În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Stephen Taylor, inginer

Dr. Taylor este lector de inginerie electrică la Universitatea din Liverpool. Deține o licență în inginerie electrică și electronică de la Colegiul Imperial de Știință și Tehnologie, Universitatea din Londra, Marea Britanie, și un masterat și un doctorat în inginerie electrică de la Universitatea din Liverpool. Dr. Taylor a scris peste 80 de articole științifice și este recenzor pentru revistele IEE Electronic Letters, Solid State Electronics, Journal of Applied Physics and Applied Physics Letters.

Scopul acestui articol este de a explica motivele credinței mele ca om de știință și inginer, într-un Dumnezeu Creator etern, atotputernic, atotînțelept, un Dumnezeu de încredere și care poate fi cunoscut, Unul care a vorbit prin Biblie pentru a-și arăta voia și, în cele din urmă, prin Fiul Său, Domnul Iisus Hristos, pentru a-și arăta persoana. Aș dori, de asemenea, să subliniez unele dintre problemele științifice legate de viziunea naturalistă (evolutivă) a originilor și să spun de ce, în opinia mea, faptele științifice susțin mai degrabă cadrul biblic decât sistemul de credință evolutiv.

Un proiect necesită un proiectant

Pe masa din fața mea este o reproducere a unei frumoase picturi peisagistice reprezentând o scenă de țară, datând din 1770, de Paul Sandby. În prim-plan, artista a surprins lumina soarelui care cădea pe un copac dintr-o pajiște. În apropiere există un cal și câțiva copii, iar în fundal, vedem un râu care își croiește drumul pe lângă dealul verde și se îndreaptă spre mare. În depărtare, norii cenușii fac loc unui cer albastru deschis. Mă întrebați cum a apărut pictura. Dacă ar fi să insist că, dintr-o dată și fără niciun motiv aparent, vopseaua pe bază de ulei a început să ajungă pe o pânză, în așa fel și în proporții atât de mari încât rezultatul a fost o operă de artă, ați crede că sunt nebun. Este un scenariu imposibil. Dificultățile mele de a vă convinge ar crește dacă nu aș fi în măsură să dau o explicație pentru existența pânzei și a vopselei în primul rând!

Naturalismul evolutiv ne cere să credem într-un astfel de scenariu: o imagine fără pictor, artă fără artist. Să ne amintim, de asemenea, că oricât de bună ar fi, pictura este doar o reprezentare moartă și bidimensională a unei realități vii, tridimensionale și mult mai minunate: peisajul în sine, copaci, cai, copii, cer, soare și nori! Cât de greșit și de prostesc este să lauzi lucrarea mâinii și a ochiului omenesc, negând totuși lucrarea artistului divin care a pus toate lucrurile la locurile lor, a creat și a dat pricepere acelor mâini și ochi umani!

Nu numai că un proiect implică un proiectant, ci un proiect spune ceva despre proiectantul său. Având în vedere vastitatea spațiului cosmic îndepărtat, complexitatea creierului uman, forțele puternice care țin nucleul fiecărui atom împreună, putem concluziona că Dumnezeu este într-adevăr imens, mare în inteligență și în putere. Dacă Dumnezeu este astfel, de ce nu ar trebui durata creației să fie de șase zile de 24 de ore? Ar fi putut să o facă în șase ore sau șase secunde dacă ar fi vrut. Un astfel de Dumnezeu poate face orice dorește, oricând vrea, în concordanță cu propria Sa natură.

Un Om care este Dumnezeu

Al doilea motiv și poate cel mai convingător al credinței creștine, în general, și al credinței într-o creație literală În șase zile în special, este Domnul Iisus Hristos. Apropiindu-se de al doilea mileniu, El încă este figura centrală a istoriei umane. Fiecare ziar, calculator și monedă de astăzi ne amintește că El a fost cel care a împărțit timpul în două: e.n. și î.e.n. El nu a scris niciodată o carte sau un cântec, totuși despre El s-au scris milioane de cărți și unele dintre cele mai mari muzici din lume. El nu a ridicat niciodată un monument, dar zeci de mii de clădiri au fost ridicate în cinstea Sa. El nu a condus niciodată o armată și nici nu a scos o sabie, însă, prin dragostea Sa, El a cucerit inimile a milioane de oameni de-a lungul anilor. Unii dintre dușmanii Lui, la întâlnirea Lui, au fost transformați în oameni care și-au dat viața pentru El. Exemplul și învățăturile Sale au avut cea mai mare influență pentru binele omenirii. Universități, școli, spitale, orfelinate, organizații caritabile și reforme sociale au fost fondate și au progresat în numele Lui așa cum nu s-a întâmplat în numele niciunei alte persoane.

Povestea sa de viață ne este spusă prin relatările martorilor oculari ai scriitorilor Noului Testament. Acești oameni erau prezenți când Iisus a vindecat orbi, a hrănit pe cei flămânzi, a calmat furtuna, a mers pe apă și a înviat oameni din morți. L-au auzit vorbind, L-au privit direct, L-au văzut murind și au mers, au vorbit și au luat masa cu El după ce a înviat din morți, așa cum a spus că va face. El a făcut și a susținut lucruri despre sine pe care numai Dumnezeu le poate face sau ar trebui să le pretindă. Iisus a vorbit despre Dumnezeu ca despre Tatăl Său și a spus: „Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10:32); și „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).

Acum este important să ne dăm seama că Domnul Iisus Hristos a considerat primele capitole ale Facerii ca fapt istoric. Într-adevăr, așa a fost viziunea Sa înaltă asupra Scripturilor din Vechiul Testament, încât le-a numit „Cuvântul lui Dumnezeu” și că, Cuvântul lui Dumnezeu „era adevăr”, afirmând că „Scriptura nu poate să fie desființată” (Ioan 10:35, 17:17). Faptul că Domnul Iisus Hristos a crezut în Adam și Eva, Cain și Abel, Noe și un Potop cataclismic mondial este evident din pasaje precum Mat. 19:4, 23:35 și 24:37–39. În Marcu 10:6, Iisus a spus: „Dar de la începutul făpturii, bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu”. În aceste cuvinte ale lui Iisus, El ne învață că Adam și Eva au fost creați la „începutul făpturii”, nu la milioane de ani după început! Aceasta înseamnă, de asemenea, că Dumnezeu le-a pregătit o lume cu puțin timp înainte. Peste tot găsim că Biblia este în concordanță cu punctul de vedere al unei creații literale recente în șase zile. Aceasta a fost învățătura aproape universală a Bisericii creștine până aproximativ acum câteva sute de ani.

Mărturia altora

Mulți dintre cei mai mari oameni de știință din lume au fost creștini convinși, credincioși în Biblie [notă a Ed. CMI: vedeți Teme: Oameni: Oameni de Știință Creaționiști]. În propria mea disciplină, inginerie electrică, trebuie doar să ne gândim la nume precum Michael Faraday, James Joule, Lord Kelvin, și James Clerk Maxwell (care a scris împotriva evoluției) pentru a realiza că acest lucru este adevărat. Societatea de Cercetare a Creației are în prezent un număr de 650 de oameni de știință, fiecare având o diplomă de master sau mai mare într-un domeniu recunoscut al științei. Într-un articol recent, Dr. Russell Humphreys, fizician la Sandia National Laboratories, New Mexico, estimează că există în jur de 10 000 de oameni de știință profesioniști practicanți doar în SUA, care cred deschis într-o creație recentă în șase zile.¹

Experiență personală

Am devenit creștin la vârsta de 16 ani căutând iertare pentru păcatele mele și încredințându-mi viața Domnului Iisus Hristos printr-o simplă rugăciune. Deși conștient de contradicția aparentă dintre știință și Biblie, faptul că Iisus a considerat relatarea Facerii ca fiind istoric adevărată, a fost suficient pentru a mă convinge, ca tânăr creștin, că și eu ar trebui să fac la fel! Ucenicul nu este mai presus de Domnul Său. Mulți ani mai târziu, sunt mai mult ca oricând convins nu numai de adevărul Evangheliei creștine, ci și de armonia dintre revelația biblică și adevărata știință.

Este extrem de important să ne dăm seama că, spre deosebire de ceea ce ni se spune adesea, nu se poate demonstra că există vreun fapt dovedit al științei care să contrazică relatarea biblică. Când teoriile științifice par să contrazică, este important să se examineze dovezile și interpretarea care stau la baza acestor idei. Oamenii de știință sunt supuși erorilor și părtinirii, așa cum arată istoria științei. În secțiunea de închidere a acestui articol, aș dori să examinez pe scurt câteva dintre problemele științifice severe inerente modelului evolutiv al originilor.

Ce s-a întâmplat și cum?

Conform teoriei „big bang-ului”, universul a început în urmă cu aproximativ 10 până la 20 de miliarde de ani ca un volum de spațiu și materie/energie neconceput de mic, care se extinde de atunci. Cu toate acestea, avem dreptul să punem întrebarea: ce s-a întâmplat? În termeni simpli, „Nimic nu s-a întâmplat”. O întrebare conexă este când au apărut legile naturale care guvernează lumea fizică? Trebuie să credem că și aceste legi sunt produsul întâmplării? Professor Werner Gitt a analizat recent teoria big bang-ului și observă că „multe descoperiri din ultimii ani cu instrumente îmbunătățite și metode de observație îmbunătățite au zguduit în repetate rânduri această teorie.”²

Cum a luat naștere viața?

Evoluția are problema fundamentală a explicării modului în care viața a apărut din non-viață. În cartea sa Evolution, a Theory in Crisis, biologul molecular Dr. Michael Denton susține că subiectul său nu oferă niciun sprijin teoriei evoluției. El subliniază că nu există o celulă simplă. El pune următoarea întrebare: „Este cu adevărat credibil că procesele aleatoare ar fi putut construi o realitate, al cărei cel mai mic element—o genă funcțională sau o proteină—are o complexitate dincolo de propriile noastre capacități creative, o realitate care este chiar antiteza întâmplării, care depășește în orice aspect ceva produs de inteligența omului?”³

Profesorul Sir Fred Hoyle, fostul astronom de la Cambridge, a făcut următoarea analogie pentru a ilustra dificultatea apariției vieții din întâmplare „Imaginați-vă 10⁵⁰ de persoane oarbe având câte un cub Rubik amestecat și încercați să le concepeți ajungând simultan la forma rezolvată. Apoi, aveți șansa de a ajunge prin amestecarea aleatoare (variație aleatoare) a unuia dintre mulții biopolimeri de care depinde viața… un nonsens major.”⁴

Dr. Michael Behe, profesor asociat de biochimie la Universitatea Lehigh, susține în mod similar proiectarea inteligentă ca o explicație logică evidentă pentru complexitatea mașinilor biochimice găsite în toate viețuitoarele. El oferă exemple de sisteme biologice, precum coagularea sângelui, care sunt „ireductibil de complexe” și necesită funcționarea tuturor părților. În astfel de sisteme, nicio cale directă, graduală nu duce la producerea lor, deoarece, dacă lipsește o parte, atunci întregul sistem este inutil.⁵

De unde au venit noile informații?

Evoluția pe scară largă de la amibă la om necesită creșteri masive ale informațiilor genetice în timp. Se spune că evoluția se desfășoară prin procesele de selecție naturală (supraviețuirea celui mai adaptat) și/sau mutație. Cu toate acestea, întrebarea-cheie pentru ambele procese este de unde provin noile informații? Pentru ca o reptilă să devină pasăre, trebuie să aibă informațiile suplimentare necesare pentru aripi și pene etc. Selecția naturală este ușor de observat, dar nu poate crea de la sine noile informații, deoarece nu există o dezvoltare ascendentă în complexitatea genetică a organismului. O altă presupusă sursă de informații noi o reprezintă mutațiile. Pentru evoluția pe scară largă, mutațiile trebuie să adauge, în medie, informații. Într-o carte recentă, biofizicianul Dr. Lee Spetner arată cu o analiză probabilistică detaliată că acest lucru este complet exclus. El examinează cazurile clasice ale mutațiilor citate în favoarea evoluției neo-darwiniene și arată în mod concludent că, fără excepție, toate au pierderi de informații. Nu există nicio mutație care să adauge informații.⁶ Spetner este bine calificat să facă aceste calcule. Ca fost membru al Universității Johns Hopkins, el este specialist în comunicare și teoria informației.

Cazul împotriva evoluției este rezumat de profesorul de drept al Universității Berkeley, Philip Johnson, care susține următoarele puncte:

1. evoluția nu se bazează pe faptele științifice, ci pe o credință filosofică numită naturalism;
2. convingerea că un corp mare de dovezi empirice susține evoluția este o iluzie;
3. evoluția este ea însăși o religie;
4. dacă evoluția ar fi o ipoteză științifică bazată pe un studiu riguros al dovezilor, ea ar fi fost abandonată cu mult timp în urmă.⁷

În acest articol ne-am uitat la afirmația clară a Scripturii și am discutat motivele acceptării acesteia la valoarea sa reală. Am analizat o teorie alternativă a originilor întruchipată în teoria evoluției și dificultățile științifice cu care se confruntă, dificultăți care cresc în timp. Din aceste considerații și altele, eu, unul, nu am nici o ezitare în respingerea ipotezei evolutive a originilor și afirmarea alternativei biblice că în „șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele”.