În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Wayne Frair, biolog

Profesorul Frair este profesor de biologie la The King’s College, Tuxedo, New York. Deține o licență (B.A.) în zoologie de la Houghton College, New York, o licență (B.S.) în zoologie de la Wheaton College, Illinois, un masterat în embriologie de la Universitatea din Massachusetts și un doctorat în taxonomie biochimică de la Rutgers, Universitatea de Stat, New Jersey. El este autorul câtorva lucrări de cercetare despre broaște țestoase și, de asemenea, pe teme de creație-evoluție, inclusiv cartea A Case for Creation.¹ El a fost martor al apărării la celebrul proces de creație vs. evoluție din 1981 din Little Rock, Arkansas. Profesorul Frair este membru al Asociației Americane pentru Avansarea Științei și, în anii 1986-1993, a ocupat funcția de președinte al Societății de Cercetare a Creației.

Interesul meu pentru problemele științei biblice a fost stârnit după ce am devenit creștin în ianuarie 1945, când eram în marina SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Călătoria mea personală prin misterele originii vieții a început în 1946, când ieșisem din marină și făceam cursuri la Universitatea din Massachusetts, din Amherst. Am fost hrăniți cu ideile evoluției, dar m-am întrebat dacă nu există și alte poziții ce pot fi apărate.

În primul an m-am transferat la o instituție creștină (Colegiul Houghton), unde am continuat cu o specializare în zoologie, urmând și cursuri în chimie și Biblie. Profesorul meu, dr. George Moreland, era un creaționist care credea în Biblie și am crescut în cunoștințe sub tutela lui. După finalizarea studiilor de licență (B.A.), am intrat la Wheaton College, Illinois, unde am absolvit studiile de licență (B.S.) în zoologie. Aici am cercetat mai mult Biblia, teologia și mai multe domenii ale științei în timp ce lucram cu profesori creaționiști.

Timp de un an am predat științe la Ben Lippen, un liceu creștin. Apoi m-am întors la Universitatea din Massachusetts și am absolvit un masterat în embriologie, scriind o lucrare de disertație cu privire la efectele azaguaninei-8 (primul medicament pentru cancer) în timpul embriologiei unui pui.² Consilierul meu, dr. Gilbert Woodside, a fost președinte al Departamentului de Zoologie de la Universitatea din Massachusetts și un evoluționist cu o reputație internațională în embriologie. Se pare că nu a apreciat alternativa științifică la evoluție, dar mi-a declarat foarte clar că evoluția nu era aplicabilă în domeniul embriologiei. Era evident pentru el că evoluția a afectat, de fapt, disciplinele embriologice, deoarece mulți oameni de știință mincinoși își pierduseră timpul încercând să încadreze datele din studiile lor într-o schemă evolutivă iluzorie.

După absolvire, am acceptat un post de profesor de biologie la The King’s College din New York și, patru ani mai târziu, mi-am luat concediu pentru a finaliza un doctorat la Universitatea Rutgers. Îndrumătorul meu de acolo a fost Dr. Alan Boyden, președintele Departamentului de Zoologie și liderul mondial în serologie. Profesorii și studenții din acel departament de la Rutgers clasificau plantele și animalele folosind proteine serice din sânge. Un alt nume pentru acest domeniu de cercetare este taxonomia biochimică. Cei din grupul Rutgers au fost pionierii în implementarea unei abordări chimice a taxonomiei (clasificare și denumire).

Profesorul Boyden înclina să accepte evoluția, dar, de fapt, era foarte dezamăgit de valoarea ei în domeniul său de cercetare. El îi numea pe evoluționiști „închinători la strămoși și oameni cu privirea înapoi”. El era rezervat în a-i învăța pe studenții săi să nu se gândească la macro-evoluție în studiile lor care implică sistematica de plante și animale (sistem utilizat pentru taxonomie) și chiar a publicat o carte împotriva pozițiilor privind evoluția.³ Am făcut cercetări și am scris o teză despre taxonomia biochimică a broaștelor țestoase, finalizând doctoratul în 1962. Apoi m-am întors la The King’s College, unde am fost președinte al Departamentului de Biologie în marea majoritate a perioadei până la pensionarea mea, în 1994.

Cercetările mele, în special ale broaștelor țestoase de peste 40 de ani, mi-au sporit admirația față de Dumnezeu ca și Creator. Împreună cu alte mii de oameni de știință, nu cred că evoluția a fost metoda pe care Dumnezeu a folosit-o pentru crearea diferitelor tipuri de viață.⁴ De exemplu, nu există dovezi clare că broaștele țestoase au evoluat vreodată din orice altceva. Cu toate acestea, au existat schimbări printre broaștele țestoase. De fapt, un scop al propriei mele cercetări a fost să înțeleg mai bine cum s-au diversificat broaștele țestoase.⁵

Doctrina evoluției este populară, dar estimez că în Statele Unite există probabil cel puțin 25000 de oameni de știință care resping doctrina evoluționistă conform căreia toate organismele vii sunt legate. Există alte mii în întreaga lume care împărtășesc sentimente similare. Mulți dintre cei care nu susțin evoluția, ci preferă mai degrabă o poziție de creație, sunt creștini, dar există și evrei, musulmani și cei din alte credințe (inclusiv ateismul) care sunt anti-evoluționiști și care au o varietate de puncte de vedere cu privire la modul în care au apărut vietățile pe pământ și și-au dezvoltat trăsăturile actuale.

De asemenea, în calitate de creștin, accept istoricitatea Bibliei, aceasta fiind susținută de multe dovezi empirice externe și nu am găsit niciun motiv științific pentru a respinge Biblia. Desigur, există unele metafore, precum „râurile vor bate din palme” (Ps. 98:8) sau când Hristos l-a numit pe Irod „vulpe” (Luca 13:32). Dar de mai bine de 40 de ani, am un obicei în concordanță cu cel al erudiților biblici creștini conservatori, să abordez Biblia dintr-un punct de vedere istoric. Aceasta înseamnă că, pentru a ne construi teologia, începem cu acceptarea Bibliei ca fiind adevărată literal și istoric și comparăm un pasaj cu altele pentru a obține un consens cu privire la semnificațiile lor.

Este evident că Biblia nu răspunde la fiecare întrebare pe care o putem pune, dar este cu siguranță clară asupra fundamentelor. De exemplu, nu explică clar dacă există viață fizică în afara pământului. Biblia, la 1 Corinteni 13:12, ne spune că știm doar parțial cât suntem în această viață; deci, este posibil să trăim cu câteva întrebări aici pe acest pământ, dar cândva în cer vom ști. Pentru a crește în înțelegerea revelației lui Dumnezeu în Biblie, citesc complet atât Vechiul, cât și Noul Testament cel puțin o dată pe an, timp de aproximativ 40 de ani.

Există multe dovezi factuale și obiective (de exemplu, din arheologie) pentru a accepta Biblia ca adevărul revelat al lui Dumnezeu. Dar, de asemenea, este foarte important să ne dăm seama că Scripturile se ocupă în mod realist de natura oamenilor. Biblia spune că toți am păcătuit (Romani 3:23) și avem nevoie să experimentăm mântuirea făcută posibilă când Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Putem experimenta adevăruri biblice pentru noi înșine, de exemplu, când ne dăm seama că atitudinile noastre față de problemele din viață s-au schimbat în mod vizibil în urma acceptării noastre a lui Hristos ca Mântuitor (2 Corinteni 5:17). Îmi amintesc cum la ceva timp după experiența mea de mântuire, citind versetul din Romani 8:16 că Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii lui Dumnezeu; a fost emoționant pentru mine să realizez că am experimentat deja acest adevăr glorios.

Din studiile noastre științifice aflăm multe despre natură, care este creația lui Dumnezeu. De asemenea, Dumnezeu se dezvăluie în istorie și în conștiințele noastre, dar cel mai important este că El se revelează în Cuvântul Său inspirat, Biblia. Pentru o viață plină și fructuoasă, indiferent de ocupația noastră, cred că trebuie să trăim în conformitate cu această carte.

Articole

• My Experiences as a creationist student in zoology departments of several universities