Explore
Also Available in:

Viitorul cosmic

Câteva probleme pentru creștinii „susținători ai vârstei îndelungate”

stock.xhng168future

de Russell Grigg
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Viitorul îndepărtat este un subiect rar menționat în discuțiile despre creație vs. evoluție, dar de fapt prezintă probleme esențiale pentru creștinii care spun că pământul are milioane (sau miliarde) de ani.

În primul rând, să vedem ce spun oamenii de știință despre viitor.

Moartea termică

Oamenii de știință sunt în general de acord că universul va ajunge într-o zi la „moartea termică”. Aceasta este o condiție în care toată energia din univers este distribuită uniform și la o temperatură de o fracțiune de grad peste zero absolut. Universul va fi atunci, spun ei, lipsit de viață și va exista așa pentru totdeauna.1

Deci, cât timp îi permit creștini susținători ai vârstei îndelungate să creeze noile ceruri și noul pământ, dacă ei insistă că I-a luat miliarde de ani pentru a crea cerurile actuale și pământul actual?

Robert Matthews, corespondent științific pentru The Sunday Telegraph, spune astfel: „Peste doar o mie de miliarde de ani, toate stelele își vor fi consumat combustibilul și s-au epuizat. Vor mai fi fulgerări ocazionale în noaptea perpetuă: chinurile de moarte ale stelelor atât de mari încât s-au prăbușit în ele însele formând găuri negre. Chiar și acestea se vor evapora în cele din urmă într-o explozie de radiații. Pentru următorii 10122 de ani [adică 1 urmat de 122 de zerouri—o cifră mult mai mare decât numărul de atomi din univers, care este de 1080], această radiație Hawking va fi singurul spectacol. Până atunci, chiar și cele mai masive găuri negre se vor evapora, lăsând universul fără nimic de făcut timp de 1026 de ani … La început, s-ar putea să fi fost lumină, dar în cele din urmă, se pare, nu va fi altceva decât întuneric.”2

Prognoza sumbră de mai sus este în acord cu cea de-a doua lege a termodinamicii, care afirmă că, cantitatea de energie utilizabilă este în scădere. Deci, este adevărat că, din punct de vedere energetic, universul se termină. Cu toate acestea, marea diferență este că, creștinii înțeleg din Biblie că Dumnezeu va interveni înainte ca scenariul de mai sus să ajungă la concluzia sumbră prezisă. Într-adevăr, El a intervenit deja în Întruparea, Moartea și Învierea Domnului Iisus Hristos.

Cine sunt „creștinii susținători ai vârstei îndelungate”?

Din anii 1800—adică de pe vremea când Lyell, Cuvier, Darwin și alții au contestat concepția tradițională conform căreia universul avea doar mii de ani—diverși creștini au încercat să armonizeze opiniile cu credințele biblice. Deși creștinii resping evoluționismul ateu, mulți (fără să vrea?) acceptă aspecte importante ale teoriei evoluției, inclusiv credința că pământul are miliarde de ani.

Cele mai comune patru moduri în care creștinii au încorporat miliardele de ani în Biblie sunt:

  • Evoluția teistă—Dumnezeu a început Big Bang-ul și a ghidat procesele evolutive pentru a aduce omul în existență.
  • Creația progresivă—fiecare „zi” a Săptămânii Creației nu a fost o singură rotație a pământului, ci mai degrabă o perioadă nedeterminată de timp (de exemplu, sute de milioane de ani fiecare).
  • Teoria golului—aceasta inserează un posibil interval de timp de milioane (sau miliarde) de ani între Facerea 1:1 și 1:2.
  • Ipoteza cadru—acceptă că afirmațiile biologiei, geologiei și astronomiei moderne pot fi adevărate și spune că Facerea 1 nu a fost niciodată menită să comunice adevărul științific sau istoria literală, ci mai degrabă este un instrument literar pentru a preda o teologie a Sabatului.3

Viitorul—conform Bibliei

Creștinii susținători ai vârstei îndelungate permit noțiunilor de miliarde de ani despre trecut4 să dicteze ceea ce cred ei că înseamnă Facerea. Dar sunt în dificultate dacă doresc să fie consecvenți. Acest lucru se datorează faptului că acceptă viziunea seculară a miliardelor de ani, așa că, logic, sunt blocați în noțiuni seculare despre viitor. Cu toate acestea, astfel de idei ale viitorului sunt la fel de contrare cu ceea ce spune Biblia ca și ideile referitoare la trecut.

Referindu-se la viitor, Biblia spune nu doar că „cerurile vor pieri cu vuiet” și prin foc (II Petru 3:10–12), ci că Dumnezeu va crea „ceruri noi și pământ nou, în care locuiește dreptatea” (II Petru 3:13; cf. Isaia 65:17Apocalipsa 21:1). Deci, cât timp îi permit creaționiștii progresiști, evoluționiștii teiști și alți creștini susținători ai vârstei îndelungate să creeze noile ceruri și noul pământ, dacă ei insistă că I-a luat miliarde de ani pentru a crea cerurile actuale și pământul actual?

Judecata viitoare

Biblia ne spune că toți oamenii trebuie să se confrunte nu doar cu problema mortalității, ci și a moralității. Adam, spre deosebire de animale, a fost creat cu capacitatea de a alege să asculte sau să nu asculte de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu i-a dat omului această alegere, cel mai inevitabil fapt al viitorului omului este că toți trebuie să ne prezentăm în fața scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Și precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata. (Evrei 9:27).

Toți oamenii ar eșua la această judecată „fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Cu toate acestea, cei care primesc iertarea lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Hristos sunt achitați (Ioan 5:24), deoarece păcatele lor l-a luat Hristos asupra Sa (Isaia 53:5–6), în timp ce neprihănirea lui Hristos a fost creditată în contul lor (II Corinteni 5:21). Destinul lor va fi să devină ca Hristos (1 Ioan 3:2), să trăiască cu Hristos și să împărtășească slava Lui (Colliseni 3:4) și să fie fii ai lui Dumnezeu într-o comuniune perfectă cu El pentru totdeauna (Apocalipsa 21:3, 7). Acest sentiment al scopului și al viitorului este în contrast puternic cu lipsa de scop a viziunii seculare/evolutive, în care toate eforturile și realizările omenirii nu contează deloc în cele din urmă.

Astfel, pentru creștini, viitorul nu este „nimic decât întuneric”, așa cum prezice Robert Matthews mai sus, ci viața cu Dumnezeu în Rai, înfățișat în Biblie ca un oraș care „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o și făclia ei este Mielul [adică Domnul Iisus Hristos] este candela sa” (Apo. 21:23).

Pe de altă parte, destinul celor care resping iertarea lui Dumnezeu și refuză o relație corectă cu El nu este dispariția într-un univers care se îndreaptă spre moartea termică, ci mai degrabă o „moarte termică” de alt fel, ceea ce Biblia numește „focul cel veșnic”, „care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Matei 25:41) și destinul celor nerăscumpărați (Apocalipsa 20:15).

Referințe și note

  1.  Unii oameni de știință au postulat că universul va suferi o „mare criză”, urmată de un alt presupus big bang și așa mai departe în mod repetat. Cu toate acestea, fiecare astfel de ciclu ar consuma cantități uriașe din energia disponibilă implicată, astfel încât fiecare ciclu ar fi mai lung decât cel anterior, până când în cele din urmă s-ar ajunge la „moartea termică” și în acest scenariu. Înapoi la text.
  2.  Matthews, R., To infinity and beyond, New Scientist 158(2129):27–30, 11 Aprilie 1998. Înapoi la text.
  3.  Ipoteza-cadru devine din ce în ce mai populară printre mulți creștini. Pentru o combatere, vedeți: Kulikovsky, A.S., A critique of the Literary Framework view of the Days of Creation, Creation Research Society Quarterly 37(4):237–244, 2001. (De asemenea, la: www.kulikovskyonline.net/hermeneutics /Framework.pdf.) Înapoi la text.
  4.  Așa-numiții „creaționişti progresivi” pot să nu fie evoluţionişti biologici, dar ei aderă practic la toate principiile evoluţiei cosmice şi geologice. Înapoi la text.