În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. John M. Cimbala, inginer mecanic

Dr. Cimbala este profesor de inginerie mecanică la Universitatea de Stat din Pennsylvania. Deține o licență în inginerie aerospațială de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, un masterat în aeronautică de la Institutul de Tehnologie din California și un doctorat în aeronautică de la Institutul de Tehnologie California. Pe lângă publicarea mai multor lucrări de cercetare în domeniul dinamicii fluidelor, dr. Cimbala a fost cercetător la Centrul de Cercetare Langley al NASA. A fost un pionier în dezvoltarea internetului pentru îmbunătățirea învățământului și, în 1997, a primit premiul George W. Atherton pentru excelență în predare la Universitatea de Stat din Pennsylvania.

Am fost crescut într-o casă creștină, crezând în Dumnezeu și în creația Lui. Cu toate acestea, am învățat evoluția în timpul liceului și am început să mă îndoiesc de autoritatea Bibliei. M-am gândit că dacă evoluția este adevărată, atunci Biblia nu poate fi adevărată. În cele din urmă am respins întreaga Biblie și am crezut că descindem din vietăți inferioare; nu există viață de apoi și niciun scop în viață, decât să ne bucurăm de timpul scurt pe care îl avem pe acest pământ. În timpul anilor de facultate la Penn State am fost ateu sau, în cel mai bun caz, agnostic.

Din fericire și prin harul lui Dumnezeu, am început să citesc articole și să ascult înregistrări despre dovezi științifice în favoarea creației. Timp de câțiva ani, a devenit evident pentru mine că teoria evoluției nu are dovezi legitime și că datele științifice din înregistrările fosile, geologie etc. ar putea fi mai bine explicate printr-o creație recentă, urmată de o Potop global. Brusc mi-am dat seama că Biblia ar putea fi, de fapt, adevărată! Abia după ce am crezut ce scrie în prima pagină a Bibliei am putut crede și restul. Odată ce am acceptat faptul că există un Dumnezeu creator, a fost un pas ușor pentru mine să accept planul Său de mântuire prin Iisus Hristos. Am devenit un adept al lui Hristos în primul an la Cal Tech.

De atunci, am dedicat mult timp studierii dovezilor despre creație și Potopul global. Cu cât studiez mai mult, cu atât devin mai convins că există un Dumnezeu iubitor, care a creat acest univers și toate vietățile. Dumnezeu a dezvăluit câteva detalii despre creația Sa în Cartea Facerii, pe care acum o cred literalmente—șase zile, un pământ tânăr și un Potop global.

Există multe dovezi despre care aș putea scrie; aici aleg doar una: A doua lege a termodinamicii. O definiție formală a celei de-a doua legi a termodinamicii este: „În orice sistem închis, un proces se desfășoară astfel încât energia indisponibilă (entropia) crește”. Cu alte cuvinte, în orice sistem închis, întotdeauna crește dezorganizarea în timp. Lucrurile progresează în mod natural de la ordine la dezordine sau de la o stare de energie disponibilă la una în care energia este mai puțin disponibilă. Un exemplu bun: o ceașcă fierbinte de cafea se răcește într-o cameră izolată. Cantitatea totală de energie din cameră rămâne aceeași (ceea ce satisface prima lege a termodinamicii). Energia nu se pierde; este pur și simplu transferată (sub formă de căldură) de la cafeaua fierbinte la aerul rece, încălzind ușor aerul. Când cafeaua este fierbinte, există energie disponibilă din cauza diferenței de temperatură dintre cafea și aer. Pe măsură ce cafeaua se răcește, energia disponibilă se transformă încet în energie indisponibilă. În cele din urmă, când cafeaua este la temperatura camerei, nu există nicio diferență de temperatură între cafea și aer, adică energia este într-o stare indisponibilă. Sistemul închis (format din cameră și cafea) a atins echilibrul energetic (termic). Sistemul este „mort”, deoarece nu se mai poate produce lucru mecanic, deoarece nu mai există energie disponibilă. A doua lege spune că inversul nu se poate întâmpla! Cafeaua la temperatura camerei nu se va încinge de la sine, deoarece aceasta ar necesita transformarea energiei indisponibile în energie disponibilă.

Acum considerați întregul univers drept un sistem gigantic închis. Stelele sunt fierbinți, la fel ca ceașca de cafea, și se răcesc, pierzând energie în spațiu. Stelele fierbinți din spațiul mai rece reprezintă o stare de energie disponibilă, la fel ca și cafeaua fierbinte din cameră. Cu toate acestea, a doua lege a termodinamicii impune ca această energie disponibilă să se schimbe constant în energie indisponibilă. Într-o altă analogie, întregul univers se relaxează ca un ceas gigantic, ticăind și pierzând energia disponibilă. Deoarece energia disponibilă se schimbă încontinuu în cea indisponibilă, cineva a trebuit să îi dea energie disponibilă la început! (Cu alte cuvinte, cineva a trebuit să întoarcă ceasul la început.) Cine sau ce ar fi putut produce energie într-o stare disponibilă la început? Numai cineva sau ceva care nu este legat de a doua lege a termodinamicii. Numai Creatorul celei de-a doua legi a termodinamicii ar putea să o încalce și să creeze energie într-o stare de disponibilitate.

Pe măsură ce timpul trece (presupunând că lucrurile continuă așa cum sunt), energia disponibilă în univers se va transforma în cele din urmă în energie indisponibilă. În acest moment, se va spune că universul a suferit o moarte termică, la fel ca și cafeaua din cameră. Universul prezent, așa cum îl cunoaștem, nu poate dura la nesfârșit. În plus, imaginați-vă că mergeți înapoi în timp. Întrucât energia universului se schimbă în mod constant de la o stare de disponibilitate la una de disponibilitate mai mică, cu cât mergem înapoi în timp, cu atât este mai disponibilă energia universului. Folosind din nou analogia ceasului, cu cât este dat înapoi în timp, cu atât ceasul este mai întors. La un moment destul de îndepărtat în timp, ceasul era întors la maxim. Prin urmare, universul nu poate fi infinit de vechi. Se poate concluziona doar că universul a avut un început și că acest început a trebuit să fie cauzat de cineva sau ceva care operează în afara legilor cunoscute ale termodinamicii. Este aceasta o dovadă științifică a existenței unui Dumnezeu creator? Așa cred. Teoriile evolutive ale universului nu pot combate argumentele de mai sus privind existența lui Dumnezeu.