Surprizele culorii pielii
Scriitorii și vorbitorii noștri sunt adesea întrebați despre rasă și rasism. Am dezvoltat câteva răspunsuri destul de bune, cum ar fi faptul că Adam și Eva ar fi fost de culoare „maro mijlocie” sau culoarea pielii este literalmente, doar „superficială”. Din punct de vedere biblic, există o singură „rasă” de oameni, dar putem oare explica de ce oamenii arată diferit în întreaga lume? Da, chiar putem.
Întrebarea „De unde vin rasele?” are un răspuns nou și mai bun. De mai mulți ani, știm care esta cauza culorii deschise a pielii eurasiaticilor.1 Genele cu nume ca OCA2 și SLC24A5 au fost identificate anterior printre principalii vinovați. Dar ce anume controlează culoarea închisă a pielii? Până de curând, acest lucru a rămas o puzzle nerezolvat. Europenii sunt aproape toți homozigoți pentru gena SLC24A5, dar faptul că africanii au mult mai multă diversitate în genele lor de „culoare a pielii” a făcut dificilă identificarea cauzei tonurilor de piele bogate în melanină. Acest lucru nu mai este adevărat, iar răspunsul nu are nimic de-a face cu evoluția.
Primul studiu privind culoarea pielii africanilor a fost deja publicat,2,3 iar rezultatele nu sunt cele pe care majoritatea oamenilor le-au așteptat. Se pare că genele care controlează atât culorile deschise, cât și cele închise ale pielii se găsesc în întreaga lume. Cu alte cuvinte, aceste variante se aflau în populația umană inițială înainte de a ne răspândi pe tot globul. Aceasta este o informație foarte interesantă! Înseamnă că toți oamenii de pe Pământ sunt într-adevăr descendenți dintr-o populație cu o singură sursă, despre care credem că era la Babel.
Dar acum știm de ce pielea unor oameni este mult mai închisă decât a altora. O nouă variantă a genei MFSD12 a fost identificată la persoanele cu cea mai închisă piele din întreaga lume. Ea acționează pentru a crește eumelanina și pentru a reduce feomelanina, principalii pigmenți din pielea, părul și ochii umani. Deoarece eumelanina este mai închisă decât feomelanina, se explică culoarea intensă a pielii celor mai închise persoane. Pielea frumoasă, bogată în melanină a oamenilor din Africa Centrală, a multor oameni din India de Sud, a australienilor nativi și a oameni din Melanezia este aceeași.
Și pielea deschisă observată, de exemplu, la poporul Khoisan din sudul Africii este cauzată de aceleași gene care determină tonuri de piele mai deschise în Africa de Nord și în alte locuri. Se pare că variantele de piele „deschisă” se găsesc în întreaga Africa, dar sunt copleșite de prezența variantelor de piele „închisă”, astfel încât acestea nu au fost observate până când geneticienii au analizat genele multor oameni.
Dar trebuie să fim atenți atunci când discutăm despre Africa. În primul rând, genetica poporului din Africa de Nord este foarte asemănătoare cu cea a altor popoare mediteraneene și foarte diferită a popoarelor din Africa Subsahariană. Acest lucru a fost și mai evident în vechime.4 Popoarele nord-africane nu sunt, de obicei, închise la piele. În al doilea rând, probabil că au existat în trecut în Africa de Est și de Sud mult mai mulți africani cu piele deschisă decât există astăzi. Ei au fost mutați în timpul a ceea ce se numește „Extinderea Bantu”.5Popoarele vorbitoare de bantu (cum ar fi Zulu și Lemba6) reprezintă grupul de oameni dominant din cea mai mare parte a Africii subsahariene de astăzi, dar nu au fost primii oameni acolo. În schimb, pe măsură ce s-au extins, se pare că au gonit sau ucis pe locuitorii băștinași.7 Când un grup de oameni invadează teritoriul altuia, acest lucru are ca rezultat, de obicei, o amestecare genetică. Am văzut în Americi, de exemplu, prezența a numeroși cromozomi europeni Y și a multor ADN mitocondriali ale nativilor americani în cadrul populației moderne și mixte.8 Acest lucru nu este valabil și pentru teritoriile bantu. Există teritorii vaste fără dovezi că poporul inițial s-a amestecat cu cuceritorii bantu. Cu alte cuvinte, primii oameni au fost exterminați. Punând lucrurile cap la cap, acest lucru ar fi dus la răspândirea variantelor de piele închisă într-o zonă geografică mai mare și s-a întâmplat cu mai puțin de 2000 de ani în urmă.
Cum ar fi arătat Adam și Eva?
De mulți ani, creaționiștii biblici au spus că Adam și Eva ar fi de culoare „maro mijlocie”. Chiar dacă acest lucru se baza pe lipsa de cunoștințe genetice, s-a dovedit a fi corect. Deoarece majoritatea variantelor care afectează pielea, părul și culoarea ochilor se găsesc în întreaga lume, acestea trebuie să fi fost prezente în populație înainte de a se răspândi în jurul lumii (după Babel), astfel încât trebuie să fi fost pe Arcă, astfel, ele probabil erau în Adam și Eva. Dar dacă amestecați toate aceste gene într-o singură persoană, ea ar avea într-adevăr piele și păr de culoare maro mijlociu și ochi căprui.
Singurul avertisment pe care trebuie să-l adăugăm este că mutațiile au avut loc cu siguranță în genomul uman încă de la creație. Și, genele de „culoare” sunt o țintă ușoară pentru mutații, deoarece colorarea poate fi schimbată fără a ucide sau a afecta animalul sau persoana. Acesta este motivul pentru care vedem urși polari albi, urși grizzly maro și urși negri. De asemenea, din acest motiv vedem labradori negri, ciocolatii și galbeni. Aceste variații ale culorii blănii sunt cauzate de modificările genelor de culoare a părului acestor animale—iar oamenii au gene foarte asemănătoare care controlează culoarea pielii, a părului și a ochilor.
Nu există nicio bază genetică pentru rasism
În ciuda a ceea ce Charles Darwin și discipolii lui au învățat despre rasele umane, știința modernă a dovedit clar că nu există decât o singură rasă. De fapt, creaționiștii biblici au spus acest lucru de ani de zile, așa că este frumos că oamenii de știință seculari i-au ajuns din urmă. Putem demonstra acest lucru cu un citat dintr-un genetician modern, Lluis Quintana-Murci:
„Dar genele care explică diferențele fenotipice dintre populații reprezintă doar o mică parte a genomului nostru, confirmând încă o dată că așa-zisul conceptul de „rasă” din punct de vedere genetic a fost eliminat.”9
Acel citat este de aproape zece ani. Iată un citat mai recent al unui alt genetician, Sarah Tishkoff:
„Există atât de multă diversitate în africani încât nu există rasă africană.”10
În mod clar, știința s-a învârtit în cerc. Biblia a susținut întotdeauna că toți oamenii provin din Adam și Eva, apoi de la Noe și de la familia sa, în trecutul recent. Astfel, Biblia învață clar că nu există decât o singură rasă de oameni. Genetica modernă a arătat că acest lucru este adevărat.
Nu există nicio bază biblică pentru rasism
Acum știm că nu există nicio bază științifică pentru rasism, dar Biblia a fost întotdeauna clară asupra acestui subiect.
„Unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Coloseni 3:11)
Dacă toți oamenii au o poziție egală înaintea lui Hristos și dacă pot fi mântuiți oameni din orice cultură sau rasă, evident că nu există distincții rasiale în ochii lui Dumnezeu.
„Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor”, zice Domnul. (Isaia 59:20)
Acel cuvânt, „mântuitor”, este același cuvânt folosit pentru a descrie pe Booz în cartea lui Rut. Biblia a oferit oamenilor posibilitatea de a-și plăti datoriile—o rudă apropiată ar putea să o plătească în locul lor. Prin urmare, Răscumpărătorul trebuie să fie legat de oamenii pe care îi răscumpără. Este important, deci, ca toți oamenii să fie descendenți din Adam!
„Precum și este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață” (I Corinteni 15:45)
Cum a devenit „ultimul Adam” (Iisus) cu duh dătător de viață? Prin răscumpărarea poporului Său și salvarea lui de la a doua moarte (Apocalipsa 21:8 ).
„Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată erați departe, v-ați apropiat prin sângele lui Hristos, căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii” (Efeseni 2:13–14)
Nu știu despre voi, dar acest descendent al vikingilor și păgânilor celți este bucuros de faptul că cineva ca mine, care odată nu-L cunoștea pe Dumnezeu și ai cărui strămoși erau pe cât se poate de răi și răzvrătiți împotriva Lui, ar putea avea acel „perete din mijloc al despărțiturii” dărâmat. Nu sunt descendentul lui Iacov. Nu sunt înrudit cu David. Nu sunt nici pe aproape înrudit cu Iisus. Și totuși, pentru că Iisus este descendentul lui Adam, el poate să ia datoriile unui alt descendent al lui Adam, eu!
De unde apar „rasele”?
Faceți clic pentru o vedere mai mare.
Deci, cum explicăm diversitatea oamenilor din întreaga lume? Dacă am început cu Adam și Eva, de ce nu arătăm toți la fel? Dacă am venit toți din familia lui Noe și apoi din Babel, de ce nu împărtășim și aspectul nostru?
Răspunsul nu este atât de complicat. În primul rând, împărtășim aproape totul. Există milioane de variante genetice găsite în întreaga lume, în toate populațiile. În al doilea rând, împărtășim majoritatea genelor care afectează modul în care arătăm. Acest lucru este clar din acest studiu nou privind genele africane de culoare a pielii.
Dar, pe măsură ce oamenii s-au răspândit de la Babel, au făcut-o în grupuri mici. Populațiile mari pot deține o diversitate genetică mult mai mare decât populațiile mici. Pe măsură ce oamenii se răspândeau, s-ar fi produs mai multe blocaje genetice independente. S-ar fi atins niveluri mari de consangvinizare în fiecare dintre grupurile rezultate și acest lucru ar fi continuat de-a lungul generațiilor. Aceasta ar duce la eliminarea diferitelor variante genetice, la întâmplare, din cadrul fiecărei populații post-Babel, astfel încât fiecare grup mic ar fi genetic diferit de celelalte. Dar gradul de diferență depinde de cât de mică era populația, de cât timp a rămas mică și de cât de mult a „interacționat” cu vecinii.
Tot ce trebuie să faceți este să adăugați un pic de mutație (pentru a ține cont de lucruri precum anemia falciformă și ochii albaștri) la acest scenariu și avem o modalitate de a explica rasele fără a mai fi nevoie de milioane de ani sau de un părinte comun cu cimpanzeii.
Este o știință bună și este o Biblie bună. Prin urmare, este timpul să renunțăm la ideile vechi de „rasă”.
Referințe și note
- Mallick, C.B. et al., The light skin allele of SLC24A5 in South Asians and Europeans shares identity by descent, PLoS Genetics 9(11):e1003912, 2013. Înapoi la text.
- Hernandez-Pacheco, N. et al., Identification of a novel locus associated with skin colour in African-admixed populations, Nature: Scientific Reports 7:44548, 2017 | doi:10.1038/srep44548. Înapoi la text.
- Gibbons, A., How Africans evolved a palette of skin tones, Science 358(6360):157–158, 2017. Înapoi la text.
- Schuenemann, V.J. et al., Ancient Egyptian mummy genomes suggest an increase of Sub-Saharan African ancestry in post-Roman periods, Nat. Comm. 8:15694, 2017. Înapoi la text.
- Tishkoff, S.A. et al., The genetic structure and history of Africans and African Americans, Science 324(5930):1035–1044, 2009. Înapoi la text.
- Wilson, J.F. and Goldstein, D.B., Consistent long-range linkage disequilibrium generated by admixture in a Bantu-Semitic hybrid population, Am. J. Human Genetics 67:926–935, 2000. Înapoi la text.
- Skoglund, P. et al., Reconstructing prehistoric African population structure, Cell 171:59–71, 2017. Acesta a fost primul studiu despre ADN-ul antic din Africa, iar rezultatele sunt, prin urmare, un punct de referință important în înțelegerea istoriei continentului. Cu toate acestea, m-am gândit că a fost mai mult decât insultător să numim o epocă de fier africană de 500 de ani când europenii începuseră explorarea și descoperirea științifică sau o epocă de piatră africană de 3000 de ani când a fost timpul regelui Solomon în Israel. Ar îndrăzni cineva să spună că nativii americani au aparținut epocii de piatră înainte de 1492? Chiar dacă acești termeni sunt acceptați în comunitatea academică, este timpul să fie retrași! Într-adevăr, am susținut acest lucru de ceva timp. Înapoi la text.
- Wang, S. et al., Geographic patterns of genetic admixture in Latin America, PLoS Genetics 4(3):e1000037, 2008. Înapoi la text.
- Quintana-Murci, L., Centrul Național pentru Cercetare Științifică (Franța), “Human variation chalked up to natural selection: study”, PhysOrg.com, 4 Februarie 2008. Înapoi la text.
- Citat în Gibbons, 2017, ref. 3. Înapoi la text.
Readers’ comments
Comments are automatically closed 14 days after publication.