Explore
Also Available in:

În șase zile

Science and origins

Jeremy L. Walter

Jerry R. Bergman

John K.G. Kramer

Paul Giem

Henry Zuill

Jonathan D. Sarfati

Ariel A. Roth

Keith H. Wanser

Timothy G. Standish

John R. Rankin

Bob Hosken

James S. Allan

George T. Javor

Dwain L. Ford

Angela Meyer

Stephen Grocott

Andrew McIntosh

John P. Marcus

Nancy M. Darrall

John M. Cimbala

Edward A. Boudreaux

E. Theo Agard

Ker C. Thomson

John R. Baumgardner

Arthur Jones

Religion and origins

George F. Howe

A.J. Monty White

D.B. Gower

Walter J. Veith

Danny R. Faulkner

Edmond W. Holroyd

Robert H. Eckel

Jack Cuozzo

Andrew Snelling

Stephen Taylor

John Morris

Elaine Kennedy

Colin W. Mitchell

Stanley A. Mumma

Evan Jamieson

Larry Vardiman

Geoff Downes

Wayne Frair

Sid Cole

Don B. DeYoung

George S. Hawke

Kurt P. Wise

J.H. John Peet

Werner Gitt

Don Batten

In Six Days

În șase zile

De ce 50 de oameni de știință alegsă creadă în creație.

Editat de Dr. John Ashton
tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

Dr. John K. G. Kramer, biochimist

Dr. Kramer este cercetător la Agriculture and Agri-Food Canada. Deține o licență de la Universitatea din Manitoba, un masterat în biochimie de la Universitatea din Manitoba, un doctorat în biochimie de la Universitatea din Minnesota și a absolvit trei ani de studii post-doctorale în calitate de bursier la Institutul Hormel și ca bursier NRC la Universitatea din Ottawa. Dr. Kramer a identificat, caracterizat și sintetizat structura a numeroase componente alimentare, bacteriene și biologice și a publicat 128 de lucrări recenzate și numeroase rezumate și capitole de cărți. El a fost unul dintre oamenii de știință de bază care a evaluat proprietățile toxicologice, nutriționale și biochimice ale uleiului de rapiță și a demonstrat siguranța acestuia. În prezent, el este editor asociat al revistei științifice LIPIDS.


De la finalizarea doctoratului în 1968, am petrecut 30 de ani realizând cercetări lipidice. Deși munca mea nu a abordat în mod specific „originea vieții” sau „vârsta pământului”, cred că aceste probleme au implicații profunde în domeniul biochimiei lipidelor și al cercetării nutriționale.

Biografia

Am crescut într-o casă în care se credea în Biblie. De-a lungul liceului mi-au plăcut științele și am excelat la aceste materii. Prin urmare, a fost firesc pentru mine să aleg o carieră în cercetarea științifică. În ultimul an de liceu, unul dintre pastorii de la biserica noastră s-a apropiat de mine, îngrijorat că aș putea să-mi pierd credința dacă aș continua o carieră științifică. El m-a încurajat să văd primul capitol din Facere fără un interval de timp, deoarece în opinia sa era mai important să credem că Dumnezeu a creat toate lucrurile, indiferent de cât a durat. La început, această viziune părea destul de incompatibilă cu interpretarea mea a Scripturii. Dar, trebuie să recunosc, acest gând mi-a adus suficientă îndoială încât să nu mă poziționez în niciuna din tabere timp de câțiva ani. M-am simțit ușurat că nu am avut nicio confruntare critică la niciuna din disciplinele din perioada studiilor de licență și a programului de masterat în chimie și biochimie la Universitatea din Manitoba.

Confruntat cu o alegere

În 1964 m-am transferat la Universitatea din Minnesota pentru studiile de doctorat în biochimie, incluzând și chimia organică. Acolo m-am confruntat chiar cu această problemă, în al doilea an, la un curs de endocrinologie. Ni s-a cerut să scriem un eseu despre cum a început viața, bazat pe principii evolutive. Săptămânile de lectură și studiu a acestui subiect nu mi-au oferit mecanisme logice pentru procesele evolutive. Căutam tipul de dovezi familiare mie în biochimie și chimie organică. Era evident pentru mine că viața nu se putea forma sau putea fi susținută nici într-o atmosferă reducătoare, nici oxidantă, fără să mai amintesc de asocierea puțin probabilă a moleculelor fără viață pentru a forma structuri foarte ordonate care conțin informații, celule biologice fragile și procese în care toate componentele trebuie să conlucreze simultan.

În cele din urmă, a trebuit să scriu eseul. L-am scris. Am descris un scenariu posibil care credeam că ar putea fi testat experimental. Cu toate acestea, după recitirea eseului de mai multe ori, am realizat punctele slabe ale argumentelor mele. Frustrat și total confuz, am adăugat câteva propoziții la sfârșit ca să fie mai ușor să credem într-un Creator care a făcut totul, decât să credem în condiții favorabile care acționează asupra materiei neînsuflețite în timp. M-a descurajat mult nota mică primită și prin toate încercările mele nu am reușit să o măresc. Mi-am dat seama că am fost descoperit!

Deși îmi încredințasem viața lui Iisus Hristos și făcusem un jurământ radical al credinței mele la vârsta de 16 ani, când am fost botezat, acum m-am confruntat cu „ora mea de decizie”. Să cred în evoluție sau în Dumnezeu? După ce am studiat acest domeniu fără ajutorul vreunei literaturi creștine pe această temă, am ajuns la concluzia fermă că evoluția nu avea dovezi care să o facă credibilă. Prin urmare, m-am hotărât să cred în cuvântul lui Dumnezeu pentru moment și am continuat să caut dovezi, într-un fel sau altul.

Retrospectiv, acea notă mică obținută la eseul de evoluție a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Am învățat să evaluez critic faptele, indiferent de presiunile exterioare. Atunci am început să văd dovezi clare pentru creație (Rom. 1:19–20). Am profitat de orice ocazie pentru a studia Scriptura și a citi cărți despre începuturi. În acest moment al vieții mi-au căzut în mână cărțile lui Donald MacCrimmon MacKay1, Morris și Whitcomb2 care m-au impresionat foarte mult. Pe de altă parte, am devenit foarte dezamăgit de evoluționiștii care reușeau să ofere știință bună, dar urmată de concluzii iraționale că sistemele și procese complexe au apărut pur și simplu în urma unui mecanism evolutiv inexplicabil plus timp. Nicio dovadă. Fără logică. Doar vise deșarte. A devenit, de asemenea, evident că ambele puncte de vedere erau strict o chestiune de credință. Pentru mine, scenariul de creație mi s-a părut mai logic decât o explozie urmată de auto-organizarea materiei care nu posedă aceste proprietăți.

De-a lungul acestei căutări am experimentat o transformare interesantă. Biblia a devenit vie și semnificativă pentru mine, iar relația mea cu Dumnezeu a devenit reală. Am început să văd o ordine și un design uimitor în natură, care erau complet în concordanță cu Scriptura. Un domeniu care m-a fascinat cu adevărat a fost legile din Vechiul Testament cu privire la alimente și igienă, cu implicațiile lor pentru nutriție, biochimie și bacteriologie. Cum ar fi putut să știe acești autori despre știința modernă fără revelația divină?

Înșelarea științifică

În cariera mea științifică am observat un principiu interesant. Ori de câte ori se știe puțin despre un subiect sau subiectul diferă de normă, apar mai multe speculații evolutive cu privire la dezvoltarea sa. În loc să recunoaștem că „nu știm” și să lucrăm la descoperirea necunoscutului, se fac de obicei unele comentarii evolutive. Pe de altă parte, cu cât se știe mai multe despre un anumit subiect, cu atât există mai multă dorință de a-l descrie în detaliu și de a-l clasifica astfel de sisteme „ireductibil de complexe”, așa cum le prezintă Michael Behe3.

Nimeni nu a demonstrat vreodată schimbări macro-evolutive la nivel molecular, totuși mulți oameni speculează cu ușurință legăturile evolutive dintre bacterii, plante, animale și om. Structurile brute, nu sunt formate din celule individuale cu molecule complexe? Dacă macro-evoluția este puțin probabilă la nivel molecular, cum se poate schimba întregul? Comparațiile nesfârșite ale secvențelor de ADN nu explică dezvoltarea evoluției. Mai mult, modificările (mutațiile) observate la nivel molecular, cum ar fi ADN-ul, sunt predominant perturbatoare și întotdeauna cu pierderea, nu câștigul, informației și complexității. Acest lucru l-a determinat pe Lee Spetner4 să concluzioneze: „Oricine crede că macro-evoluția poate fi realizată prin mutații care pierd informații este ca negustorul care pierde câțiva bani la fiecare vânzare, dar crede că poate compensa pierderea vânzând mult”.

Dovezi de proiectare în cercetările mele

În ultimele decenii s-au realizat studii ample asupra bacteriilor termofile și halofile, care cresc în condiții extreme de temperatură, respectiv, în medii sărate. Aceste bacterii au fost clasificate drept arheo-bacterii, deoarece unii oameni de știință cred că acestea sunt forme de viață mai vechi și mai simple. Lipidele acestor bacterii au legături chimice numite mai degrabă eteri decât esteri, iar fragmentele de alchil se află pe pozițiile 2 și 3 ale coloanei vertebrale a glicerolului, mai degrabă decât pe pozițiile 1 și 2, ca la mamifere (vedeți tabelul de mai jos).

Lipide etericeLipide esterice
(Poziția 1) CH2-O-X CH2-O-CO-R
|| ||
(Poziția 2) CH-O-R CH-O-CO-R’
|| ||
(Poziția 3) CH2-O-R’ CH2-O-X

unde R și R ’sunt grupări alchil și X este H sau o grupare polară

Mai mult, își produc energia sub formă de adenozin trifosfat (ATP) dintr-o combinație de gradient de sodiu plus o forță motrice protonică,5 în locul doar al unei forțe motrice protonice ca la celulele mamiferelor.6 Structurile și procesele biochimice fragile din aceste bacterii, dintre care multe sunt asemănătoare celulelor mamiferelor, sunt protejate. Dar cum? Legăturile eterice sunt cu siguranță mai stabile decât legăturile esterice, dar poate că aceasta nu este întreaga explicație. Din cercetările mele, cred că se obține o stabilitate și mai mare prin aceste lipide eterice care se combină cu ioni de sodiu. Integrarea unui gradient de sodiu și protoni nu este încă înțeleasă, deși primul inițiază creșterea celulară.7

Prin urmare, a privi aceste bacterii ca forme de viață mai timpurii și mai simple reprezintă o denaturare totală a complexității lor. Aceste bacterii sunt la fel de complexe ca celulele mamiferelor și prezintă un design uimitor și potrivit pentru condițiile extreme de temperatură și de concentrație de sare. Fiecare celulă este produsă în conformitate cu informațiile din ADN-ul său respectiv. Încercările de a da acestor structuri lipidice complexe nume comune care conțin prefixul „arheo”, pentru a arăta ierarhia lor evolutivă,8 nu oferă dovezi științifice. Ci doar afirmă propria credință, dar nu adaugă cunoștințe științifice. De fapt, poate chiar să inducă în eroare, sugerând că structurile lipidice și mecanismele energetice pot evolua diferit în condiții de mediu diferite. Dovezile arată că Methanobacteria thermoautotrophicum rămân Methanobacteria thermoautotrophicum de-a lungul a milioane de generații, conform informațiilor lor genetice, și cresc în condiții favorabile de temperatură ridicată și de concentrație de sare.

Principiile scripturale oferă direcții utile pentru rezolvarea problemelor științifice

În 1971 mi s-a cerut să particip la un proiect de cercetare privind uleiul de rapiță cu conținut scăzut de acid erucic la Agriculture Canada, Ottawa. Au fost observate o serie de probleme cardiace la șobolanii hrăniți cu ulei de rapiță bogat în acid erucic, care au persistat cu uleiurile de rapiță nou dezvoltate având conținut scăzut de acid erucic.9 A existat îngrijorarea că oamenii ar putea fi la fel de afectați și, prin urmare, au existat discuții pentru a lua în considerare recomandarea eliminării acestui ulei din consumul uman. O echipă multidisciplinară a fost înființată la Agricultura Canada pentru a aborda urgent această problemă și pentru „afla adevărul gol-goluț”, așa cum a spus dr. B. Migikovsky (Directorul General al ramurii de cercetare, Agriculture Canada). M-am confruntat cu o alegere. Ar trebui să abordez această problemă din punctul de vedere evolutiv – dezvoltarea animalelor la oameni – sau din punctul de vedere biblic – animalele și oamenii au fost create în funcție de felul lor? Viziunea asupra vieții a influențat cu siguranță abordarea acestei cercetări. Eu l-am ales pe acesta din urmă.

Pe baza perspectivei biblice, am vrut să cunosc rezultatele dintr-o serie de specii de animale diferite, să găsesc un numitor toxicologic comun, să îi determin mecanismul de acțiune, apoi să stabilesc dacă un proces similar a avut loc la oameni și, mai presus de toate, să fiu foarte precaut în extrapolări. Am fost pe deplin conștient de faptul că punctul meu de vedere era diferit de cel al multor altora din grup, care își exprimau ocazional punctul de vedere al căutării unei tendințe evolutive de la o specie la alta, deși eram cu toții conștienți de capcanele unui astfel de raționament. Talidomida, de exemplu, nu a cauzat efecte dăunătoare la șobolani, dar a generat anomalii fetale la iepuri, șoareci și oameni.10

Am fost deseori întrebat dacă aceste două abordări sunt diferite. Strict vorbind, sunt. Cu toate acestea, am constatat că oamenii de știință nu mențin o abordare strict evolutivă în domeniul biochimiei-nutriției. În general, oamenii de știință adoptă o abordare pragmatică în cercetare. Ei caută ordinea, consistența, o bază biochimică și diferențele dintre specii. De aici și această mare comunitate formată din cercetători din ambele tabere. Este ca și cum ar ști mai bine, dar se tem să pară religioși. Sunt încântat să văd că oamenii de știință devin curajoși și subliniază inconsistența gândirii evolutive11 și sugerează că „design-ul inteligent” ar putea fi o concluzie mai bună pentru a explica lumea fizică și biologică.12 Dar consider că este trist că acești autori, care demonstrează clar inconsecvența evoluției, lasă cititorul într-un vid. Cum s-au întâmplat lucrurile? Dacă există dovezi pentru un „design inteligent”, cine este Designer-ul? Cărțile lui Gentry13 și Parker14 oferă o concluzie mai logică, prin prezentarea Designer-ului înaintea cititorului.

Motivul pentru care uleiul de rapiță a afectat inima într-un mod atât de unic pare să fie cea mai provocatoare problemă. M-am rugat ca Dumnezeu să-mi dea înțelepciunea de a contribui la soluționarea ei. A făcut-o. Versetul din mintea mea era „că orice făptură a lui Dumnezeu este bună” (1 Tim. 4:4). Am considerat acest lucru drept un indiciu pentru a lua în considerare posibilitatea ca fenomenul observat să se fi datorat eventual unui dezechilibru nutrițional din cauza naturii experimentului. În studiile toxicologice, în general, animalele sunt hrănite cu o componentă alimentară la cel mai înalt nivel posibil. Pentru un ulei vegetal (cum ar fi uleiul de rapiță), a însemnat administrarea uleiului ca singura sursă de grăsime din dietă (20% din greutate sau 40% din calorii). Mai mult, era posibil ca uleiul de rapiță să conțină o toxină naturală care să fie exacerbată de conținutul ridicat al acestui ulei din dietă? Aceste gânduri, împreună cu testarea diferențelor de specii și verificarea metodologiilor necorespunzătoare utilizate, mi-au dat putere să continui.

Răspunsul la aceste întrebări a necesitat peste zece ani de cercetări intensive, cu contribuția multor oameni de știință de la Agriculture Canada. Dovezile s-au acumulat încet și în ordine inversă față de paragraful anterior. În ceea ce privește al patrulea punct, da, au fost folosite metode necorespunzătoare pentru raportarea descoperirilor patologice, privind izolarea mitocondriilor și extracția lipidelor. În ceea ce privește al treilea punct: șobolanul mascul cu creștere rapidă a fost singura specie care a prezentat problemele cardiace caracteristice. Șobolanii femele, porcii, maimuțele, câinii și o specie specifică de șobolan care absoarbe grăsimea, în principal, prin sistemul venos portal nu au prezentat vreun răspuns specific la uleiul de rapiță. În ceea ce privește al doilea punct, fracționările și preparatele exhaustive de uleiuri semisintetice ne-au condus la concluzia că așa-numitul factor „toxic” a fost uleiul însuși. Prin urmare, după zece ani, multe experimente, mii de analize și 50 de publicații, am ajuns la primul punct. Am observat că aceste leziuni cardiace focale la șobolanii masculi au fost legate de compoziția de acizi grași a uleiului alimentar. Grăsimile bogate în acizi grași saturați au prezentat cea mai mică incidență în cazul leziunilor cardiace, în timp ce uleiurile vegetale bogate în acizi grași polinesaturați, în special acidul linolenic (unul dintre acizii grași esențiali), au prezentat cea mai mare incidență în cazul leziunilor cardiace. Am remarcat la vremea respectivă că am dezvoltat un „cromatograf de gaze biologice”. Este de interes să subliniem că aceste rezultate au fost exact opuse celor observate pentru ateroscleroză (întărirea arterelor).

Prin urmare, vă puteți întreba, care este problema? Problema pe care o credem este următoarea: atunci când hrănim șobolanii cu ulei de rapiță, uleiul vegetal cel mai scăzut în acizi grași saturați, la 20% din greutate (40% din calorii), micșorăm sinteza de noi grăsimi (în principal, acizi grași saturați și mononesaturați). Dar animalul în creștere necesită acizi grași saturați pentru sinteza membranelor, deoarece conținutul de acizi grași saturați din membrane este de aproximativ 40%. Prin urmare, hrănindu-se cu ulei de rapiță, animalul devine deficitar în acizi grași saturați pentru acumularea membranei în timpul creșterii rapide. Acizii grași saturați nu sunt furnizați nici de uleiul alimentar, nici de sinteza noilor grăsimi. Rezultatul este o membrană mai fragilă, mai susceptibilă la rupere în timpul stresului, rezultând leziuni cardiace focale. Aceste rezultate oferă, de asemenea, o explicație cu privire la producția redusă de energie observată în mitocondriile cardiace izolate și la conținutul ridicat de acizi grași liberi din inimă în timpul extracției lipidelor.15 Alte uleiuri și grăsimi vegetale produc tipuri similare de leziuni cardiace focale, dar incidența și severitatea scad rapid odată cu creșterea acizilor grași saturați și a scăderii acidului linolenic din ulei, adică ulei de soia > ulei de porumb > ulei de floarea soarelui > ulei de măsline > untură de porc. Pentru oamenii care au o dietă mixtă de grăsimi și pentru sugarii care nu au ca sursă singulară de grăsime uleiul vegetal sărac în acizi grași saturați, aceste leziuni cardiace nu ar prezenta o problemă.

A fost o adevărată încurajare pentru mine să văd că un principiu scriptural era în concordanță cu știința și mi-a oferit o perspectivă care a contribuit la rezolvarea acestei probleme.

De ce cred în Facerea 1

Nu există nicio dovadă pe care cineva poate s-o aducă. Cu toate acestea, cred că suma totală a faptelor ar determina o persoană să concluzioneze în mod rezonabil că mărturia din Facere este scenariul cel mai plauzibil. Mărturia din Facere implică faptul că această lume este foarte tânără, posibil mai puțin de 10 000 de ani; că ar trebui să ne așteptăm să vedem peste tot dovezi copleșitoare ale proiectării, atât în sistemele fizice, cât și în cele biologice; și că există o coerență și similitudine între toate sistemele, sugerând un Designer comun.

Prima dovadă este că toate procesele de viață și non-viață respectă prima și a doua lege a termodinamicii. Prin urmare, lumea actuală a avut un început și merge în mod măsurabil în jos. În al doilea rând, numeroase dovezi se potrivesc unui pământ tânăr. Pentru a menționa câteva: înregistrările istorice, creșterea populației, conținutul de heliu din această lume, lipsa neutrinilor de la soare [vă rugăm să consultați descoperirile recente pe această temă], perioada de oscilație a soarelui, declinul câmpului magnetic al pământului, numărul limitat de supernove, halourile radioactive, ADN-ul mitocondrial care indică o mamă și creșterea bolilor genetice etc. În al treilea rând, complexitatea naturii indică în mod clar un Creator. Fiecare sistem biologic și fizic, odată înțeles, arată o complexitate incredibilă. Arheologii nu au nicio problemă în identificarea obiectelor create de om. De ce avem atunci probleme la identificarea unei lumi create de Creator?

Singura întrebare pe care o am este: de ce a durat atât de mult – „șase zile”? În toată Scriptura, Dumnezeu este prezentat ca un Creator instantaneu, nusau 20 de miliarde de ani. Pentru a da doar câteva exemple: un pește care să-l înghită pe Iona, soarele care se întoarce înapoi, despărțirea Mării Roșii, apa care se transformă în vin, calmarea furtunii, învierea morților, vindecările etc. De aceea, de ce a avut nevoie El de șase zile? Scriptura ne oferă răspunsul. El a stabilit un plan pentru viața noastră, șase zile de muncă și o zi de odihnă (Ieșire 20:8). Trebuie să fi fost dureros pentru Dumnezeu ca să încetinească la ritmul nostru, la șase zile. Ar fi fost mai mult conform naturii Lui să creeze totul instantaneu. Am considerat adesea credința în Facere capitolele 1-11 ca fiind „testul” credinței în Dumnezeu și în mântuirea prin Iisus Hristos.

Prin urmare, de ce cred într-o creație de șase zile? Cred într-un Creator, deoarece văd design-ul Creatorului în natură peste tot și dovezi ale inteligenței în ADN-ul fiecărei celule. Cred într-o „creație de șase zile”, deoarece am experimentat mântuirea de la un Dumnezeu adevărat, Iisus Hristos, care nu m-a dezamăgit niciodată (Romani 10:11). Prin urmare, de ce să mă îndoiesc de El dacă a spus „Am făcut-o așa”?

Referințe și note

  1. D.M. MacKay, Christianity in a Mechanistic Universe, The Inter-Varsity Fellowship, Chicago, IL, 1965. Înapoi la text.
  2. Henry M. Morris și John C. Whitcomb, The Genesis Flood,Presbyterian and Reformed Co., Philadelphia, PA, 1961. Înapoi la text.
  3. Michael J. Behe, Darwin’s Black Box: The Biochemical Challenge to Evolution, The Free Press, New York, 1996. Înapoi la text.
  4. Lee Spetner, Not by Chance! Shattering the Modern Theory of Evolution, The Judaica Press, Inc., Brooklyn, NY, p. 160, 1997. Înapoi la text.
  5. F.D. Sauer, B.A. Blackwell și J.K.G. Kramer, Ion transport and methane production in Methanobacterium thermoautotrophicum, Proc. Natl. Acad. Sci. USA 91:4466–4470, 1994. Înapoi la text.
  6. Lubert Stryer, Biochemistry, W.H. Freeman and Company, New York, 1995. Înapoi la text.
  7. J.K.G. Kramer, F.D. Sauer și D.R. Bundle, The presence of tightly bound Na+ and K+ in glycolipids of Methanobacterium thermoautotrophicum, Biochem. Biophys. Acta 961:285–292, 1988. Înapoi la text.
  8. Y. Koga, M. Akagawa-Matsushita, M. Ohga și M. Nishihara, Taxonomic significance of the distribution of component parts of polar ether lipids in methanogens, System. Appl. Microbiol. 16:342–351, 1993. Înapoi la text.
  9. J.K.G. Kramer, F.D. Sauer și W.J. Pidgen, ed., High and Low Erucic Acid Rapeseed Oils, Production, Usage, Chemistry, and Toxicological Evaluation, Academic Press, New York, 1983. Înapoi la text.
  10. G.B. Gordon, S.P. Spielberg, D.A. Blake și V. Balasubramanian, Thalidomide teratogenesis: evidence for a toxic arene oxide metabolite, Proc. Natl. Acad. Sci. USA 78:2545–2548, 1981. Înapoi la text.
  11. Michael Denton, Evolution, A Theory in Crisis, Adler & Adler Publishers Inc., Bethesda, MD, 1986; vedeți și referințele 3 și 4. Înapoi la text.
  12. C. Thaxton, A new design argument, Cosmic Pursuit 1(2):13–21, 1998; vedeți și referința 3. Înapoi la text.
  13. Robert V. Gentry, Creation’s Tiny Mystery, Earth Science Assoc., Knoxville, TN, 1988. Înapoi la text.
  14. Gary Parker, Creation: Facts of Life, Master Books, Inc., Green Forest, AR, 1994. Înapoi la text.
  15. Koga, et al., Taxonomic significance of the distribution of component parts of polar ether lipids in methanogens, System. Appl. Microbiol. 16:342–351, 1993. Înapoi la text.

Alte lecturi