găsim și în altă parte a universului (pentru că alternativa ar presupune că Pământul și umanitatea sunt oarecum speciale și unice, contrar viziunii seculare asupra lumii).

În cosmologie, acest punct de vedere secular, conform căruia oamenii nu sunt speciali în univers, a fost numit Principiul Copernican, deși omul însuși cu siguranță nu ar fi fost de acord cu formularea sa modernă. Se presupune că avem un punct în spațiu selectat aleatoriu față de restul universului, care nu reflectă nici o viziune privilegiată.¹

Paradoxul Fermi, pe de altă parte, este o aplicare a Principiului Copernican în domeniul ‚astrobiologiei’ (care este definită ca fiind căutarea, în mod specific, a ‚evoluției vieții’ în univers). Deoarece se presupune că suntem într-o locație deloc specială și de vreme ce presupunem că evoluția trebuie să fie suficient de probabilă pentru a avea loc aici pe Pământ, se pune întrebarea: unde sunt toți ceilalți?² Lumea academică modernă nu vrea să admită nimic ce ar implica faptul că evoluția este improbabilă, pentru că acest lucru indică inevitabil în direcția scopului (sensului lumii) și a design-ului! Dar Enrico Fermi, un pionier timpuriu al energiei atomice, s-a uitat la câteva variabile de bază folosind istoria evoluției presupuse a universului și a ajuns la concluzia că universul nostru ar trebui să fie cu adevărat plin de viață inteligentă până acum.³ Se numește paradox pentru că observăm exact opusul: lipsa totală a oricărui semn de viață inteligentă în altă parte a universului.

Calcule noi, ‚dezamăgitoare’

O echipă de cercetători de la Institutul Future of Humanity de la Universitatea Oxford a evaluat recent acest așa-zis paradox, folosind ipoteze mai realiste. Ceea ce au concluzionat a fost un șoc mare pentru mulți din lumea seculară: nu există niciun paradox! Ei scriu:

„Când modelul este reorientat pentru a reprezenta distribuțiile realiste ale incertitudinii, găsim o probabilitate substanțială ex ante [prezisă] că nu există altă viață inteligentă în universul nostru observabil, și că astfel nu ar trebui să fie surprinzător faptul că eșuăm să detectăm semne ale sale.”⁴

Una dintre cele mai importante variabile în orice discuție despre viața din univers ar fi formarea inițială a vieții din materia non-vie, numită abiogeneză. În mod firesc, lucrarea rămâne departe de punerea în discuție a validității abiogenezei în primul rând, luând-o pe seama faptului că viața se formează în mod spontan din ceea ce nu este viu, încălcând direct Legea Biogenezei.

Autorii fac referire la ipoteza ‚lumii ARN’ spunând: „Există dovezi substanțiale că o așa-numită ‚lume a ARN-ului’, în care ambele roluri genetice și metabolice au fost acoperite de ARN, a precedat sistemul genetic actual al ADN-ului, ARN-ului, și al proteinelor ribozomale”. Cu toate acestea, există multe probleme științifice imense privind speculațiile respective, iar obiecțiile biologilor față de această idee nu au fost niciodată suficient de satisfăcute.⁵ De fapt, articolul citat, scris de Harold Bernhardt de la Universitatea din Otago, din Noua Zeelandă, este în realitate intitulat: „Ipoteza lumii ARN: cea mai proastă teorie a evoluției timpurii a vieții (cu excepția tuturor celorlalte)”⁶ Îți dai seama că lucrurile sunt disperate atunci când până și susținătorii unei teorii o critică, iar eu nu cred că speculațiile susținute de Bernhardt ar putea fi considerate în mod rezonabil drept „dovezi substanțiale” ale ipotezei lumii ARN. Există o ‚teorie’ căreia Bernhardt nu dorește să îi acorde atenție: Dumnezeu a creat viața complet funcțională încă de la început! În realitate, ipotezele filosofice și credințele anterioare ghidează o mare parte din ceea ce se numește ‚știință’ în lumea de azi, ceea ce, în cazuri rare, chiar și oamenii de știință înșiși o vor admite.⁷

Păreri neavizate

Autorii recunosc că există prea multă incertitudine pentru a identifica o probabilitate reală de abiogeneză în ecuațiile lor, așa că au ales în mod indulgent un număr extrem de ridicat de un ‚eveniment de abiogeneză’ pe planetă. Chiar și așa, au concluzionat:

„Când actualizăm acest lucru în lumina observației Fermi, găsim o probabilitate substanțială că suntem singuri în galaxia noastră, și poate chiar în universul nostru observabil (53%-99,6% și, respectiv, 39%-85%). ‚Unde sunt ceilalți?’—probabil extrem de îndepărtați și, foarte posibil, dincolo de orizontul cosmologic și pentru totdeauna de neatins.”⁸

Cultura populară, inclusiv tărâmul ‚științei populare’ (accesibile publicului), a gravat recent spre entuziasmul tot mai mare pentru ideea vieții extraterestre, inclusiv a panspermiei orientate—ideea că extratereștrii au „însămânțat” viața pe pământ. În afara faptului că a generat publicații atrăgătoare (și, prin urmare, profitabile) în reviste științifice, ideea ajută la rezolvarea „problemei” aspectului copleșitor al existenței design-ului în fiecare formă de viață.⁹ Așa stând lucrurile, astfel de publicații vor fi știri foarte nedorite. Acesta este probabil motivul pentru care scriitorii de știință accesibilă publicului și-au redus rapid concluziile și au reasigurat publicul că toți putem să credem, în siguranță, în extratereștri:

„În cele din urmă, concluziile echipei nu indică faptul că umanitatea este singură în Univers sau că probabilitatea găsirii de dovezi ale civilizațiilor extraterestre (atât în trecut, cât și prezent) este puțin probabilă. În schimb, înseamnă pur și simplu că putem spune cu mai multă încredere—pe baza a ceea ce știm—că umanitatea este, probabil, singura specie inteligentă din galaxia Calea Lactee până în prezent.”¹⁰

Chiar și așa, secțiunea de comentarii a acelui articol de știri abundă de părerile oamenilor care sunt înfuriați de perspectiva că suntem singuri, cu comentarii precum, „Total ridicol, și, sincer, o perspectivă jenantă. Pentru că [noi] nu putem să vedem, să auzim sau să nu detectăm nicio formă de viață inteligentă acolo, înseamnă că nu trebuie să existe?”¹¹ Convingerea în existența extratereștrilor a devenit o credință religioasă în creștere rapidă, care nu depinde de vreun fapt real, aparent.

Colonii spațiale: a fi singuri este o scuză la fel de bună ca și a nu fi singuri

Elon Musk, faimosul miliardar CEO (n. t. director executiv) al Tesla și SpaceX, a răspuns diferit, spunând:

„Nu se știe dacă suntem singura civilizație care trăiește în prezent în universul observabil, dar orice șansă de a fi este un impuls pentru extinderea vieții dincolo de Pământ … trebuie să păstrăm lumina conștiinței devenind o civilizație spațială și extinzând viața la alte planete.“¹²

Fiind șeful unei companii private dedicate explorării spațiului, este în mod evident în interesul său să facă astfel de afirmații, dar totuși acestea dezvăluie consecințele unei perspective atee. Fără mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu, cine ar spune dacă un asteroid ar putea sau nu nu să lovească Pământul, distrugând toată viața? Musk consideră că eforturile sale ar putea fi cheia unei zile de salvare a „lumii conștiinței”—ceva care, apropo, este total inexplicabil dintr-o viziune asupra lumii materialiste. Ceea ce Musk nu pare să știe, însă, naiv, este că, datorită Legii a 2-a a termodinamicii (entropia), nicio cantitate de efort uman nu va fi capabilă să înlăture în cele din urmă efectele disipării universului nostru. Putem fugi, dar nu ne putem ascunde. Doar Creatorul-Dumnezeu Însuși – ne poate salva de efectele Blestemului asupra creației Sale!