În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. Colin W. Mitchell, geograf

Dr. Mitchell a fost consultant internațional în dezvoltarea terenurilor aride, în Regatul Unit. El are studii la Universitatea Harvard, un masterat în geografie de la Universitatea Oxford, un masterat în sistematizarea orașelor de la Universitatea din Liverpool și un doctorat în geografia terenului deșertic de la Universitatea Cambridge. Dr. Mitchell a fost consultant de specialitate în 16 țări, incluzând misiuni pe termen lung în Irak, Sudan, Pakistan, Maroc și evaluarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură a politicii naționale de amenajare a teritoriului din Etiopia.

M-am născut la Londra și în copilărie am mers la o biserică locală. Convingerile mele s-au schimbat în cele ale unui agnostic în adolescență, și au fost întărite în timpul serviciului în RAF (n.t., forța aeriană a Forțelor Armate Britanice). După aceasta m-am dus la universitate să învăț geografie. Am devenit creștin ca urmare a aderării la Oxford Inter-Collegiate Christian Union.

La fel ca mulți alții, mi-a fost greu să armonizez ideile evolutive cu care fusesem educat cu baza credinței creștine pe care o învățasem. Întrebările au fost deosebit de invadatoare, deoarece studiul pentru o diplomă în geografie implică o componentă substanțială a geologiei. Am citit cărți care urmăreau să le armonizeze pe cele două, dar am constatat că, cu cât credința mea a devenit mai biblică, cu atât sarcina a devenit mai dificilă. Cea mai critică problemă s-a centrat în jurul întrebării despre creație/evoluție și, în mod specific, pe cele șase zile din Facerea 1. Era clar că nu exista nicio modalitate prin care nici secvența evenimentelor, nici cronologia să poată fi aduse în concordanță cu teoriile științifice actuale ale originilor. Nu era vorba doar de interpretare. Una dintre explicații trebuia să fie greșită (sau, într-adevăr, amândouă). Alegerea era necesară și de aceasta depindea o mare parte din orientarea vieții. Dacă alegerea ar fi fost doar intelectuală, ar fi fost mai grea, deoarece argumentele pro și contra unui pământ tânăr păreau solide, dar am fost impresionat atât de conștiință, cât și de lecțiile istoriei că răspunsul trebuie să înceapă cu principiile etice. Întreaga noastră cultură și civilizație occidentală s-au bazat pe Biblie mai mult decât oricare altă sursă de înțelepciune. Acesta părea a fi motivul valorii sale morale și baza influenței sale globale.

Critica argumentelor științifice

Argumentele științifice pentru un pământ vechi par solide. Cât de încredere sunt acestea? Cât de sigură este ideea că există o secvență de creație neîntreruptă de la big bang, prin formarea sistemului solar, solidificarea pământului, generarea spontană de viață și evoluția plantelor, animalelor și a oamenilor pentru a se obține lumea din jurul nostru? Este această schemă de nepătruns? În niciun caz. Are inconsecvențe și lacune fatale. Câteva întrebări pot dezvălui acest lucru. Cine sau ce a furnizat materialul pentru big bang? De ce nu a făcut implozie, mai degrabă, decât explozie? Cum s-ar putea aduna în stele și cum ar putea genera acestea planete? Cum ar putea apărea viața spontan? Cum ar putea un tip vietate să se schimbe în altul atunci când registrul fosil nu prezintă dovezi ale unor asemenea schimbări? Cum s-ar putea dezvolta inteligența și mintea în fața celei de-a doua legi a termodinamicii care neagă astfel de posibilități? La niciuna dintre aceste întrebări nu se poate răspunde în mod satisfăcător.

Există, de asemenea, întrebări despre cronologie. Calculele moderne ale vârstei pământului se bazează pe măsurători care presupun o evoluție uniformitară. Ei calculează ratele actuale de depunere a sedimentelor, dezintegrarea radioactivă și prezumția evoluției organice și le extrapolează înapoi. Toți trebuie să accepte marje considerabile de eroare. Acestea diferă adesea mult prin rezultatele lor și pot oferi răspunsuri contradictorii printr-o singură metodă. Datarea radiogenică este considerată astăzi ca fiind cea mai fiabilă. Dar dacă ne bazăm pe acest lucru, suntem dependenți de o serie de ipoteze nedemonstrabile. Acestea includ aspecte precum raportul inițial al izotopilor părinte și fiică, constanța ratelor de dezintegrare, apariția izotopilor aparent fără părinți cu timp de înjumătățire foarte scurt și posibilitățile fluxului de neutroni și ale migrației atomilor mobili chimic.

Concluzii

Dezbaterea dintre credința într-o creație literală și un pământ vechi are consecințe de anvergură. Biblia învață creaționismul începând de la primele capitole din Facere. Povestea lui Adam și Eva este convingătoare pentru întreaga problemă religioasă a omului. Relația lui Adam cu Creatorul său, identificând autoritatea și legea divină, oferă un cadru pentru toate aspectele vieții. Prin ridicarea conștiinței peste interesul material, povestea oferă fundamentul de bază pentru instituțiile sociale, economice și politice libere. Responsabilitatea lui Adam pentru lumea naturală oferă un model pentru provocările ecologice de astăzi.

Dar merge mai departe. Dezbaterea creație/evoluție este marginală față de una mai mare: cea despre înțelegerea noastră asupra supranaturalului. Acest lucru se datorează faptului că viziunea noastră asupra originilor afectează în mod profund înțelegerea noastră despre cine este Dumnezeu și despre modul în care El lucrează în lume. Ea determină viziunea noastră asupra naturii Sale. Principiul pocăinței a fost introdus pentru prima dată în Grădina Edenului. Aceasta oferă inspirație și îndrumare morală pentru comportamentul uman. Prin aceasta, influențează abordarea noastră față de știință, arte, educație și teologie. Relația lui Adam cu familia sa și lumea din jurul său este un ghid pentru toate relațiile religioase și sociale. Relația sa cu Eva simbolizează cea dintre Hristos și biserică și chiar și cele din cadrul Sfintei Treimi. [Notă a Ed. CMI: vedeți God Q&A pentru mai multe informații despre Sânta Treime.] Teoria evoluției, prin negarea istoricității poveștii creației, este destul de distructivă pentru aceste interpretări.

Prin urmare, răspunsul nostru la ideea unei creații în șase zile guvernează viziunea noastră despre cosmos și, dincolo de aceasta, despre destinul nostru final. Imposibilitatea armonizării viziunii științifice a lumii cu Scriptura lasă o alternativă cruntă. Aceasta este între a vedea lumea ca neavând sens și că viața umană a evoluat de la începuturile primitive prin luptă cu o perspectivă asupra viitorului, care, în cel mai bun caz, oferă unele progrese materiale și culturale rasei, iar în cel mai rău duce la distrugerea ei, iar în oricare dintre cazuri, la uitarea individului. Pe de altă parte, toată natura poate fi văzută ca parte a unui plan divin binevoitor. Viața noastră, atât aici, cât și în continuare, poate depinde de răspunsul nostru.

Articole

• Is the fish really our ancestor? (review of Your Inner Fish: A Journey into the 3.5-Billion-Year History of the Human Body by Neil Shubin)