Explore
Also Available in:

Feedback archiveFeedback 2014

Datarea cu raportul de carbon oxidabil

Publicat: 20 julie 2014 (GMT+10)
Wikipedia.org, Mario Modesto MataAtapuerca

de
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

“M.M. din Australia a întrebat despre o nouă metodă de datare sugerată de un prieten de al lui numită “raportul de carbon oxidabil” (ORC).”1

Este important să se înțeleagă principiul simplu, fundamental al tuturor metodelor de datare și de ce nu sunt capabile să producă date obiective și absolute (a se vedea articolul Cum funcționează metodele de datare). Defecțiunea fatală este că toate măsurătorile științifice sunt făcute în prezent, în timp ce o dată se referă la un moment în trecut. Nu ne putem întoarce în trecut pentru a măsura toți parametrii de care avem nevoie pentru a calcula datele.

Prin urmare, toți acești parametri trebuie să fie presupuși—întotdeauna. Nu există nicio altă cale. Mai mult, trebuie să se presupună că parametrii nu s-au modificat pe ‘durata de viață’ a eșantionului. Deoarece aceștia sunt presupuși, nu putem avea încredere că vârsta calculată este corectă. Astfel, oamenii de știință întotdeauna compară rezultatul calculat cu ceea ce cred ei că ar trebui să fie răspunsul. Dacă vârsta calculată nu este în concordanță cu așteptările, ei vor explica că este greșită și vor căuta altceva care să le ofere vârsta de care au nevoie. Articolul Cum funcționează metodele de datare oferă un exemplu despre modul în care se neagă datele nedorite. Articolul Anomalii ale datării radioactive oferă alte exemple.

Toate metodele de datare depind de ceva care se schimbă în timp, plus că au nevoie de o condiție inițială plauzibilă. În cazul datării cu raportul de carbon oxidabil (RCO), variabila care se schimbă în timp este raportul dintre carbonul oxidabil și carbonul organic.2 Pe Pământ, carbonul este reciclat continuu prin procese biologice. Unele forme, cum ar fi materia organică proaspătă, sunt reciclate rapid, însă forme mai rezistente, cum ar fi cărbunele, sunt reciclate mai lent. Se presupune că atunci când un eșantion este proaspăt ars, va dispărea carbonul oxidabil deoarece a fost îndepărtat prin procesul de combustie. În timp, activitatea biologică va determina creșterea cantității de carbon oxidabil.

…oamenii de știință întotdeauna compară rezultatul calculat cu ceea ce cred ei că ar trebui să fie răspunsul.

După cum vă puteți imagina, rata de schimbare a raportului de carbon datorată activității biologice va depinde de mulți factori, inclusiv localizarea probei și condițiile de mediu. Metoda de datare RCO a fost dezvoltată de Douglas Frink, care a inclus șase variabile semnificative pe care le considera că ar afecta raportul de carbon: oxigen, umiditate, temperatură, concentrație de carbon și reactivitatea solului (prin textură și pH). Cu toate acestea, ar exista mult mai multe variabile care afectează activitatea biologică de care acești parametri nu țin cont.

Frink a analizat zeci de probe arheologice din America de Nord și din Africa de Est. El a dezvoltat o relație statistică între RCO al eșantionului și vârsta publicată pe baza datării culturale sau pe bază de carbon-14. În continuare se prezintă ecuația pe care a dezvoltat-o:3

VârstaRCO = RCO x (adâncime x temperatură medie x precipitații medii) / (textură medie x pH0.5 x %C0.5 x 14,4888)

Frink avertizează în lucrarea sa că nu puteți accepta fără dubii o dată RCO calculată, și că fiecare dată trebuia examinată pentru a vedea dacă este acceptabilă. El prezintă această precauție:

„În timp ce procedura RCO oferă estimări bune de vârstă pentru multe probe arheologice, nu se poate aplica în toate situațiile. Condițiile specifice de mediu trebuie îndeplinite înainte de a putea obține estimări de vârstă semnificative. Schimbarea raportului C oxidabil în timp și formularea ecuației RCO-dată au fost derivate din probele obținute din soluri aerobe moderat până la bine drenate. Rezultatele analizelor efectuate asupra probelor obținute din solurile anaerobe slab drenate au dat date false, sugerând că ecuația datei RCO se referă la un sistem dependent de O2. Eșantioanele de sol afectate de saturația pe termen lung (condiții reductoare) au dat estimările de vârstă mult mai mari decât se așteptau.”4

Cu alte cuvinte, trebuie să știți care au fost condițiile în trecut, înainte de a fi siguri că metoda va funcționa. Cum poți să știi care sunt condițiile dacă nu ai fost acolo? Mai mult, ce alți factori despre care nu se știe că pot influența rezultatul nu sunt incluși în formulă?

Lucrarea discută despre patru probe din Connecticut și Virginia de Vest care au dat rezultate false. În urma unei investigații ulterioare, s-a constatat de la persoanele implicate, care au asistat la proceduri, că există o problemă cu stocarea probelor după ce au fost colectate. Motivul pentru care rezultatele au fost considerate false a fost că au contrazis datele obținute prin alte metode. Motivul pentru care au identificat cauza a fost că oamenii au observat ce s-a întâmplat.

De asemenea, în lucrare se menționează o mostră de sol din Somalia care s-a abătut semnificativ de la vârsta estimată, pe baza poziției sale stratigrafice (și nu pe baza datării cu carbon radioactiv). Motivul sugerat pentru această discrepanță a fost că activitatea rozătoarelor ar fi putut deranja solul sau conținutul scăzut de carbon al eșantionului ar fi distorsionat rezultatul. Fără martori oculari, cauza sugerată poate fi doar „probabilă”.

… trebuie să știți care au fost condițiile în trecut, înainte de a fi siguri că metoda va funcționa.

Datarea RCO a fost criticată în American Archaeology Bulletin în 1999 de către Killick, Jull și Burr.5 Ei au pus la îndoială acuratețea și precizia metodei și evidențiază problemele legate de factorii de mediu specifici sitului. Frink a discutat în răspunsul său6 aceste critici și recunoaște că a fost nevoie de multă muncă pentru îmbunătățirea și dezvoltarea metodei.

De când a fost dezvoltată, metoda RCO a fost utilizată în numeroase studii de situații arheologice și geomorfologice. Cu toate acestea, fiecare dată calculată trebuie evaluată pentru a decide dacă se potrivește în cadrul cronologic acceptat sau dacă trebuie negată. În consecință, metoda RCO necesită în continuare pentru verificare observații stratigrafice atente și ‘date’ separate obținute folosind carbon-14. Un exemplu al utilizării metodei îl constituie folosirea sa la artefactele culturale dintr-un sit din Australia.7 Metoda a fost verificată independent față de alte metode înainte de a se concluziona că pare să ofere rezultate consecvente la acest sit particular.

Celălalt punct important este că metoda RCO este calibrată împotriva datării carbon-14. Cu alte cuvinte, datarea RCO nu oferă dovezi obiective pentru vârstele lungi. Vârstele sale lungi sunt derivate din vârstele lungi indicate de rezultatele carbon-14. Datarea carbon-14 presupune că raportul de 14C la 12C este fost constant de sute de mii de ani. Problema cu acea ipoteză este că raportul 14C la 12C a fost întrerupt de Marele Potop, astfel încât toate vârstele carbon 14 trebuie corectate datorită dezechilibrului carbonului atmosferic rezultat (vezi Cum rămâne cu datarea cu carbon?).

În concluzie, metoda datării RCO nu este nici independentă, nici obiectivă. Poate avea o aplicație limitată în anumite situații, dar rezultatele vor fi întotdeauna verificate cu alte informații. Deoarece este legată de procedurile carbon-14 larg utilizate, datarea RCO nu oferă dovezi fundamentale pentru epocile lungi ale Pământului. Orice rezultat de peste 3000 sau 4000 de ani va necesita o corecție pentru a ține seama de efectele Marelui Potop.

Referințe și note

  1. This dating method was presented on a Rational Wiki page entitled Evidence against a recent creation, but it actually is not such evidence, as the main article here shows. Înapoi la text.
  2. Carbonul oxidabil se determină prin măsurarea pierderii de carbon prin ardere. Carbonul organic este măsurat printr-o metodă de oxidare umedă, adică pierderea de carbon atunci când este amestecat cu apă și oxidat prin introducerea de aer sau oxigen. Înapoi la text.
  3. Frink, D.S., Application of the oxidisable carbon ration (OCR) dating procedure and its implications for pedogenic research, Pedological Perspectives in Archaeological Research, SSA Special Publication 44, Societatea Americană pentru Știința Solului, Madison, WI: 1995; http://www.eprida.com/hydro/ecoss/background/applicationofocr.pdf. Înapoi la text.
  4. Am schimbat OCRDATE la OCR-dată (RCO-dată) pentru lizibilitate. Înapoi la text.
  5. Killick, D.J., Jull, A.J.T., and Burr, G.S., A failure to discriminate: Querying Oxidizable Carbon Ratio (OCR) Dating; http://www.saa.org/Portals/0/SAA/publications/SAAbulletin/17-5/saa18.html, Accesat 26 Iunie 2014. Înapoi la text.
  6. Frink, D.S., The scientific basis of Oxidizable Carbon Ratio (OCR) Dating; http://www.saa.org/Portals/0/SAA/publications/SAAbulletin/17-5/saa18.html, Accesat 26 Iunie 2014. Înapoi la text.
  7. Harrison, R., and Frink, D.S., The OCR carbon dating procedure in Australia: New dates from Wilinyjibari Rockshelter, southeast Kimberley, Western Australia, Australian Archeology 51:6–15, 2000; https://www.library.uq.edu.au/ojs/index.php/aa/article/download/792/791. Înapoi la text.