În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Kurt P. Wise, geolog

Dr. Wise este director de cercetare a originilor în cadrul Colegiului Bryan, Dayton, Tennessee. Deține o licență în științe geofizice de la Universitatea din Chicago și un masterat și un doctorat în geologie de la Universitatea Harvard. L-a avut ca îndrumător pe profesorul Stephen Jay Gould. Dr. Wise a scris o gamă largă de articole pe probleme de origine. Este membru al Societății Geologice din America.

În clasa a VIII-a am fost extrem de interesat de toate domeniile științei. Timp de peste un an, când alții se considerau pompieri și astronauți, eu visam să obțin un doctorat de la Universitatea Harvard și să predau la o universitate mare. Știam că acesta este un vis de neatins, pentru că știam că este un vis, dar… ei bine, era totuși un vis. Anul acela, ultimul an din seria de nouă ani de la școala noastră mică de la țară, s-a încheiat cu un mare târg științific. Denumirea sa ne-a speriat, nu numai pentru că era important pentru notele noastre și era necesar pentru evadarea noastră din sentința elementară pentru infracțiuni necunoscute, dar a fost, de asemenea, un fel de inițiere care să permită admiterea la liceul din orașul mare, în anul următor. Cei 1200 de elevi ai liceului au depășit populația combinată a trei orașe în care am trăit mai aproape decât liceul respectiv. Doar gândul la astfel de mulțimi de oameni ne-a speriat. În orice caz, târgul științific era anticipat cu ani înainte și am început lucrul cu aproape un an în avans.

Am decis să-mi fac proiectul pentru târgul științific despre evoluție. M-am dedicat studiului. Am memorat coloana stratigrafică. Tatăl meu și cu mine am construit un ansamblu de trepte de lemn reprezentând timpul geologic în care fiecare pas a reprezentat lungimea relativă a fiecărei perioade. Am cumpărat modele și am colectat fosile. Am construit reprezentări de lut ale fosilelor pe care nu le aveam și am schițat configurații continentale/oceanice pentru fiecare perioadă. Am finalizat proiectul colosal înainte de ziua târgului. Întrucât acea zi a fost rezervată pentru corecții și configurări de ultim moment, nu am avut nimic de făcut. Așadar, în timp ce agitația altor elevi ne înconjura, i-am recunoscut prietenului meu Carl (care se alăturase proiectului meu) că am avut o problemă. Când a întrebat care este problema, i-am spus că nu pot împăca ceea ce învățasem în proiect cu afirmațiile Bibliei. Când Carl a cerut clarificări, am scos o Biblie și i-am citit Facerea 1 cu voce tare.

La sfârșit și după ce am explicat că milioanele de ani de evoluție nu păreau să se împace cu cele șase zile de creație, Carl a fost de acord că pare a fi o problemă reală. În timp ce mă luptam cu acest lucru, m-am lovit de ceea ce credeam că este o soluție ingenioasă (și originală!) la problemă. I-am spus lui Carl: „Și dacă zilele ar fi lungi de milioane de ani?” După ce a discutat ceva timp despre asta, Carl părea să fie mulțumit. Eu nu eram—cel puțin, nu complet mulțumit.

Ceea ce m-a necăjit a fost că, chiar dacă zilele au reprezentat perioade lungi de timp, ordinea nu era în regulă. La urma urmei, știința a spus că soarele a apărut înaintea pământului—sau cel puțin în același timp—și Biblia a spus că pământul a fost creat cu trei zile înainte de soare. În timp ce știința a spus că vietățile marine au apărut înaintea plantelor și creaturile terestre înainte de cele zburătoare, Biblia a indicat că plantele au precedat creaturile marine și creaturile zburătoare le-au precedat pe cele terestre. Pe de altă parte, a face zilele lungi de milioane de ani părea să elimine cea mai mare parte a conflictului. Am hotărât astfel să păstrez aceste probleme în mintea mea.

Nu a funcționat. În următorii ani, conflictul ordinii m-a necăjit. Indiferent de modul în care am încercat, nu am putut să-mi scot problema din minte. În cele din urmă, într-o zi din al doilea an de liceu, când am crezut că nu mai pot rezista, am decis să rezolv problema. După ora de culcare, sub pătură și cu lanternă în mână, am luat o Biblie recent achiziționată și o pereche de foarfece și m-am pus pe treabă. Începând cu Facerea 1:1, am hotărât să decupez fiecare verset din Biblie care ar trebui eliminat pentru a crede în evoluție. Dorind ca acest lucru să fie cât mai corect posibil și oferind evoluției avantajul îndoielii, m-am hotărât să citesc toate versetele de pe ambele părți ale unei pagini și să decupez toate celelalte versuri, având grijă să nu tai marginea paginii.

În acest mod, noapte de noapte, timp de luni de zile, mi-am propus să trec în mod sistematic prin întreaga Biblie, din scoarță în scoarță. Deși soluția problemei părea evidentă destul de devreme, am perseverat. Am continuat din două motive. În primul rând, sunt obsesiv compulsiv. În al doilea rând, m-am temut de sfârșitul iminent. Oricât de mult viața mea a fost legată în natură, la vârsta de opt ani, și de știință, în clasa a opta, a fost și mai legată de știință și natură de la acest moment al vieții mele. Tot ce mi-a plăcut să fac a fost legat de vreun aspect al științei. În același timp, evoluția a făcut parte din acea știință și de multe ori a fost predată ca o parte indispensabilă a științei. Exact aceasta credeam—că știința nu ar putea exista fără evoluție. Pentru mine, să resping evoluția ar fi să resping toată știința și să resping tot ce am iubit și am visat să fac.

A venit ziua când am pus foarfeca pe ultimul verset—aproape ultimul verset al Bibliei. Era Apocalipsa 22:19:„Iar de va scoate cineva din cuvintele cărții acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieții și din cetatea sfântă și de la cele scrise în cartea aceasta.” Cu mâinile tremurânde am tăiat acest verset, vă pot asigura! Cu sarcina finalizată, am fost acum obligat să iau decizia de care mă temeam atâta timp.

Îndepărtând coperta Bibliei, am încercat să o ridic de pe pat cu două degete. Cu toate acestea, oricât am încercat, și chiar cu avantajul unor margini intacte pe toate paginile Scripturii, a fost imposibil să ridic Biblia fără ca să se îndoaie. A trebuit să iau o decizie între evoluție și Scriptură. Fie Scriptura era adevărată, iar evoluția era greșită, fie evoluția era adevărată și trebuie să arunc Biblia. Cu toate acestea, în acel moment m-am gândit la șapte ani în urmă, când o Biblie a fost pusă în fața mea și am ajuns să-L cunosc pe Iisus Hristos. În acei ani am ajuns să-L cunosc. Mă familiarizasem cu dragostea și preocuparea Lui pentru mine. Devenise un adevărat prieten pentru mine. El a fost motivul pentru care am trăit fizic și spiritual. Nu L-am putut respinge. Cu toate acestea, am ajuns să-L cunosc prin Cuvântul Său. Nici eu nu puteam să resping aceasta. În acea noapte când am acceptat Cuvântul lui Dumnezeu și am respins tot ceea ce l-ar contracara vreodată, inclusiv evoluția. Cu aceasta, într-o mare întristare, am aruncat în foc toate visele și speranțele mele în știință.

Totuși, la doar câteva săptămâni mai târziu, Dumnezeu a început să-mi arate că respingerea evoluției nu implică neapărat respingerea întregii științe. De fapt, am aflat că știința își datorează însăși existența și raționamentul afirmațiilor Scripturii. Pe de altă parte, am învățat, de asemenea, că evoluția nu este singura afirmație a științei moderne care trebuie respinsă dacă se presupune că Scriptura este adevărată. Înțeleg, de exemplu, că afirmația unui pământ vechi neagă veridicitatea primelor 11 capitole din Facere (de exemplu, ordinea creației, deosebirea tipurilor create, absența carnivorilor înaintea Căderii, lipsa morții animalelor înainte de Cădere, creația lui Adam și a Evei, statutul „foarte bun” al creației la sfârșitul Săptămânii Creației, longevitatea patriarhilor, natura globală a Potopului lui Noe, împrăștierea oamenilor departe de Turnul Babel). La rândul său, aceasta provoacă integritatea oricărui concept construit pe aceste capitole. Cu toate acestea, înțeleg că fiecare doctrină a creștinismului stă pe temelia pusă în primele câteva capitole din Facere (de exemplu, Dumnezeu este adevăr, Dumnezeu este un Dumnezeu al milei și al iubirii, Scriptura este adevărată, tot răul natural și moral pe pământul poate fi urmărit până la Căderea omului, întoarcerea lui Hristos este globală, Cerul este un loc perfect, fără păcat, moarte sau corupție de orice fel). Astfel, un pământ vechi de milioane de ani pare să conteste toate doctrinele pe care le iubesc.

Deși există motive științifice pentru acceptarea unui pământ tânăr, eu sunt un creaționist care crede într-un pământ tânăr, deoarece aceasta este înțelegerea mea a Scripturii. Așa cum am împărtășit și profesorilor mei cu ani în urmă, când eram la facultate, dacă toate dovezile din univers ar fi împotriva creaționismului, aș fi primul care aș recunoaște acest lucru, dar aș fi în continuare creaționist pentru că ne arată Cuvântul lui Dumnezeu. [Notă a Ed.: Deși Scriptura ar trebui să fie autoritatea noastră finală, creștinismul nu este o credință oarbă. Vedeți Why use apologetics for evangelism?] Acesta este punctul meu de vedere.